ICCJ. Decizia nr. 2170/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2170/2009
Dosar nr. 38919/3/2007
Şedinţa publică din 9 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 78/A din 3 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat, apelul declarat de revizuientul - apelant N.M. împotriva sentinţei penale nr. 227 din 26 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. 38919/3/2007.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat revizientul apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală 227/26 februarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins cererea de revizuire formulată de petentul revizuent N.M., obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin adresa nr. 2204/lll-6/2007 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost remisă acestei instanţe spre competenta soluţionare cererea formulată de petentul revizuient N.M., prin care a solicitat instanţei, ca prin hotărâre să dispună revizuirea sentinţei penale nr. 1029 din 19 iulie 2005, pronunţata de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
În motivarea în fapt a cererii, petentul revizuient a invocat împrejurarea că nu se consideră vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost condamnat, deoarece probatoriul administrat atesta că nu a avut nici un dialog cu părţile vătămate, nu şi-a declinat nici o calitate oficială şi nu i-a sprijinit în nici un fel pe ceilalţi doi inculpaţi în acţiunea de deposedare exercitată faţă de cele doua părţi vătămate.
Revizuientul a mai menţionat că faza de cercetare judecătorească nu a fost completă, în condiţiile în care părţile vătămate au fost audiate doar de organele de urmărire penală, iar declaraţiile celorlalţi doi inculpaţi sunt contradictorii.
În drept, petentul revizuient şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 394 şi urm. C. proc. pen.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa a constatat că, în fapt prin sentinţa penală nr. 1029 din 19 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II a penala, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen., art. 26 rap. la art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen., art. 240 C. pen. şi art. 26 rap. la art. 240 C. pen., petentul revizuent N.M. a fost condamnat la o pedeapsa rezultantă de 8 ani si 6 luni închisoare, sporita cu 6 luni, condamnatul având de executat în final pedeapsa de 9 ani închisoare, cu aplic. art. 71-64 C. pen. reţinându-se în esenţă, că la data de 25 februarie 2005, inculpatul N.M., împreună cu inculpaţii D.T. şi R.N., în timp ce se aflau în zona restaurantului" Bucegi", folosindu-se fără drept de calitatea de poliţist în cadrul Serviciului Antidrog şi prin exercitarea de violenţe fizice şi verbale au deposedat-o pe partea vătămată N.T. ce era însoţită de numitul M.C., cetăţeni italieni, de suma de 500 Euro pe care o avea în portmoneu, părăsind apoi locul faptei cu un autoturism" BMW".
După depistarea inculpaţilor şi percheziţionarea autoturismului, asupra inculpatului N.M. a fost găsită suma de 500 Euro, iar în interiorul autovehiculului mai multe legitimaţii emise pe numele lui D.T. de către A.D. şi Fundaţia de Luptă Antidrog.
De asemenea, în actul de inculpare s-a mai reţinut că, în după amiaza zilei de 16 noiembrie 2004 în jurul orelor 16,30, partea vătămată M.H., cetăţean german a fost deposedată prin violenţă, de către inculpatul N.M. care şi-a declinat calitatea falsă de poliţist, de suma de 150 Euro, fiind fotografiat apoi de către aceasta.
Examinând motivele de revizuire invocate de către petentul revizuient N.M., instanţa de judecată a constatat că motivele arătate nu se regăsesc printre motivele de revizuire expres şi limitativ prev. de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel petentul revizuient, solicitând admiterea apelului şi pe fond, admiterea cererii de revizuire în baza art. 394 lit. b) C. proc. pen., arătând că martorii audiaţi de instanţa care l-a condamnat au dat declaraţii mincinoase.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 78/A din 3 aprilie 2009 a respins apelul împotriva sentinţei penale nr. 227 din 26 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, reţinându-se că niciunul din cazurile de revizuire nu este incident, petentul revizuient invocând de altfel, motivele de revizuire şi în fata instanţelor care l-au condamnat, acestea fiind analizate de instanţe.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, revizuientul N.M. a declarat prezentul recurs.
Recursul este nefondat şi va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Conform art. 394 C. proc. pen., revizuirea se poate solicita în următoarele cazuri:
a) când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau în interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauză a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătura cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Or, se constată că motivele invocate de petentul-revizuient nu se regăsesc printre motivele de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen.
Astfel, petentul a cerut revizuirea pentru că nu au fost audiate părţile vătămate, iar din probele administrate nu rezultă că i-a sprijinit în vreun fel pe ceilalţi doi inculpaţi la deposedarea părţilor vătămate de bani, or aceste motive nu se regăsesc în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute limitativ de legiuitor.
De asemenea, nici motivul invocat şi susţinut în fata instanţei de apel, în sensul că martorii audiaţi au dat declaraţii mincinoase nu este incident în cauză, întrucât niciunul dintre martori nu a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
De altfel, petentul revizuient nu a arătat împrejurări noi necunoscute de instanţa de judecată, motivele invocate fiind deja analizate de către instanţa de control judiciar, cu atât mai mult cu cât, cauza a parcurs atât calea apelului, cât şi pe cea a recursului.
Reţinând astfel că niciunul din cazurile de revizuire nu este incident şi având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia nu se poate reanaliza fondul cauzei decât în limitele legale, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de revizuientul N.M. împotriva deciziei penale nr. 78/A din 3 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul revizuient să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul N.M. împotriva deciziei penale nr. 78/A din 3 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2160/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2184/2009. Penal → |
|---|
