ICCJ. Decizia nr. 2184/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2184/2009
Dosar nr. 8698/99/2007
Şedinţa publică din 10 iunie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 219 din 3 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Iaşi, în baza art. 103 C. pen., s-a aplicat inculpatului D.F., măsura educativă a libertăţii supravegheate pe timp de 1 an pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu referire la art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
Totodată, instanţa de fond a încredinţat supravegherea minorului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi, cu respectarea condiţiilor cerute de art. 103 alin. (2), respectiv alin. (6) C. pen.
S-a constatat că partea vătămată B.A., prin reprezentant legal, B.E., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunţa această soluţie, pe baza probelor administrate, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
La 8 iunie 2007, partea vătămată B.A., în vârstă de 7 ani, s-a deplasat la locuinţa vărului său, inculpatul D.F., pentru a se juca împreună. La un moment dat, cei doi s-au urcat în podul casei inculpatului, unde acesta i-a cerut părţii vătămate, prin ameninţare cu un cuţit artizanal şi chiar înţeparea ei în mână, să se dezbrace de pantaloni, după care a întreţinut cu acesta un act sexual anal.
În timpul derulării acestei agresiuni sexuale, întrucât partea vătămată a încercat să scape, inculpatul a lovit-o cu palma peste faţă.
După consumarea agresiunii, inculpatul a permis părţii vătămate să se îmbrace şi să plece. Minorul B.A. a povestit surorii sale B.L., dar şi martorei G.M.A. cele întâmplate, declaraţiile date de aceste persoane fiind elocvente în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 2383/916/OF din 11 iunie 2007 rezultă că partea vătămată B.A. a prezentat fisuri ale mucoasei anale ce pot fi consecutive unui raport sexual aberant din 8 iunie 2007 (fila 27 dosar).
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, care a criticat-o pentru netemeinicie, referitor la tratamentul sancţionator prea blând aplicat inculpatului şi care nu poate contribui la reeducarea sa.
Prin Decizia penală nr. 32 din 4 decembrie 2008, Curtea de Apel de Iaşi a respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror, reţinând în considerente că inculpatul nu are o familie consolidată, aşa cum rezultă din referatul de evaluare, care să prezinte garanţie că-i poate asigura o supraveghere eficientă, aşa încât, în mod corect prima instanţă a apreciat că în lipsa acestor garanţii este necesar a fi încredinţată supravegherea sa unei instituţii specializate care să-l susţină în procesul de reabilitare comportamentală prin implicarea în programe de asistenţă şi consiliere.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
În esenţă, s-au criticat hotărârile atacate pentru netemeinicie în ce priveşte modalitatea de individualizare a sancţiunii aplicate, apreciindu-se că în raport de natura şi gravitatea infracţiunii comise, de vârsta părţii vătămate se impunea aplicarea unei pedepse privative de libertate.
În susţinerea criticii a fost invocat, în drept, cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând hotărârile atacate în raport de această critică, de cazul de casare invocat, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată, pentru consideraţiunile ce urmează, că recursul procurorului este nefondat.
În considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), al prevederilor care reglementează minoritatea şi tratamentul sancţionator al minorului, cât şi în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta şi datele personale ale inculpatului se apreciază că sancţiunea aplicată inculpatului minor este îndestulătoare, fiind de natură să satisfacă cerinţele art. 52 C. pen.
Din probele cauzei, cât şi din referatul de evaluare rezultă că în momentul comiterii faptei, inculpatul minor avea vârsta de 14 ani şi o lună şi o serie de factori negativi, cum ar fi insuficienta supraveghere din partea părinţilor, consumul de alcool şi de violenţă domestică în familie, lipsa şcolarizării, existenţa unei promiscuităţi şi un comportament negativ în familie lărgită au putut crea un impact negativ asupra evoluţiei minorului.
Şi cum prin concluziile referatului de evaluare se apreciază că există posibilităţi reale de reintegrare în societate a inculpatului minor, chiar în contextul factorilor negativi amintiţi, în mod justificat s-a dispus de instanţă măsura libertăţii supravegheate, supravegherea fiind încredinţată pentru eficientizare unei instituţii în afara familiei.
Şi chiar dacă inculpatul, în vârstă de 14 ani a comis o infracţiune de viol asupra unui alt minor de 7 ani, în condiţii de carenţă educaţională şi de supraveghere familială pe fondul violenţei domestice şi al promiscuităţii din familie, pentru o sancţionare eficientă, dar echilibrată a faptei şi făptuitorului, cât şi în scopul acordării unei şanse reale pentru o perspectivă de reintegrare socială a inculpatului minor se apreciază că se justifică menţinerea măsurii educative dispusă de prima instanţă şi confirmată ca legală şi temeinică în apel.
Desigur, în raport de considerentele de fapt şi de drept prezentate este nejustificată şi nefondată critica formulată de procuror şi potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul declarat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (6) C. proc. pen., se va dispune ca plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu să fie făcută din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 32 din 4 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia minori şi familie, privind pe inculpatul D.F.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2170/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2190/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
