ICCJ. Decizia nr. 458/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 458/2009
Dosar nr. 3632/2/2008
Şedinţa publică din 10 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 5894/4-5/2007 din 16 iunie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat Curtea de Apel Bucureşti în vederea recunoaşterii sentinţei penale nr. 18 din 19 ianuarie 2007 a Judecătoriei de Drept Penal Madrid, rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 5/906 din 19 decembrie 2006 a Judecătoriei de Instrucţie nr. 4 din Cordoba - Spania, şi a punerii şi executare a acesteia, în cadrul procedurii de soluţionare a cererii formulate de Ministerul Justiţiei din Spania, de transferare într-un penitenciar din România a condamnatului Z.G. în vederea executării pedepsei aplicate în statul solicitant.
Astfel, prin sentinţa penală definitivă s-a dispus condamnarea inculpatului Z.G. în ceea ce priveşte „delictelor cărora le corespund următoarele pedepse, luând în considerare cele impuse pentru fiecare tip penal prin art. 139 şi art. 242.1 C. pen. şi cele dispuse prin art. 66.1.6 din acelaşi cod:
- pentru delictul de asasinat 17 ani şi 6 luni închisoare cu cea secundară de incompatibilitate absolută pe tot timpul pedepsei;
- pentru delictul de furt, 3 ani închisoare cu cea secundară de incompatibilitate specială pentru dreptul de sufragiu pasiv pe aceeaşi perioadă de timp.
Totodată, s-a mai înaintat de către autorităţile spaniole, consimţământul condamnatului la efectuarea transferului, precum şi situaţia juridică a executării pedepselor.
Prin sentinţa penală nr. 168 din 27 iunie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis sesizarea parchetului, recunoscând sentinţa penală nr. 5/906 din 19 decembrie 2006 a Judecătoriei de Instrucţie 4 din Cordoba - Spania prin care cetăţeanul român Z.G. a fost condamnat la 20 ani şi 6 luni închisoare şi a dispus transferarea condamnatului din Spania în România pentru continuarea pedepsei deducând din pedeapsă, perioada executată de la 18 decembrie 2005.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs parchetul, considerând nelegală hotărârea întrucât hotărârea străină nu a fost recunoscută în integralitatea sa iar pe de altă parte, cu privire la conţinutul drepturilor interzise la executarea persoanei condamnate, ca pedeapsă accesorie.
Recursul este fondat.
Potrivit Legii nr. 302/2004 privind reglementarea în procedura de recunoaştere şi executare a hotărârilor penale şi a actelor judiciare străine, recunoaşterea se realizează în integralitatea sa conform art. 115-121 din lege, precum şi a dispoziţiilor Convenţiei.
Or, Curtea de Apel Bucureşti nu a recunoscut hotărârea străină în integralitatea sa ci, numai privitor la pedeapsa principală nu şi cu privire la pedepsele accesorii, atâta timp cât, art. 2 lit. k) şi i) din Legea nr. 302/2004, care defineşte termenii cu care operează actul normativ, prin noţiunea de condamnare se înţelege „orice pedeapsă sau măsură de siguranţă aplicată ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, iar prin natura de siguranţă „orice măsură privativă sau restrictivă de libertate care a fost dispusă pentru completarea sau înlocuirea unei pedepse printr-o hotărâre penală.
Prin urmare, noţiunea de pedeapsă (supusă procedurii de transfer) trebuie definită în interpretare ca incluzând nu numai pedeapsa principală ci şi pedepsele accesorii şi complementare aplicate cum de altfel defineşte şi art. 53 C. pen.
Totodată, în situaţia în care pedepsele accesorii nu se regăsesc sub aspectul felului sau duratei lor în norma penală incriminatoare instanţa va putea proceda la „Conversiunea condamnării" conform art. 146 din Legea nr. 302/2004 astfel încât această pedeapsă trebuie să corespundă atât cât este posibil, în ceea ce priveşte felul pedepsei aplicate prin hotărârea statului de condamnare şi în nici un caz, nu poate să agraveze situaţia condamnatului.
Pe de altă parte, instanţa spaniolă a stabilit ca pedeapsă accesorie pentru delictul de asasinat, incompatibilitate absolută pe tot timpul pedepsei vizând drepturile reglementate de art. 66 C. pen. spaniol, fără a le enumera.
Ca atare, instanţa română urma să solicite relaţii autorităţilor spaniole prin intermediul Ministerului Justiţiei cu privire la contradicţiile existente în cauză vizând şi conţinutul drepturilor interzise persoanei condamnate ca pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru delictul de asasinat.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. admite recursul parchetului, casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 168 din 27 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind persoana solicitată Z.G.
Casează sentinţa penală sus-menţionată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatei persoane solicitate, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1752/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 609/2009. Penal → |
|---|
