ICCJ. Decizia nr. 2154/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2154/200.
Dosar nr. 50/39/2009
Şedinţa publică din 9 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 32 din 13 martie 2009, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta A.D. împotriva rezoluţiilor nr. 261/P/2007 din 13 noiembrie 2008 şi nr. 489/II/2 din 30 decembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, obligând petiţionara la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 17 august 2007, petiţionara A.D. a formulat plângere penală împotriva comisarului M.D. din cadrul I.P.J. Suceava, referentului R.V. din cadrul I.T.R.S.V. Suceava şi ziaristului R.S.C. de la „Monitorul de Suceava", arătând că, la data de 31 iulie 2007, aceştia i-au pătruns fără drept în curtea locuinţei, au inventariat o cantitate de material lemnos şi au întocmit în fals acte de constatare a contravenţiei silvice, activităţi desfăşurate în baza existenţei unei sesizări care o privea pe A.M., nora petiţionarei.
Prin rezoluţia nr. 261/P/2007 din 18 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitori, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 192, art. 289 şi art. 323 C. pen.
Prin rezoluţia nr. 305/II/2/2008 din 4 august 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a admis plângerea petiţionarei, a infirmat rezoluţia sus-arătată şi a dispus completarea verificărilor în sensul lămuririi tuturor împrejurărilor legate de efectuarea acţiunii de control, stabilirea proprietăţii proprietarului imobilului în care s-a pătruns de către făptuitori, audierea martorilor solicitaţi de persoana vătămată pentru dovedirea modului în care s-a desfăşurat controlul.
Prin rezoluţia nr. 261/P/2007 din 13 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.D., R.V. şi R.S.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 192 alin. (2), art. 289 şi art. 323 C. pen.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că acţiunea de control din data de 31 iulie 2007 a fost iniţiată de I.P.J. Suceava, la desfăşurarea ei participând comisarul M.D. din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor, agentul M.I. din cadrul Serviciului criminalistic, tehnicianul R.V. din cadrul ITRSV Suceava, comisarii Gărzii Financiare, L.O. şi A.C., lucrători ai Poliţiei din oraşul Liteni, precum şi jurnalistul R.S.C.
Controlul s-a efectuat în baza HG nr. 427/2004 pentru aprobarea normelor privind circulaţia materialelor lemnoase şi controlul circulaţiei acestora şi al instalaţiilor de transport lemn rotund.
A.M., care s-a declarat proprietara materialului lemnos depozitat în curte, şi-a dat acceptul scris pentru efectuarea controlului, în urma efectuării căruia a fost sancţionată contravenţional cu 500 lei amendă.
În tot acest timp, petiţionara A.D. s-a aflat în curte, aceasta fiind comună ambelor imobile ce aparţin unul petentei, celălalt fiului său, A.C.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. f) din Normele de aplicare a HG nr. 427/2004, controlul asupra materialului lemnos putea fi exercitat şi fără acceptul deţinătorului, dar, întrucât proprietarul şi-a dat consimţământul, cu atât mai puţin pătrunderea echipei de control în curtea locuinţei nu poate constitui infracţiunea de violare de domiciliu.
Făptuitorii şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în limitele cadrului legal, actele întocmite fiind corespunzătoare situaţiei reale constatate la faţa locului.
Împotriva măsurii dispuse de procuror, petenta A.D. a formulat plângere, în condiţiile art. 275-278 C. proc. pen., susţinând că procurorul care a soluţionat cauza era incompatibil să completeze urmărirea penală după infirmarea soluţiei şi că aceasta a fost dată fără administrarea tuturor probelor dispuse.
Prin rezoluţia nr. 489/II/2/2008 din 30 decembrie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a respins plângerea ca neîntemeiată.
Investită cu plângerea petiţionarei, formulată în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava a constatat că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 261/P/2007 din 13 noiembrie 2008, dată de procuror, este legală şi temeinică.
Din verificarea ansamblului actelor premergătoare existente la dosar, Curtea a constatat că în cauză nu sunt indicii şi elemente care să justifice existenţa relei credinţe a agenţilor constatatori cu ocazia efectuării controlului în temeiul dispoziţiilor HG nr. 427/2004 pentru aprobarea Normelor privind circulaţia acestora şi ale instalaţiilor de transformat lemnul rotund.
Împrejurarea că agenţii constatatori au ajuns la concluzia că s-a săvârşit o contravenţie, întrucât pentru cantitatea de 10,997 m.c. cherestea răşinoase depozitată nu au fost prezentate acte de provenienţă şi au constatat că PF A.M. desfăşoară activitate de comercializare material lemnos, fără a avea autorizaţie de funcţionare pentru depozit, sens în care au dispus sancţionarea contravenţională a acesteia, ridicarea cantităţii de material lemnos în vederea confiscării, dar lăsată în custodia acesteia până la efectuarea verificărilor complete nu înseamnă că au comis acte abuzive câtă vreme aceştia şi-au exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea prevederilor legale.
În art. 5 din HG nr. 427/2004 sunt precizate categoriile de personal ce au calitatea de agent constatator şi au dreptul şi obligaţia să efectueze controlul provenienţei, al circulaţiei materialelor lemnoase, precum şi controlul instalaţiilor de transformat lemn rotund, să constate contravenţiile prevăzute de art. 3, să aplice sancţiunile prevăzute de art. 4 şi să ia măsurile stabilite de art. 16 şi art. 21 din prezenta hotărâre. Aceste categorii de personal sunt: personalul silvic cu atribuţii de control din cadrul autorităţii publice centrale şi din structurile teritoriale, personalul silvic din cadrul R.N.P. şi al unităţilor subordonate, ofiţerii şi agenţii de poliţie, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul jandarmeriei, personalul care exercită controlul financiar fiscal din cadrul Ministerului Finanţelor şi cel al Gărzii Financiare.
De asemenea, în art. 2 lit. f) din Normele de aplicare a HG nr. 427/2004 se prevede că agentul constatator în cadrul controlului proveninţei şi circulaţiei materialului lemnos, are dreptul să exercite verificări asupra tuturor mijloacelor care efectuează transporturi de material lemnos, precum şi în toate locurile şi spaţiile din domeniul public sau privat în care se află depozitate materialele lemnoase şi la sediul persoanelor juridice unde se află documentele supuse verificării.
Din fotografiile judiciare existente la dosarul cauzei, cât şi din declaraţiile persoanelor audiate de procuror rezultă că locul unde se afla depozitată cheresteaua constituie curtea comună a locuinţelor proprietatea petentei şi a fiului său, nici aceasta şi nici A.M. neopunându-se pătrunderii în domiciliu a echipei de control şi a desfăşurării activităţilor de constatare ale acesteia.
În consecinţă, instanţa de fond a respins ca nefondată plângerea petiţionarei A.D.
În termen legal, acesta a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 32 din 13 martie 2009 a Curţii de Apel Suceava, solicitând admiterea, casarea hotărârii atacate, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la Parchet în vederea administrării de probe în mod obiectiv.
S-a arătat că după infirmarea primei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale, nu s-au administrat toate probele indicate, iar în timpul judecăţii, petiţionarei nu i s-a respectat dreptul la apărare şi la un proces echitabil.
Verificând hotărârea recurată, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică.
Judecând plângerea, instanţa de fond a verificat rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constatând în mod just că aceasta este conformă actelor premergătoare efectuate în cauză şi dispoziţiilor legale în materie.
Verificarea efectuată de echipa de control din care au făcut parte făptuitorii M.D., R.V. şi R.S.C. s-a desfăşurat în condiţiile şi cu respectarea legii.
Făptuitorii nu şi-au încălcat atribuţiile de serviciu, nici nu şi le-au îndeplinit, cu ştiinţă, în mod defectuos, urmărind prejudicierea intereselor legitime ale petentei. Actele constatatoare întocmite sunt conforme realităţii.
Controlul s-a efectuat cu acceptul deţinătorului materialului lemnos, în persoana A.M., iar pătrunderea în incinta imobilului s-a făcut cu consimţământul acesteia. Împrejurarea că în aceeaşi curte se află mai multe imobile, cu proprietari diferiţi, nu impietează asupra legalităţii acţiunii desfăşurate care nu are caracterul de faptă penală.
Verificările efectuate sunt suficiente şi lămuritoare stabilirii situaţiei de fapt şi de drept, astfel că, existând unul din cazurile care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale prevăzut de art. 10 C. proc. pen., continuarea acestora nu se mai impunea, iar nerespectarea tuturor dispoziţiilor din rezoluţia de infirmare nu constituie un motiv de admitere a plângerii, în aceste condiţii.
Înalta Curte constată că incompatibilitatea procurorului care a dat soluţia de neîncepere a urmăririi penale nu există ca şi caz legal în economia art. 49 C. proc. pen.
Instanţa de fond nu a încălcat drepturile procesuale ale petiţionarei, aceasta a fost asistată de un apărător ales şi nu a invocat nicio vătămare concretă a intereselor sale legitime.
Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul petiţionarei.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara A.D. împotriva sentinţei penale nr. 32 din 13 martie 2009 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2069/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2160/2009. Penal → |
|---|
