ICCJ. Decizia nr. 2495/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2495/2009
Dosar nr. 531/42/2009
Şedinţa publică din 29 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 102 din 20 iunie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admisă sesizarea autorităţilor judiciare italiene, respectiv a Tribunalului Penal Roma - instanţa a 3-a din Assizas - Italia privind executarea mandatului european nr. 17/2008 din Registrul General Assizas, nr. 18618/2007 - Procuror 9720/07 Registrul General al judecătorului pentru Investigaţii Preliminare, şi s-a autorizat predarea către autorităţile judiciare italiene, conform art. 94 din Legea nr. 302/2004 a persoanei solicitate M.M.I. cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii.
În baza art. 90 alin. (10) şi (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 29 zile începând cu data de 20 iunie 2009 până la data de 18 iulie 2009 inclusiv şi predarea acesteia către autoritatea judiciară solicitantă.
S-a constatat că faţă de persoana solicitată s-a luat măsura reţinerii pe o durată de 24 ore începând cu data de 19 iunie 2009 orele 21,30 până la data de 20 iunie 2009 orele 21,30 în baza ordonanţei nr. 4012/II/5/2009 din 19 iunie 2009 şi s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că persoana solicitată M.M.I. este învinuit de autorităţile judiciare italiene de săvârşirea infracţiunilor de omor şi distrugere, prevăzută de art. 110, art. 575, art. 577 pct. 4, de art. 110, art. 423, art. 61 pct. 2 C. pen. italian, constând în aceea că la 15 ianuarie 2007 în complicitate cu M.G.I., prin ştrangulare şi lovire în mai multe părţi ale corpului, a provocat moartea victimei D.M., cu circumstanţa agravantă a motivelor neînsemnate, acelea că victima nu îi returnase 120 Euro şi că pentru a ascunde fapta a dat foc locuinţei victimei.
S-a mai constatat că aceste fapte grave sunt prevăzute şi de Codul penal român şi că se impune arestarea şi predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare italiene.
Apărarea formulată de persoana solicitată a fost în sensul că nu ar fi vinovată de uciderea victimei şi pentru acest motiv nu înţelege să consimtă la predarea către autorităţile italiene.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoana solicitată M.M.I. care a susţinut că nu a săvârşit fapta imputată, că nu s-a sustras de la urmărirea penală şi că se opune la predarea sa către autorităţile judiciare italiene.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi punerea în libertate.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor şi dosarului se constată că autorităţile judiciare italiene au efectuat acte de urmărire penale împotriva cetăţeanului român M.M.I. acesta urmând a fi judecat pentru săvârşirea infracţiunilor de omor şi distrugere prevăzute de art. 110, art. 575 şi art. 577 pct. 4 şi respectiv de art. 110, art. 423 şi art. 61 pct. 2 C. pen. italian, constând în aceea că, la 15 ianuarie 2007, împreună cu numitul M.G.I., prin ştrangulare şi lovire în mai multe zone ale corpului, a provocat moartea victimei D.M., întrucât aceasta nu îi returnase o sumă de bani (120 Euro) şi pentru a ascunde fapta a dat foc locuinţei victimei.
Întrucât după o perioadă de arest preventiv, persoana solicitată a fost pusă în libertate, dar nu s-a mai prezentat în faţa autorităţilor judiciare italiene, a venit în România, împotriva acestuia s-a emis mandatul european de arestare nr. 17/08 de către Tribunalul Penal Roma - Instanţa a 3-a din Assizas în vederea continuării procesului penal.
Potrivit dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse, ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce.
Pe de altă parte, conform art. 94 alin. (7) din lege, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.
Analizând actele dosarului se constată că mandatul european de arestare are conţinutul şi forma prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004, ca faptele de omor şi distrugere prin incendiere imputate persoanei solicitate dau loc la predare, conform art. 85 pct.14 şi 29 din lege şi că nu există motive de refuz al executării din cele menţionate în art. 88 din respectiva lege.
Susţinerea din recursul persoanei solicitate în sensul că nu ar fi vinovată de comiterea omorului şi că astfel ar fi justificată opoziţia sa la predare, nu pot fi primite, recurenta având posibilitatea de a-şi formula apărările de fond în faţa instanţelor judecătoreşti italiene; instanţa română, în baza principiilor enunţate, neputând a examina respectivele apărări.
Faţă de considerentele ce preced se constată că hotărârea atacată de predare a persoanei solicitate către autorităţile judiciare solicitante a fost pronunţate cu respectarea dispoziţiilor legale evocate şi că motivele de recurs invocate şi opoziţia la predare nu sunt întemeiate.
În consecinţă, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge recursul declarat de persoana solicitată, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.M.I. împotriva sentinţei penale nr. 102 din 20 iunie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2395/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2501/2009. Penal. Revocarea măsurii... → |
|---|
