ICCJ. Decizia nr. 2149/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 2149/2009
Dosar nr. 6242/1/2009
Şedinţa publică din 15 decembrie 2009
Deliberând asupra plângerii de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Prin plângerea formulată la data de 22 iulie 2009 şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 6242/1/2009 petentul deputat în Parlamentul României D.I.M. a solicitat desfiinţarea ordonanţei nr. 1386/P/2007 din 25 mai 2009 şi rezoluţiei ulterioare confirmative nr. 669/3243/2/2009 din 2 iulie 2009, date în dosar nr. 1386/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, în sensul schimbării temeiului de drept al soluţiei de scoatere de sub urmărire penală în dispoziţiile art. 249 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. [„faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii"].
Prin ordonanţa şi rezoluţia atacată sus-menţionate date în dosar nr. 1386/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, faţă de învinuiţii în cauză deputaţi D.I.M. şi P.V., cercetaţi sub aspectul săvârşirii în coautorat a infracţiunii de denunţare calomnioasă prevăzută de art. 259 alin. (2) C. pen. - ce s-a pretins a fi fost comisă urmare denunţului înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Jiu sub nr. 4261/P/2007 din 8 august 2007 prin care au solicitat efectuarea de cercetări împotriva numitului G.A. rectorul Universităţii „Constantin Brâncuşi" Tg.Jiu sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 248, art. 288 şi art. 291 C. pen. prin aceea că în funcţia deţinută, a înregistrat în evidenţe cu data de 7 decembrie 2006, dată necorespunzătoare realităţii contractul de prestare servicii nr. 7564 având ca obiect proiectarea unei construcţii destinată Facultăţii de Ştiinţe-Economice, cu consecinţa prejudicierii instituţiei pe care o conducea cu suma de 104.720 lei, cauză penală rezolvată definitiv prin neînceperea urmăriri penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.- a fost dispusă soluţia de scoatere de sub urmărire penală în temeiul art. 249 raportat la art. 11 pct. 1, lit. b) şi art. 10 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen. şi aplicarea sancţiunii administrative a amenzii în cuantum de 1.000 lei potrivit art. 90 şi art. 91 lit. c) C. pen.
În promovarea plângerii amintite, schimbarea temeiului actual al soluţiei de scoatere de sub urmărire penală din art. 10 lit. b)1 în art. 10 lit. d) C. proc. pen. – în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. - a fost solicitată de petiţionar în considerarea în principal a erorii comise de procuror în aprecierea materialului probator administrat constând în neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de denunţare calomnioasă în fapta comisă de acesta [lipsesc elementul material al laturii obiective cât şi latura subiectivă necesare pentru existenţa infracţiunii de denunţare calomnioasă] alături de care a invocat şi existenţa altor vicii de procedură în legătură cu cele două acte procesuale adoptate de acelaşi organ judiciar în rezolvarea cauzei, după cum urmează.
(i) denunţul – astfel cum s-a şi indicat în cuprinsul acestuia – a fost întemeiat pe Raportul înregistrat sub nr. 7986 din 19 decembrie 2006 în evidenţele universităţii (f. 49 dosar) întocmit de către P.V., consilier juridic în care se consemna că la data respectivă contractul în discuţie nu era semnat de conducătorul instituţiei ori înlocuitorul acestuia şi ca atare nu putea fi înregistrat ca fiind valabil încheiat la data de 7 decembrie 2006, [mijloc de probă necontestat în cauză, dar nevalorificat de procuror în baza căruia se poate concluziona că învinuirea a fost făcută în concordanţă cu adevărul faptic la momentul respectiv şi că nu se poate reţine caracterul mincinos al acesteia şi nici intenţia caracterizată de rea-credinţă în formularea denunţului].
(ii) în modalitatea normativă agravată prevăzută în alin. (2) pentru care a fost începută urmărirea penală şi în final adoptată soluţia de scoatere de sub urmărire penală împotriva învinuitului -petent elementul material al laturii obiective a infracţiunii de denunţare calomnioasă poate să constea alternativ într-o acţiune de producere sau ticluire de probe mincinoase în sprijinul unei învinuiri nedrepte, iar declaraţia dată la Parchetul Gorj de P.V. în calitate de martor în dosarul iniţial nr. 570/PA/2007 în care a arătat că „nu am cunoştinţă de data reală a contractului însă în mod cert a fost semnat după data de 19 decembrie 2006" (f. 224) nu-i este opozabilă, fiind acţiune personală pe care nu a cunoscut-o şi oricum nu constituie o acţiune de producere ori ticluire probe în sensul prevederilor art. 259 alin. (2) C. pen. încât să se justifice reţinerea săvârşirii denunţării calomnioase în cauză în această variantă agravantă;
(iii) aprecierile în susţinerea soluţiei actuale făcute prin ordonanţa nr. 1386/P/2007 din 25 mai 2009 cu privire la admiterea greşită de către Tribunalul Gorj a recursului formulat de petent şi trimiterea dosarului privind pe G.A. pentru completarea actelor premergătoare în cadrul procedurii anterioare ce a format obiectul dosarului nr. 1355/P/2007 depăşesc cadrul procesual accesibil şi permis procurorului care oficial nu mai poate critica, în afara căilor extraordinare de atac o hotărâre judecătorească definitivă intrată în puterea lucrului judecat; în plus aprecierile amintite sunt şi eronate – afirmă petentul în plângere – întrucât denunţătorul care îşi asumă riscurile răspunderii penale pentru comiterea infracţiunii de denunţare calomnioasă, ceea ce s-a şi întâmplat în speţă face parte din categoria persoanelor a căror interese legitime pot fi vătămate prin soluţia de netrimitere în judecată a denunţătorului şi cărora dispoziţiile art. 2782 C. proc. pen. le deschid calea plângerii la instanţa de judecată.
(iv) rezoluţia nr. 6669/3243/2/2009 este lovită de nulitate fiind adoptată de procurorul şef al secţiei din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu încălcarea regulii nescrise a simetriei juridice în raport cu care o măsură ori soluţie procesuală dispusă prin ordonanţă – cum este cazul în speţă – impune soluţionarea plângerii împotriva ei tot prin ordonanţă, rezoluţia, act inferior ordonanţei neputând fi utilizată în asemenea situaţii şi condiţii în plus procurorul şef nu a examinat şi nu a dispus şi în ceea ce priveşte susţinerile petentului referitoare la greşita încadrare a faptei pusă în sarcina acestuia, deşi în cazul aplicării prevederilor art. 181 C. pen., operaţiunea prealabilă de încadrare juridică a faptei este necesară ca fiind unul din criteriile ce trebuie avute în vedere la aprecierea pericolului social concret al faptei, aplicarea sancţiunii administrative şi individualizarea acesteia.
2. Înalta Curte verificând legalitatea şi temeinicia ordonanţei şi rezoluţiei atacate sub aspectul solicitării petentului de înlocuire a temeiului legal actual al soluţiei de scoatere de sub urmărire penală în baza art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. cu acela prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen., în raport cu motivele invocate în plângere cât şi din oficiu, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei - în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. - constată următoarele:
Infracţiunea de denunţare calomnioasă incriminată prin art. 259 C. pen. constă în „învinuirea mincinoasă făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană" [alin. (1)] ori „producerea sau ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte" [alin. (2)].
Elementul material care intră în compunerea laturii obiective a infracţiunii de denunţare calomnioasă – în interpretarea dispoziţiilor legale precizate - constă într-o învinuire mincinoasă făcută prin plângere sau denunţ cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană, respectiv producerea sau ticluirea de probe mincinoase în sprijinul unei învinuiri nedrepte / prin învinuire mincinoasă infractorul acuză o persoană pe care o ştie nevinovată, că ar fi săvârşit o infracţiune, ori poate plăsmui în întregime acuzarea, pentru a da aparenţă că s-a săvârşit o infracţiune / acţiunea de „ticluire" de probe mincinoase poate privi inclusiv declaraţii ulterioare, date în sprijinirea denunţului iniţial şi implicit a învinuirii despre care făptuitorul ştie că este nedreaptă. Rezultatul, activităţii prin care este săvârşită infracţiunea prevăzută în art. 259 C. pen. constă în starea de pericol creată cu privire la înfăptuirea justiţiei iar în cazul în care, datorită învinuirii mincinoase sau producerii ori ticluirii de probe mincinoase, o persoană a fost supusă urmăririi penale, rezultatul constă şi în aceste vătămări cauzate unei persoane nevinovate.
Infracţiunea de denunţare calomnioasă este săvârşită numai dacă între activitatea infractorului şi rezultatul anterior arătat există o legătură de cauzalitate.
Latura subiectivă este caracterizată prin intenţie, care poate fi directă sau indirectă ce rezultă ex re.
În raport cu principialitatea juridică anterior expusă, verificarea întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de denunţare calomnioasă în fapta comisă de petiţionar alături de celălalt învinuit P.V., evidenţiază următoarele caracteristici:
- la data de 6 august 2007 M.D.I. şi P.V. au formulat un denunţ penal prin care solicitau cercetarea numitului G.A., sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 248, art. 288 şi art. 291 C. pen., deoarece în calitate de rector al Universităţii „Constantin Brâncuşi" din Tg.Jiu ar fi antedatat contractul nr. 7564 din 07 decembrie 2006, încheiat între această unitate de învăţământ şi SC S.P.J., producând astfel grave prejudicii acestei universităţi; prin rezoluţia nr. 1335/P/2007, din data de 31 martie 2009, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.A. pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 248, art. 228 alin. (2) şi art. 291 C. pen. soluţie rămasă definitivă şi pe parcurgerea căilor de atac prevăzute de lege;
- ulterior, în considerarea temeiului legal al soluţiei amintite privind inexistenţa faptelor sesizate prin denunţul formulat la 6 august 2007, din oficiu, în baza procesului verbal nr. 1335/P/ 2007, din data de 10 octombrie 2007, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, numiţii M.D.I. şi P.V. au fost cercetaţi sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 259 C. pen., dispunându-se în final, prin ordonanţa nr. 1386/P/2007, din data de 25 mai 2009, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 249 alin. (3) şi art. 2491 C. proc. pen., art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen. rap. la art. 90 şi art. 91 lit. c) C. proc. pen. şi art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor M.I.D. şi P.V., pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 259 alin. (2) C. pen./ aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ constând în amendă, în cuantum de 1000 lei/ respectiv neînceperea urmăririi penale faţă de I.I. şi O.O., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 259 C. pen.
În motivarea ordonanţei nr. 1386/P/2007, din data de 25 mai 2009, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că în urma actelor de urmărire penală efectuate în cauză (înscrisuri, audieri martori, confruntări) este evidentă reaua-credinţă a învinuiţilor M.D.I. şi P.V., care au adus învinuiri mincinoase prin denunţul formulat şi declaraţiile de martori ulterioare în sprijinul denunţului amintit, cu privire la săvârşirea de către G.A. a infracţiunilor prevăzute de art. 248, art. 288 şi art. 291 C. pen., cu consecinţa începerii urmăririi penale faţă de acesta, avându-se în vedere că: denunţul a fost formulat în data de 6 august 2007 după 8 luni de la semnarea contractului în condiţiile în care acesta fusese executat chiar de către unul din denunţători, P.V., fără a exista vreun prejudiciu la momentul respectiv / anterior, tema de proiectare fusese vizată sub aspectul legalităţii de acelaşi denunţător, în calitate de prorector cu probleme economice-financiare al Universităţii „Constantin Brâncuşi" din municipiul Tg.Jiu /acelaşi denunţător în calitatea amintită s-a ocupat şi de restul formalităţilor precum înregistrarea actului, etc. şi mai mult /acesta a dat şi declaraţii de martor în cauza formată la parchetul judeţean – situaţie cel puţin previzibilă la momentul formulării denunţului în considerarea prevederilor art. 9 şi urm. C. proc. pen. şi acceptată ca atare şi de către celălalt coautor al denunţului petiţionarul în cauză D.I.M. – în care a arătat mincinos că nu are cunoştinţă despre data reală a semnării contractului, însă în mod cert acesta a fost semnat după data de 19 decembrie 2006, în condiţiile în care astfel cum s-a stabilit ulterior acesta a fost prezent alături de consilierul juridic P.V. şi a asistat nemijlocit la semnarea contractului în data de 7 decembrie 2007 de către rectorul unităţii G.A.
Înalta Curte, avându-se în vedere argumentele probatorii / justificativ anterior arătate în consens cu aprecierea făcută de procuror – contrar susţinerilor făcute în plângere de către petiţionar – constată că în fapta comisă la data de 8 august 2008 în coautorat de către petent şi celălalt învinuit P.V., sunt întrunite în totalitate elementele constitutive ale infracţiunii de denunţare calomnioasă în varianta agravantă prevăzută de art. 259 alin. (2) C. pen.
Raportul înregistrat sub nr. 7986 din 19 decembrie 2006 este lipsit de semnificaţia probatorie arătată în plângere în condiţiile în care aprecierea acestuia este făcută în mod singular, eliminându-se contextul factual în care acesta se integrează astfel cum a fost prezentat anterior.
Considerentele sub aspect procesual indicate la punctele (iii) şi (iv) exced finalităţii urmărite de petiţionar, aceea de schimbare a temeiului legal al soluţiei de scoatere de sub urmărire penală.
În consecinţă, soluţia de scoatere de sub urmărire penală a învinuiţilor M.D.I. şi P.V., în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen. este legală şi temeinică, plângerea formulată de petiţionar urmând a fi respinsă ca nefondată în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petiţionarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul M.D.I. împotriva ordonanţei din 25 mai 2009 şi rezoluţiei nr. 6669/3243/2/2009 din 2 iulie 2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, dispuse în dosarul nr. 1386/P/2007.
Obligă petiţionarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2142/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 2159/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
