ICCJ. Decizia nr. 2133/2009. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 2133/200.
Dosar nr. 3780/1/2009
Şedinţa publică din 11 decembrie 2009
Asupra cererii de revizuire de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de Combatere a Infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu cererea de revizuire în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 228/2003 al Tribunalului Militar Teritorial, în temeiul art. 394 lit. e) C. proc. pen., în favoarea condamnatului F.C.
Din conţinutul cererii rezultă că procurorul a iniţiat din oficiu procedura revizuirii, asumându-şi propunerea judecătorului delegat cu executările penale de la Tribunalul Militar Teritorial, care a relevat următoarea situaţie:
- n dosarul nr. 228/2003 al Tribunalului Militar Teritorial, prin încheierea de şedinţă din 15 aprilie 2004 s-a disjuns cauza faţă de inculpatul civil F.C., pronunţând sentinţa penală nr. 78 din 30 aprilie 2004 prin care au fost condamnaţi alţi inculpaţi, mai puţin inculpatul F.C., faţă de care aşa cum s-a arătat, a fost disjunsă cauza.
- prin sentinţa penală nr. 156 din 14 septembrie 2004 Tribunalul Militar Teritorial, în cauza disjunsă, l-a condamnat pe inculpatul F.C.
- Curtea Militară de Apel prin Decizia penală nr. 50 din 30 noiembrie 2004 a desfiinţat sentinţa penală nr. 78 din 30 aprilie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial cu privire la dispoziţia de disjungere a cauzei faţă de inculpatul F.C. şi a dispus rejudecarea cauzei de aceeaşi instanţă.
- Curtea Militară de Apel prin Decizia penală nr. 23 din 26 mai 2005 a respins apelul Parchetului Naţional Anticorupţie împotriva sentinţei penale nr. 156 din 14 septembrie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial.
Cele două decizii ale Curţii Militare de Apel au rămas definitive prin Decizia nr. 2351 din 11 aprilie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosarele instanţei de apel fiind conexate la instanţa de recurs.
Prin concluziile procurorului din cererea de revizuire, se reţine că în cauza referitoare la inculpatul F.C. există mai multe hotărâri judecătoreşti definitive ce nu se pot concilia, după cum urmează:
- Decizia penală nr. 50 din 30 noiembrie 2004 a Curţii Militare de Apel prin care a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 78 din 30 aprilie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial în ce îl priveşte pe inculpatul F.C. şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa de fond.
- Decizia penală nr. 23 din 26 mai 2005 a Curţii Militare de Apel prin care a fost respins apelul Parchetului Naţional Anticorupţie împotriva sentinţei penale nr. 156 din 14 septembrie 2004 a Tribunalului Militar teritorial, de condamnare a inculpatului F.C.
- prin extindere faţă de cererea judecătorului delegat cu executarea, procurorul a inclus între hotărârile inconciliabile şi Decizia penală nr. 2351 din 11 aprilie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care au rămas definitive, printre altele, şi cele două decizii penale ale instanţei de apel, sus-arătate.
Înalta Curte, examinând dispoziţiile legale procesual-penale referitoare la competenţa de soluţionare a cererii de revizuire de faţă, constată că aceasta revine Tribunalului Militar Teritorial.
Potrivit art. 401 C. proc. pen.: „Competentă să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă. Când temeiul cererii de revizuire constă în existenţa unor hotărâri ce nu se pot concilia, competenţa se determină potrivit dispoziţiilor art. 35".
Aşadar, regula, fără excepţie, este aceea a judecării cererii de revizuire de către instanţa care a judecat cauza în primă instanţă.
Trimiterea la dispoziţiilor art. 35 C. proc. pen., din textul de lege sus-menţionat atunci când temeiul cererii de revizuire constă în existenţa unor hotărâri inconciliabile, temei regăsit în cauză, nu modifică regula judecării cererii de revizuire de către instanţa care a soluţionat cauza în primă instanţă.
Dispoziţiile art. 35 C. proc. pen. stabilesc competenţa în caz de indivizibilitate sau conexitate tot la judecata în primă instanţă, aşa cum rezultă din prevederile art. 32 din acelaşi cod - în ipotezele date, respectiv dacă competenţa în raport de diferiţii făptuitori ori diferitele fapte aparţine, potrivit legii, mai multor instanţe de grad egal, competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi făptuitorii revenind instanţei mai întâi sesizate, iar dacă competenţa după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revenind instanţei superioare în grad.
Această ultimă ipoteză a fost avută în vedere atunci când a fost sesizată Înalta Curte cu cererea de revizuire, însă raţionamentul a fost greşit.
Atât Curtea Militară de Apel, care a pronunţat cele două decizii apreciate ca inconciliabile, cât şi Înalta Curte, care a pronunţat o altă decizie, au fost investite în cauză ca instanţe de control judiciar, de apel şi, respectiv, recurs, şi nu ca instanţe care să judece în primă instanţă fapte conexe sau indivizibile, singura instanţă care s-a pronunţat în prima instanţă în cauză fiind Tribunalul Militar Teritorial.
Raţiunea unei astfel de reglementări este aceea de a supune, conform art. 407 C. proc. pen., sentinţa dată în revizuire căilor ordinare de atac, iar justificarea pentru situaţia în care o instanţă inferioară ar putea anula o hotărâre a instanţei superioare, are substanţa în necunoaşterea de către această din urmă a realităţii judiciare, fiind vorba de elemente noi.
Practica judiciară invocată prin cererea de revizuire, respectiv Decizia nr. XXX din 9 octombrie 2006 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în interesul legii, confirmă interpretarea dată prin considerentele de faţă măsurilor procesual-penale referitoare la competenţa de soluţionare a cererilor cu un astfel de obiect.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va trimite cererea de revizuire la Tribunalul Militar Teritorial spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Trimite cererea de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Secţia de Combatere a Infracţiunilor de Corupţie săvârşite de militari, în favoarea condamnatului F.C., la Tribunalul Militar Teritorial, spre competentă soluţionare.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2108/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2137/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
