ICCJ. Decizia nr. 2160/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2160/2009
Dosar nr. 37788/3/2008
Şedinţa publică din 9 iunie 200.
Asupra recursurilor penale de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 156 din 26 februarie 2009 a Tribunalului Bucureşti s-au hotărât următoarele:
1. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.G.I. la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 august 20081a zi.
S-a făcut aplic. art. 350 C. proc. pen. şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
2. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000 C. pen şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.A., la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 16 din legea nr. 143/2000 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.
În baza art. 61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate privind pedeapsa aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1224/2007 pronunţată de Judecătoria Giurgiu şi s-a contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, de 458 zile cu pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, de 6 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsa accesorie.
S-a făcut aplic. art. 350 C. proc. pen. şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 27 august2008, inculpatul S.A. zis „ A.G." a vândut martorului denunţător T.C. 2 doze de heroină tip bilă contra sumei de 100 RON, bani înseriaţi anterior flagrantului, iar la percheziţia domiciliară efectuată au fost găsite 18 punguţe din material plastic ce conţineau heroină, deţinute în vederea comercializării, alte obiecte folosite la porţionarea heroinei, precum şi o seringă hipodermică şi o fiolă folosite la injectarea heroinei pentru consumul propriu.
La aceeaşi dată, inculpatul P.G.I. zis „O." a fost prins în flagrant în timp ce deţinea 10 grame heroină ambalate în două doze tip bilă de dimensiuni mari, în vederea comercializării către inculpatul S.A.
Împotriva sentinţei penale nr. 233 din 26 februarie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, au declarat apel inculpaţii P.G.I. şi S.A., solicitând reducerea pedepselor aplicate, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 91 din 9 aprilie 2009, a respins apelurile, ca nefondate, menţinând starea de arest a inculpaţilor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpaţii, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor, pe care le consideră prea aspre în raport cu faptele comise.
Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma disp. art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La individualizarea pedepselor aplicate recurenţilor inculpaţi au fost avute în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, modalitatea de săvârşire a acestora, persoana inculpaţilor, care au avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând şi regretând comiterea faptelor, datele care circumstanţiază persoana acestora.
Astfel, inculpatul S.A. este cunoscut cu antecedente penale săvârşind prezentele infracţiuni în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., ceea ce denotă perseverenţa sa în activitatea infracţională.
Inculpatul P.G.I. nu este cunoscut cu antecedente penale, iar în favoarea acestuia au fost deja reţinute circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., astfel că o nouă reducere a pedepsei nu se impune.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Conform art. 38516 rap. la art. 381 C. proc. pen. se vor deduce din pedepse perioadele executate, începând cu 27 august 2008 la zi.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.G.I. şi S.A. împotriva deciziei penale nr. 91/A din 9 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 27 august 2008 la 9 iunie 2009.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2154/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2170/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
