ICCJ. Decizia nr. 2069/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2069/2009
Dosar nr. 1768/2/200.
Şedinţa publică din 2 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 16/04 din 8 iunie 2004 Judecătoria de Instrucţie nr. 3 din Castellon, numitul C.C.R. a fost condamnat la o pedeapsă de 21 ani şi 12 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de proxenetism, viol, vătămare corporală şi reţinere ilegală prev. de art. 188 pct. 1, art. 178-179, art. 147-148 şi art. 163 Cod spaniol, sentinţă rămasă definitivă la 30 iunie 2004.
În aceste condiţii prin sentinţa penală nr. 92 din 18 mai 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind cererea de transferare a condamnatului contestator şi condamnatul C.C. pentru continuarea executării pedepselor într-un penitenciar din România, recunoscându-se efectele sentinţei penale nr. 16/04 din 8 iunie 2004 a Judecătoriei de Instrucţie nr. 3 din Castellon definitivă la 30 iunie 2004 şi s-a dispus transferul persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepselor de câte 20 ani închisoare fiecare, pedepse reduse prin ordinul 17/2009 într-un penitenciar din România.
S-a dedus prevenţia de 28 iunie 2002 şi s-a dispus emiterea mandatelor de executare.
Condamnatul a formulat cerere, având drept obiect contestaţie la executare solicitând admiterea contestaţiei şi în temeiul art. 144 alin. (1) pct. b din Legea nr. 302/2004, contopirea pedepselor aplicate de către instanţa spaniolă potrivit legislaţiei române [art. 34 lit. b) Cod penal].
Asupra cauzei de faţă se constată că cereri similare au fost formulate de contestatorul condamnat, pronunţându-se sentinţa penală nr. 45/2007 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de conversie a condamnării dispusă prin sentinţa penală nr. 16/4 din 8 iunie 2004 a Judecătoriei de Instrucţie nr. 3 Castellon, Spania.
Reiterând cererea, condamnatul a formulat o nouă solicitare –contestaţie la executare - soluţionată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 85 din 31 martie 2009 prin care s-a respins ca nefondată, contestaţia la executare a condamnatului C.C.R.
Împotriva acestei hotărâri contestatorul a declarat recurs solicitând conversia condamnării prin sentinţa penală nr. 92 din 18 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Or, aşa cum s-a arătat în art. 53 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. legea nouă prevede o pedeapsă de acelaşi fel cu cea aplicată în Spania, respectiv închisoare pentru fapte de a căror constatare instanţa română este ţinută în mod absolut potrivit art. 146 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 302/2004.
Cum stabilirea unei pedepse rezultante finale de 20 ani închisoare (identică cu cea aplicată de autorităţile spaniole) era posibilă şi conform legii penale române, încât se constată că atât felul pedepsei dispuse în străinătate, cât şi durata acesteia sunt perfect compatibile cu legislaţia română, ceea ce exclude din punct de vedere legal opţiunea conversiei condamnării pentru art. 146 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Mai mult, aşa cum s-a arătat, s-a mai soluţionat o cerere identică şi o nouă cerere ar încălca principiul autorităţii lucrului judecat.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 461 alin. (1) lit. d) rap. la art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi art. 146 din Legea nr. 302/2004 (modificată şi completată) respinge ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatorul condamnat C.C.R.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat C.C.R. împotriva sentinţei penale nr. 85 din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I penală.
Obligă recurentul contestator condamnat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2068/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2154/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
