ICCJ. Decizia nr. 1859/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1859/2009
Dosar nr. 382/264/200.
Şedinţa publică din 20 mai 200.
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 646 din 2 decembrie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală a respins ca inadmisibil recursul declarat de partea civilă P.G., împotriva deciziei penale nr. 334/R din 16 octombrie 2008 a Tribunalului Vaslui.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că prin Decizia nr. 334/R din 16 octombrie 2008 a Tribunalului Vaslui s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.P., P.C. şi P.M. împotriva sentinţei penale nr. 63 din 15 aprilie 2008 a Judecătoriei Murgeni, decizie care, fiind definitivă, nu poate fi atacată cu recurs potrivit dispoziţiilor expres prevăzute de art. 3851 C. proc. pen.
Împotriva deciziei nr. 646 din 2 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală. a declarat recurs partea civilă P.G.
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat dosarul nr. 382/264/2007, fixându-se prim termen de judecată la data de 20 mai 2009, când recurentul parte civilă P.G., deşi legal citat, nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi susţine apărările.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului a constatat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., că recursul declarat de partea civilă P.G., este inadmisibil.
În dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. se enumera hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate cu recurs, o singură dată.
Totodată dispoziţiile art. 417 C. proc. pen. prevăd că deciziile pronunţate în recurs nu sunt supuse unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive şi executorii.
Aşadar, sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, aşa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Fată de aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. respinge ca inadmisibil recursul declarat de partea civilă P.G. împotriva deciziei penale nr. 646 din 2 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 382/ 264/ 2007 al Curţii de Apel Iaşi.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurentul parte civilă P.G. la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă P.G. împotriva deciziei penale nr. 646 din 2 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2009
| ← ICCJ. Decizia nr. 1856/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1891/2009. Penal → |
|---|
