ICCJ. Decizia nr. 2395/2009. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2395/2009

Dosar nr. 17874/99/2006

Şedinţa publică din 23 iunie 2009

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 65 din 1 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. 17874/99/2006 s-au reţinut următoarele:

A condamnat pe inculpatul I.E.N. la pedeapsa de 18 (optsprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat" prevăzută şi pedepsită de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 176 lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.

A constatat că infracţiunea de „omor calificat", dedusă judecăţii, a fost comisă în condiţii de concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., cu infracţiunea de „tâlhărie" prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (1) lit. b) C. pen. (comisă la data de 02/03 aprilie 2004) pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare prin sentinţa penală nr. 797 din 02 noiembrie 2004 a Tribunalului Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 07 din 06 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele sus-arătate şi a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă principală de 18 (optsprezece) ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) şi art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată acestuia durata arestării preventive de la 14 februarie 2000 la 19 decembrie 2003, precum şi perioada deja executată de la 03 aprilie2004 şi până la 24 aprilie 2007.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul să plătească părţi civile C.M. suma de 1.500 lei noi (15.000.000 lei vechi) cu titlu de daune materiale.

În baza dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 şi art. 17 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul să le plătească părţilor civile C.P. şi C.F., prin reprezentantul lor legal C.M., suma de 2280 lei noi (22.800.000 lei vechi), respectiv câte 1140 lei noi (11.400. 000 lei vechi) fiecăruia, reprezentând prestaţie periodică pentru perioada cuprinsă între 14 martie1998 - 27 martie 2003, precum şi suma de 50 lei noi (500.000 lei vechi) lunar pentru fiecare minor până la majoratul acestora, începând cu data de 27 martie2003, cu acelaşi titlu.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată prin OUG nr. 72/2006, a obligat inculpatul să plătească suma de 125,40 lei noi (1.254.000 lei vechi) către partea civilă serviciul de ambulanţă al judeţului Iaşi, cu sediul în Iaşi, judeţul Iaşi, reprezentând cheltuieli ocazionate de transportul victimei cu ambulanţa, la spital.

A constatat că Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 6.000 lei noi cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În pronunţarea acestei sentinţe tribunalul a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi dat în Dosarul nr. 13997/P/1998 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I.E.N. pentru săvârşirea infracţiunii de „omor deosebit de grav", faptă prevăzută de art. 174, 176 lit. c) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, atunci, în sarcina inculpatului I.E.N. faptul că, în noaptea de 14/15 martie 1998, i-a aplicat, într-un loc public, victimei C.G., mai multe lovituri cu piciorul în zona capului, care, în final au condus, la decesul acesteia.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei C.(actuală R.) L. sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de „mărturie mincinoasă" prev. şi ped. de art. 260 alin. (1) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în sarcina inculpatei C.(actuală R.) L., în esenţă, faptul că, în cursul urmăririi penale aceasta a dat mai multe declaraţii mincinoase în calitate de martor, cu scopul de a susţine apărarea inculpatului I.E.N.

Ca urmare a sesizării prin rechizitoriul sus-menţionat, cauza a fost înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului, Iaşi la data de 05 septembrie 2000, sub nr. 8591/2000.

În cursul cercetării judecătoreşti, în acest ciclu procesual, au fost audiaţi: a) inculpaţii I.E.N. (f. 20 - acesta a depus şi memorii) şi C.L. (f. 21), nici unul nerecunoscând infracţiunile imputate; b) partea vătămată şi civilă C.M. (f. 19), în mod formal, în sensul că a declarat că se constituie parte civilă cu suma 15.000.000 lei vechi, ulterior fiind reaudiată (f. 96); c) martorii propuşi de acuzare sau de inculpat: N.M. (f. 49), Ţ.V. (f. 54), O.I. (f. 73), O.M. (f. 74), C.P. (f. 75), B.V. (f. 76), T.C. (f. 77), E.R. (f. 94) şi P.V. (f 101 martor asistent la audierea părţii vătămate C.M).

Prin sentinţa penală nr. 292 din 24 mai 2001, Tribunalul Iaşi a dispus următoarele:

- l-a condamnat pe inculpatul I.E.N. la pedeapsa principală de 18 ani închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o durată de 7 ani şi la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat" prev. şi ped. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen. din infracţiunea prev. şi ped. de art. 174, art. 176 lit. c) C. pen.);

- a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului I.E.N. şi i-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive;

- a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă C.M.;

- a obligat inculpatul I.E.N. la plata sumei de 1.245.000 lei vechi despăgubiri civile către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi, constatând totodată că Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi nu a formulat pretenţii civile în cauză;

- a condamnat-o pe inculpata C. (actuală R.) L. la o pedeapsă de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „mărturie mincinoasă" prev. şi ped. de art. 260 alin. (1) C. pen., cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 4 luni.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi (procurorul a invocat greşita schimbare a încadrării juridice şi omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 61 alin. (1) C. pen. în cazul inculpatului I.) şi cei doi inculpaţi.

II. Procedura în faţa Curţii de Apel Iaşi - primul apel (Dosar nr. 3001/2001).

În acest ciclu procesual, în faţa Curţii de Apel Iaşi, s-au efectuat următoarele acte de procedură: a) au fost audiaţi ori reaudiaţi martorii O.I. (f. 41), O.M. (f. 42), Ş.L. (f. 43), N.M. (f. 44), Ţ.V. (f. 52, acesta a fost apoi reaudiat - f. 85), E.R. (f. 53) şi C.P. (f. 86); b) a fost audiată şi reaudiată soţia victimei C.M., în calitate de martor (f. 45 şi f. 51); c) Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi a depus un proces - verbal (f. 68) întocmit cu prilejul verificărilor efectuate la SC A. SA Iaşi din care rezultă că martorul Ţ.V. nu a fost angajat al acestei societăţi în luna martie 1998; printr-o adresă cu nr. X din 06 decembrie 2003, această societate a confirmat acest lucru (f. 72); d) inculpatul I.E.N. a depus mai multe memorii, o schiţă a locului faptei (concepută de el - f. 77) şi note de concluzii scrise.

Prin Decizia penală nr. 66 din 05 martie 2002 Curtea de Apel Iaşi a admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi şi ale celor doi inculpaţi, a desfiinţat sentinţa penală nr. 292 din 24 mai 2001, atât în latura penală, cât şi în cea civilă, dispunând trimiterea cauzei la Tribunalul Iaşi pentru rejudecare şi menţinând starea de arest a inculpatului I.E.N.

În motivarea acestei decizii s-a arătat, printre altele, că hotărârea primei instanţe este nelegală sub aspectul nesoluţionării acţiunii civile în ceea ce-i priveşte pe minorii victimei. S-a arătat că victima avea doi copii minori, caz în care prima instanţă trebuia să dispună citarea acestora şi, în baza art. 17 alin. (4) şi art. 347 C. proc. pen., să exercite şi să rezolve din oficiu acţiunea civilă în ceea ce-i priveşte. S-a dispus ca la rejudecare, prima instanţă să aibă în vedere şi motivele de apel ale procurorului şi ale inculpaţilor.

III. A doua procedură în faţa Tribunalului Iaşi (dosar nr. 4348/2002).

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 21 martie 2002, sub nr. 4348/2002.

În rejudecare, cu prilejul reluării cercetării judecătoreşti, s-a procedat la: a) a fost audiat formal inculpatul I.E.N., care a precizat că-şi menţine declaraţiile anterioare (f. 27); b) s-au depus la dosar copii ale certificatelor de naştere ale copiilor minori ai victimei (f. 16-17), precum şi după certificatul de deces al victimei şi după cartea acesteia de muncă (f. 68-74; c) a fost audiată formal (f. 26), exclusiv în latura civilă, partea vătămată C.M., care a precizat că se constituie parte civilă cu suma 15.000.000 lei vechi reprezentând cheltuieli de înmormântare, solicitând totodată, în numele celor doi minori, şi o prestaţie periodică; d) a fost audiată inculpata C.L. (f. 44); e) au fost audiaţi martorii B.I. şi C.D. zis N. (ambii în latura civilă - f. 83 - propuşi de partea civilă C.M.), O.M.P. (f. 140), O.Ş.L. (f. 141) şi O.I. (f. 173); f) A.J.O.F.M. Iaşi a răspuns solicitării instanţei şi a comunicat faptul că victima a beneficiat de ajutor de şomaj în perioada 14 mai 1993 - 07 februarie 2004 şi de alocaţie de sprijin în perioada 01 mai 1994 - 29 octombrie 1995 (f 84).

Prin sentinţa penală nr. 287 din 27 martie2003, Tribunalul Iaşi a dispus următoarele:

- l-a condamnat pe inculpatul I.E.N. la pedeapsa principală de 18 ani închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani şi la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) pentru săvârşirea infracţiunii de „omor deosebit de grav" prev. şi ped. de art. 174, art. 176 lit. c) C. pen..

- a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului I.E.N., a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive;

- l-a obligat pe inculpatul I.E.N. la plata sumei de 15.000.000 lei vechi către partea civilă C.M., cu titlu de daune materiale (reprezentând cheltuieli de înmormântare), precum şi la suma de 22.800.000 lei vechi către minorii C.P. şi C.F., reprezentând prestaţie periodică pentru perioada cuprinsă între 14 martie 1998 - 27 martie 2003 şi, în continuare, câte 500.000 lei vechi lunar, pentru fiecare minor până la majorat;

- l-a obligat pe inculpatul I.E.N. la plata sumei de 1.245.000 lei vechi despăgubiri civile către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi, constatând totodată că Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi nu a formulat pretenţii civile în cauză;

- a condamnat-o pe inculpata C. (actuală R.) L. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „mărturie mincinoasă", prev. şi ped. de art. 260 alin. (1) C. pen., cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel doar inculpatul I.E.N.

Prin urmare, pentru inculpata C. (actuală R.) L. sentinţa penală nr. 287 din 27 martie 2003 a Tribunalului Iaşi a rămas definitivă, prin neapelare.

IV. Procedura în faţa Curţii de Apel Iaşi - al doilea apel (dosar nr. 2473/2003).

Prin Decizia penală nr. 248 din 01 iulie 2003 Curtea de Apel Iaşi a respins apelul declarat de către inculpatul I.E.N., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs doar inculpatul I.E.N.

V. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (I.C.C.J.) (Dosar nr. 3289/2003).

La dosarul instanţei de recurs, inculpatul a depus mai multe memorii.

Prin Decizia penală nr. 6047 din 19 decembrie 2003 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de către inculpatul I.E.N., a casat atât sentinţa penală nr. 287 din 27 martie 2003 a Tribunalului Iaşi, cât şi Decizia penală recurată, numai cu privire la acest inculpat, iar, în baza art. 333 C. proc. pen., a restituit cauza la Parchet pentru completarea urmăririi penale. Prin aceiaşi decizie a fost revocată măsura arestării preventive a inculpatului şi s-a dispus punerea acestuia în libertate, de îndată.

În motivarea acestei decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că urmărirea penală efectuată în cauză este incompletă, existând o dualitate a probelor administrate, ce conduc la aprecieri diferite, fie în sensul agresării victimei de către inculpat, fie în sensul lovirii ei de către fraţii O.

Ca atare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că se impune: a) confruntarea personalelor audiate în cauză, pentru eliminarea contrazicerilor existente între declaraţiile lor; b) confruntarea părţii vătămate cu inculpatul I.E.N. şi martorii O.I. şi O.M.; c) confruntarea martorilor Ţ.V., E.R. şi C.L., atât cu inculpatul cât şi cu O.I., O.M., O.Ş.L. şi partea vătămată C.M., pentru a se stabili unde anume se afla fiecare la momentul agresării victimei şi ce anume au văzut; d) efectuarea unei reconstituiri la faţa locului. S-a mai arătat că organele de urmărire penală vor trebui să încunoştinţeze avocatul inculpatului pentru a i se da posibilitatea de a participa la administrarea mijloacelor de probă.

VI. Procedura cu prilejul reluării urmăririi penale la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.

După restituirea cauzei la procuror, acesta a apreciat că martorii N.M., Ţ.V. şi E.R. au făcut afirmaţii mincinoase cu privire la împrejurările săvârşirii faptei din noaptea de 14/15 martie 2008, atunci când au fost audiaţi de către instanţele de judecată.

Ca atare, după restituirea cauzei, urmărirea penală s-a desfăşurat, concomitent, pe două planuri: 1) în Dosarul nr. 1399/P/1998 s-au reluat cercetările pentru completarea urmăririi penale faţă de inculpatul I.E.N. în ceea ce priveşte infracţiunea de „omor deosebit de grav", în sensul stabilit de I.C.C.J.; 2) s-au efectuat acte de urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă"" ori de „instigare la mărturie mincinoasă", formându-se un nou Dosar, cu nr. 2006/P/2006, faţă de martorii R. (fostă C.) L., N.M., Ţ.V. şi E.R.

Ulterior, prin ordonanţa procurorului din data de 25 august 2006 (f. 151- vol. 7), s-a dispus conexarea Dosarului nr. 2006/P/2006 la Dosarul nr. 1399/P/l 998, apreciindu-se că acest lucru este necesar în interesul unei mai bune înfăptuiri a justiţiei, mai ales că între aceste dosare existau strânse legături.

În concret, în dosarul nr. 1399/P/1998, s-au efectuat următoarele acte de urmărire penală:

a) s-au efectuat confruntări, în prezenţa avocatului, între:

- partea vătămată C.M. şi inculpatul I.E.N. (f. 4-6 vol. 7- u.p.);

- între partea vătămată C.M. şi martorii O.I. (f. 7-9 voi. 7 u.p.), Ţ.V. (f. 10-11- vol. 7 u.p.), O.Ş.M.P. (f. 28-31);

- între martorii Ţ.V. şi O.I. (f. 12-13 u.p. - vol. 7), Ţ.V. şi O.Ş.L. (f. 14-15), Ţ.V. şi O.Ş.M.P. (f. 17-18);

- între inculpatul I. şi martorii Ţ.V. (f. 16), O.I. (f. 19-27), O.Ş.M.P. (f. 32-35);

b)au fost audiaţi martorii B.V. (f. 60-62) şi T.M. (f. 85-87 u.p. – vol. 7);

c) s-a efectuat o testare cu tehnica poligraf a martorului O.I., pentru detecţia psihologică a comportamentului simulat, constatându-se că la întrebările relevante ale cauzei, în cazul acestuia, nu au fost evidenţiate modificări semnificativ caracteristice stresului emoţional (f. 64-65 şi urm.); s-a încercat o testare similară şi a inculpatului I.E.N., însă acesta a refuzat în două rânduri (f. 65-66 şi f. 146);

d) s-a încercat audierea ca martor a numitului U.G., însă s-a constatat că nu mai este posibil acest lucru întrucât a decedat (f. 96);

e) la data de 18 iulie 2006 au fost reaudiaţi partea vătămată C.M. (f. 119-121) şi martorul Ţ.V. (f. 118), declaraţiile lor fiind înregistrate şi audio-video; ulterior, înregistrările acestor declaraţii au fost şi transcrise şi redate în procese-verbale (f. 101-103);

f) tot la aceeaşi dată s-au efectuat confruntări între martorii Ţ.V., O.I., O.Ş.L. şi partea vătămată C.M. (f. 111-113), cât şi separat între martorul O.I. şi partea vătămată C.M. (f. 109-110). Avocatul inculpatului nu a fost prezent, deşi a fost încunoştinţat (f. 107).

g) la data de 19 iulie 2006, în prezenţa avocatului inculpatului, s-au efectuat confruntări între inculpatul I.E.N. şi martorii O.I. (f. 122-123), O.Ş.L. (f. 124-126), între inculpat şi partea vătămată C.M. (f. 127-128);

h) a fost audiat inculpatul I.E.N.(f. 130);

i) a fost audiată ca martor R. (fostă C.) L. (f. 136-139), declaraţia acesteia fiind înregistrată audio-video şi apoi redată şi în scris, prin procesul-verbal din 31 august 2006 (f. 140-142). Avocatul inculpatului nu a fost prezent, deşi a fost încunoştinţat (f. 131).

j) s-a solicitat şi s-a obţinut un extras din registrul de naştere al Primăriei Oraşului Târgu - Frumos, după actul de naştere la numitului C.C.R. - fiul martorei R. (fostă C.) L. - din care rezultară acesta s-a născut la 01 octombrie 1997, tatăl său nefiind cunoscut, la data comiterii faptei deduse judecăţii având cea 5 luni şi jumătate.

În Dosarul nr. 2006/P/2006, s-au efectuat următoarele acte de urmărire penală:

a) au fost audiaţi în calitate de învinuiţi numiţii N.M. (f. 160-163), Ţ.V. (f. 177- 181) şi R. (fostă C.) L. (f. 219);

b) s-a ataşat o copie după certificatul de deces, la data de 13 septembrie 2005, a numitului E.R. (f. 184);

c) în vederea verificării realităţii declaraţiilor învinuitului Ţ.V. cercetat pentru „mărturie mincinoasă", la data de 12 iulie 2006, s-a efectuat o cercetare la faţa locului, în baza art. 129 C. proc. pen., în prezenţa acestuia, precum şi a martorului Ţ.M., a părţii vătămate C.M., fiecare din cei indicând locul unde au văzut victima căzută, cât şi locul unde se aflau fiecare dintre ei; s-a întocmit un proces-verbal în prezenţa unui martor asistent şi s-au efectuat fotografii judiciare (f. 185-191);

d) a fost audiată, în două rânduri, în calitate de martor, numita C.M. (f. 191-194);

e) au fost audiaţi martorii C.A. (fiica victimei - f. 195), Ţ.M. (f. 197-199 u.p.), O.I. (f. 200) şi E.A. (f. 201-202);

g) s-au solicitat relaţii de la SC E.S. SRL - Târgu Frumos, care, prin administratorul I.E., a comunicat (f. 204) că, în data de 14 martie1998, societatea nu s-a aprovizionat cu materiale de construcţii şi că numitul Ţ.V. nu a fost angajat al societăţii şi nici nu a executat ocazional paza pentru această societate ori la imobil.

După conexare s-a efectuat o expertiză psihiatrică a inculpatului (f. 240), după care i s-a prezentat, în prezenţa avocatului, întregul material de urmărire penală, în două rânduri (f. 222 şi f. 241).

VII. A treia procedură pe fond în faţa Tribunalului Iaşi, ca urmare a celei de-a doua sesizări, prin rechizitoriul din 13 octombrie 2006 - prezentul dosar (Dosar nr. 17874/99/2006).

În baza acestui nou rechizitoriu (al doilea) din 13 octombrie 2006, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, la data de 18 octombrie 2006, sub nr. 17874/99/2006.

În cursul cercetării judecătoreşti, în acest ultim ciclu procesual, au fost audiaţi, în detaliu: a) inculpatul I.E.N. (f. 82-84), acesta depunând şi un memoriu (f. 48 şi urm.); b) partea vătămată şi civilă C.M. (f. 80-81); c) martorii propuşi de acuzare sau de inculpat Ţ.V. (f. 215-218), D.I. (f. 219-220), R.L. (f. 278-280), T.C. (f. 281-282), B.V. (f. 283-284), C.P. ( f. 354-355) şi N.M. (f. 356-358).

În ceea ce-l priveşte pe martorul Ţ.V. faţă de acesta procurorul de şedinţă s-a sesizat din oficiu sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „mărturie mincinoasă" prev. şi ped. de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) Ca urmare, a cercetărilor întreprinse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani, prin rezoluţia dată în Dosarul nr. 2266/P/2007 la 22 iunie 2007 (comunicată în copie - f. 382-384), s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul Ţ.V. pe considerentul că „există o cauză de nepedepsire", respectiv pentru că acesta şi-ar fi retractat (a se vedea copiile declaraţiilor acestuia date la parchet - f. 422-425) declaraţia dată în faţa Tribunalului Iaşi. Raportat la această situaţie, instanţa a procedat la reaudierea martorului Ţ.V. (f. 527) care, în esenţă, şi-a menţinut declaraţia dată iniţial, precizând că „nu-şi aminteşte să fi fost la Parchet şi să fi dat declaraţii".

La solicitarea inculpatului s-au solicitat precizări de la I.M.L. Iaşi pentru a preciza - în măsura în care este posibil - în completarea şi pe marginea raportului de necropsie nr. 228/C din 06 mai 1998 (privind autopsia cadavrului numitului C.G.) dacă leziunile tanatogeneratoare evidenţiate în acest raport au putut fi produse cu un obiect contondent de tip „bocanc" sau a unui obiect contondent de tipul unui „pantof cu toc şi talpă subţire" ori cu alt tip de obiect contondent, precum şi mecanismul de producere a acestora (loviri de sus în jos, înainte-înapoi, prin călcare sau altfel), cât şi poziţia probabilă a agresorului faţă de victimă. Prin două adrese (f. şi f. 461), ultima mai clară, cu nr. S/191 din 07 octombrie 2007, I.M.L. Iaşi a făcut o serie de precizări în sensul solicitat.

În vederea clarificării antecedenţei penale a inculpatului s-au solicitat şi s-au ataşat la dosarul cauzei: a) copia sentinţei penale nr. 797 din 02 noiembrie 2004 a Tribunalului Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 07 din 06 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Iaşi (f. 9-11- dosar instanţă) prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare; b) fişa de cazier judiciar actualizată JT. 24-25); c) copia sentinţei penale nr. 51 din 23 martie 1995 a Tribunalului Iaşi prin care acesta fusese condamnat în antecedenţă (precum şi a Deciziei penale nr. 55 din 25 mai 1995 pronunţate în recurs de Curtea de Apel Iaşi.

Cu privire la situaţia de fapt reţinută de tribunal:

În fapt, în anul 1998, inculpatul I.E.N. era locuitor al satului Buznea, comuna Târgu Frumos (actualmente comuna Ion Neculce), judeţul Iaşi.

Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale întrucât prin sentinţa nr. 51 din 23 martie 1995 a Tribunalului Iaşi (modificată doar în latura civilă prin Decizia penală nr. 55 din 25 mai 1995 a Curţii de Apel Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 811 din 03 aprilie 1996 a Curţii Supreme de Justiţie) a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7(şapte) ani închisoare pentru comiterea, în timpul minorităţii, mai exact la data de 20 martie 1993, a trei infracţiuni concurente de „tentativă la omor", „viol" şi „tâlhărie". Inculpatul a fost liberat condiţionat din executata acestei pedepse la data de 12 noiembrie 1997, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 1016 zile.

Victima C.G. (în vârstă de 43 de ani) şi soţia acestuia, partea civilă C.M., locuiau, în anul 1998, în oraşul Târgu Frumos, jud. Iaşi, cei doi având împreună 9 copii, din care, la data comiterii faptei, doi erau minori. Soţii C. aveau o situaţie materială precară, ambii fiind persoane fără ocupaţie şi neşcolarizate.

La data de 14 martie 1998, partea civilă C.M. (potrivit declaraţiilor sale), împreună cu o fiică, a fost la cerşit în municipiul Iaşi, întorcându-se cu trenul în oraşul Târgu Frumos, la domiciliu, în jurul orelor 16,00. Seara, până în jurul orelor 21,00, membrii familiei C. au luat cina, iar cei doi soţi şi fiul lor major, Constantin, au consumat împreună ½ litru de votcă.

În jurul orelor 23,00-24,00, soţii C. s-au hotărât să meargă împreună spre barul G. amplasat în oraşul Târgu Frumos, întrucât victima dorea să-şi cumpere ţigări. Pentru că nu aveau bani, victima - potrivit declaraţiilor părţii vătămate C.M. - a luat cu ea nişte portocale (obţinute la cerşit), cu intenţia de a le vinde sau de a le da la schimb pentru ţigări. Soţii C. au plecat spre barul respectiv, în intervalul orar 0,00-01,00.

În seara aceleiaşi zile de 14 martie 1998, martorul O.I. (atunci în vârstă de 16 ani) şi fratele său, martorul O. (actualmente, prin căsătorie, O.Ş.M.P., atunci în vârstă de 19 ani), ambii având, în sat, porecla de B., au hotărât să meargă la discoteca ce se organiza de regulă în satul Buznea, la disco-barul M. Ca atare, cei doi fraţi - care locuiau la acea dată, în satul Buznea, comuna Târgu Frumos (actualmente comuna Ion Neculce) - în jurul orelor 22,60, au plecat de la domiciliu spre discotecă, pe traseu trecând şi pe la locuinţa, din acelaşi sat, a verişorului lor, inculpatul I.E.N., zis E. (atunci în vârstă de 22 de ani), invitându-l să meargă şi el la discotecă. Inculpatul a fost de acord şi le-a solicitat acestora să-l aştepte să se îmbrace. În prealabil, martorul O.M.P. vorbise şi cu prietena sa, martora Ş.L. (atunci în vârstă de 19 ani) să-l însoţească la discotecă, aceasta fiind de acord. Întrucât ea locuia în vecinătatea casei sale, martorul O.M.P. a trecut, mai întâi, pe la locuinţa sa, convenind să se întâlnească apoi în stradă, în apropierea clădirii fostei C.A.P., situată vis-a-vis de locuinţa inculpatului I., ceea ce s-a şi întâmplat.

În jurul orelor 21,15, cei patru tineri - respectiv fraţii O., martora Ş.L. şi inculpatul I.E.N. - au plecat împreună spre disco-barul sus-indicat. în; momentul în care au ajuns aici au constatat că acesta era închis, astfel încât, de comun acord, cei patru tineri au plecat din satul Buznea, au traversat bariera de cale ferată dublă, ce despărţea satul de oraş, şi s-au îndreptat spre barul „B&B" situat în centrul oraşului Târgu-Frumos (bar administrat de numitul Blaj), unde au ajuns în jurul orelor 23,00. Aici, tinerii au stat cea. 30 de minute, interval în care băieţii au consumat câte o bere, iar fata un suc.

În jurul orelor 23,30, cei patru tineri au plecat spre domiciliile lor din satul Buznea, dar pe traseu, pe str. Buznea, s-au oprit, în jurul orelor 23,45, la barul non-stop, denumit G. (administrat de numitul A.G. şi cunoscut anterior şi sub denumirile de R. ori L.S., în care atmosfera de voie bună era asigurată, de regulă, de o formaţie de muzicanţi, angajaţi special în acest scop. Din compunerea acestei formaţii făceau parte mai multe persoane, printre care şi martorii C.P. şi B.V. în bar, se afla şi fratele martorului C.P., numitul C.D. şi el membru al formaţiei. În declaraţia sa, din cursul urmăririi penale, martorul C.P. a susţinut că, în acea seară la cunoscut efectiv pe inculpatul I.E.N., zis E. „cineva" prezentându-i-l ca fiind „cel mai tare din Buznea".

În acest bar, în care erau mai mulţi clienţi-consumatori, băieţii din grup au consumat bere, iar fata suc şi, probabil, şi 100 ml lichior, toţi stând la aceiaşi masă. La un moment dat, la masa acestora a venit martorul T.C. cu prietena sa, C., primul cunoscându-se cu inculpatul şi vorbind ceva cu acesta. Grupul celor patru tineri a stat în acest bar până în jurul orelor 1,00-1,15 (interval în care fraţii O. au jucat şi la aparatele de jocuri mecanice amplasate în bar), când martorei Ş.L. i s-a făcut rău, a ieşit afară şi a vomat. Prietenul ei, martorul O.Ş.M.P., a ieşit cu ea afară. După ce şi-a revenit, martora şi prietenul ei au reintrat în bar, dar a comunicat celorlalţi băieţi din grup că nu se simte bine. În aceste condiţii, cei patru tineri s-au hotărât să plece spre casele lor.

Cei patru tineri au ieşit cam în acelaşi timp din barul G., odată cu ei ieşind şi martorul T.C. cu prietena lui C. (aceasta, în acea perioadă lucra ori lucrase până de curând, în calitate de barman la respectivul bar, dar în acea seară nu era de serviciu), în faţa barului, I.E.N. a mai stat câteva minute de vorbă cu martorul T.C. în faţa barului se mai aflau şi martorii C.P. şi B.V. care fumau câte o ţigară. Lângă aceştia se afla şi martorul C.D., zis N., care a aruncat un chiştoc de ţigară spre grupul celor patru tineri, unul dintre băieţii din grup enervându-se şi intenţionând să-l agreseze fizic pe martor. Au intervenit însă martorii B.V. şi T.C., iar unul din băieţii din grupul celor patru i-a spus amicului lor nervos - care, se pare, că era inculpatul I. - „Haide E. nu mai face panaramă !". În aceste condiţii conflictul iniţiat doar la nivel verbal s-a stins.

Apoi, grupul celor patru tineri (inculpatul şi martorii O.) a plecat spre satul Buznea, către domiciliile lor. De la bar, împreună cu grupul celor patru tineri a mers cea. 60-70 m şi martorul B.V., după care s-a despărţit de ei, oprindu-se la domiciliul său. În concret, în faţă mergeau martorii O.I., O.Ş.M.P. şi O.Ş.L., inculpatul împreună cu martorul B.V. venind la câţiva zeci de metri din urmă. După ce s-a despărţit de martorul B.V., inculpatul a grăbit pasul şi i-a ajuns pe martorii O., în apropierea pasajului de trecere la nivel cu calea ferată. De aici grupul celor patru tineri (care ieşise anterior din barul G.) a continuat să se deplaseze pe strada Buznea din oraşul Târgu Frumos spre satul Buznea, pe partea dreaptă a străzii, cam pe aceiaşi linie, în următoarea ordine: 1) spre marginea din dreapta a străzii se deplasa martora O.Ş.L.; 2) lângă aceasta era prietenul său, martorul O.Ş.M.P., care era ţinut de braţ de aceasta; 3) al treilea spre axul străzii mergea inculpatul I.E.N.; 4) ultimul înspre axul drumului se deplasa martorul O.I. Drumul tinerilor dinspre boarul respectiv spre domiciliile lor din satul Buznea trecea pe la o barieră de cale ferată.

De la barul G. până la liniile de bariera de ferată (adică un pasaj de trecere la nivel cu calea ferată) este o distanţă de cea. 250-300 m. Trebuie precizat că prin acea locaţie trecea o linie dublă de cale ferată (pe 2 sensuri). Pasajul de trecere la nivel cu calea ferată avea o lungime de 12 m şi o lăţime de 7 m, fiind betonat, între liniile de cale ferată fiind montate dale de beton. Pasajul era prevăzut, la acea dată, cu avertizor acustic şi luminos, precum şi cu două semibariere. Distanţa dintre cele două sensuri ale căii ferate era de 2,70 m., iar distanţa totală între prima şi ultima şină de cale ferată (din cele patru) era - potrivit schiţelor şi măsurătorilor făcute cu prilejul cercetărilor la faţa locului - de cea. 6 m.

Cei patru tineri au traversat bariera de cale ferată spre satul Buznea (denumită şi „bariera B."), iar la cea. 5-10 m de această barieră, s-au întâlnit cu soţii C., care se deplasau pe partea stângă a şoselei (raportat la sensul lor de deplasare, respectiv partea dreaptă - pentru cei patru tineri) şi care - aşa cum s-a arătat mai sus - se îndreptau către acelaşi bar G. cu intenţia de a-şi cumpăra ţigări.

La acel moment (al întâlnirii) inculpatul mergea împreună cu martorul O.I., iar în faţa acestora, la câţiva metri, mergeau O.Ş.M.P. şi O.Ş.L.

La momentul întâlnirii, martorul O.Ş.M.P. avea o ţigară în mână din care fuma, lucru care a fost observat de către victima C.G., care i-a cerut martorului să-i dea şi lui o ţigară.

Martorul O.Ş.M.P. i-a răspuns victimei C.G. că nu mai are alte ţigări, a mai tras un fum din ţigara pe care o avea în mână, după care i-a oferit-o victimei, cel mai probabil aruncând-o spre aceasta. în acest timp, inculpatul I.E.N. şi martorul O.I., au ajuns şi s-au oprit lângă cei ce discutau pe tema solicitării de ţigări. Victima i-a reproşat martorului O.Ş.M.P. faptul că i se dă doar un „chiştoc" şi l-a înjurat, după care s-a aplecat totuşi să ia restul de ţigară, moment în care martorul, iritat că a fost insultat, i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona abdominală, în urma căruia victima a căzut în şezut.

Imediat victima C.G. s-a ridicat şi a început să se fugă spre oraşul Târgu Frumos, trecând liniile cale ferată, în direcţia barului G. şi proferând înjurături, la adresa grupului de tineri. în momentul în care victima a fost lovită, soţia acesteia, partea civilă C.M. a început să protesteze, să vocifereze şi a fugit, la rându-i, spre bariera de cale ferată. Ambii soţi C. vociferau şi succesiv atât în limba română, cât şi în limba rromanes (cei doi fiind de etnie rromă).

Auzind înjurăturile şi constatând că soţii C. nu încetează să-i insulte pe toţi din grup, inculpatul I.E.N., s-a întors şi a început să alerge spre victimă şi soţia acesteia.

Partea civilă C.M., văzând că ea şi soţul sunt urmăriţi, a trecut doar prima linie de cale ferată, iar apoi a luat-o spre stânga, fugind pe terasamentul dintre cele două linii de cale ferată înspre direcţia Paşcani, iar, după aproximativ 20 metri, a traversat şi cealaltă linie spre oraşul Târgu Frumos, coborând în dreapta, într-un stufăriş de lângă calea ferată. Aici era şi un canal cu apă, iar partea vătămată - după cum a declarat - s-a udat la picioare cu această ocazie. De aici, pe o poartă, a intrat în incinta Centrului de colectare a laptelui (fostul I.C.I.L.), amplasat în zonă, mai exact în curtea acestui punct de colectare a laptelui. Apoi, de aici, a ieşit pe o altă poartă spre strada principală, unde a văzut că soţul ei era căzut şi lovit dincoace de bariera de cale ferată (spre oraşul Târgu Frumos), iar pe cei trei tineri şi fata care-i însoţea aflându-se dincolo de calea ferată şi fugind înspre satul Buznea.

Între timp, inculpatul I.E.N. ajunsese victima, după ce aceasta trecuse deja liniile de cale ferată spre Târgu Frumos, respectiv la cea. 7-8 m de calea ferată (la cercetarea la faţa locului au fost identificate urme de culoare brun-roşcat - sânge, la 7,60 m de prima şină de cale ferată) şi i-a aplicat o lovitură cu pumnul, în urma căreia victima a căzut cu faţa în sus.

Imediat apoi, inculpatul a început să-i aplice victimei lovituri puternice cu picioarele, în special peste cap, faţă şi gât. în acest timp, martorii O.I., O.Ş.M.P. şi O.Ş.L., care rămăseseră în apropierea locului unde se întâlniseră iniţial cu victima (deci dincolo de bariera de cale ferată), se uitau de la o distanţă de aproximativ 15-20 metri. Toţi trei au declarat că l-au văzut pe inculpatul I. aplicându-i mai multe lovituri victimei căzut, de sus în jos, cu piciorul, în zona capului.

Martorul O.Ş.M.P. a strigat la inculpat să-l „lase în pace pe ţigan" (referindu-se la victimă şi la etnia sa) şi să meargă spre casă, după care, văzând că inculpatul I.E.N. nu se opreşte din lovit victima, a vrut să se ducă să-l oprească, însă prietena sa, care-l ţinea de braţ, nu i-a dat voie. în aceste condiţii martorul O.Ş.M.P. i-a spus fratelui său, martorul O.I., să meargă el şi să-l ia pe inculpat acasă.

Martorul O.I. s-a deplasat spre locul unde inculpatul îi aplica lovituri victimei, a strigat la acesta şi 1-a tras de mână, iar inculpatul I.E.N. a încetat să mai lovească victima, plecând, grăbit, împreună cu martorul, spre localitatea Buznea. Cei doi au traversat bariera de cale ferată şi i-au ajuns din urmă pe martorii O.Ş.M.P. şi O.Ş.L. Cei patru tineri s-au deplasat apoi spre locuinţele lor, fraţii O. ajungând acasă în jurul orelor 01,45. Cei trei martori O. au susţinut că, pe drumul spre casă, inculpatul era nervos şi a afirmat „că-i va omorî pe toţi ţiganii", după care le-a solicitat să nu spună nimănui despre agresarea bărbatului respectiv.

Între timp, aşa cum s-a arătat, soţia victimei, partea civilă C.M., a traversat curtea centrului de colectare a laptelui (I.C.I.L.), a ieşit în stradă şi s-a îndreptat spre barieră, întrucât a văzut că soţul său era căzut. în timp ce se deplasa spre barieră, a văzut când grupul din care făcea parte inculpatul, se îndepărta grăbit, deplasându-se spre satul Buznea. Partea civilă C.M. şi-a dat seama ca soţul său era într-o stare gravă, ca urmare a loviturilor aplicate şi a început să ţipe. I-a pus mâna la cap victimei şi i-a ridicat capul, murdărindu-se de sânge.

Imediat apoi partea civilă C.M. s-a deplasat în apropiere (în direcţia centrului oraşului Târgu Frumos) la staţia de reşapare a SC M. SA Iaşi, cu intenţia de a-i cere paznicului de serviciu la această unitate să anunţe telefonic ambulanţa.

În jurul orelor 02,00-02,30, la faţa locului a ajuns o maşină a ambulanţei care a preluat victima şi a transportat-o la Spitalul Clinic de Neurochirurgie Iaşi, unde a fost internată la orele 3,45 cu diagnosticul „contuzie cerebrală difuză; criză comiţială de tip grand-mal; stare de ebrietate (agresiune)". În ciuda intervenţiilor medicilor, în aceiaşi dimineaţă a zilei de 15 martie 1998, în jurul orelor 09,20, victima a decedat.

În termen legal, sentinţa astfel pronunţată a fost apelată de inculpatul I.E.N., care a solicitat achitarea conform dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 151 din 18 decembrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 17874/99/2006 a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul I.E.N. împotriva sentinţei nr. 65 din 1 februarie 2008 a Tribunalului Iaşi, pe care a menţinut-o.

A obligat inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul I.E.N., invocând în principal, cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. ( când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare ) şi, în subsidiar cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)).

Înalta Curte constată că nu sunt incidente în cauză cazurile de casare invocate, recursul declarat de inculpat fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanţele au reţinut că în fapt, în noaptea de 14/15 martie 1998, inculpatul I.E.N. împreună cu martorii O.I., O.Ş.M.P. şi O.Ş.L., în jurul orelor 1⁰⁰ au plecat din barul G. din Tg. Frumos spre localitatea Buznea.

Aceştia au mers împreună şi, după ce au trecut bariera C.F.R. s-au întâlnit cu victima C.G. care era însoţit de C.M.

Aceştia din urmă se deplasau spre piaţa din Tg. Frumos cu intenţia de a cumpăra ţigări.

Inculpatul era însoţit de martorul O.I.

Victima C.G. a solicitat o ţigară de la O.P., care fuma. Acesta i-a răspuns că nu are, dar a mai tras un fum din ţigară după care a aruncat-o spre victimă. Aceasta din urmă a reproşat faptul că i se dă un „chiştoc" s-a aplecat, moment în care O.P. i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona pieptului, în urma căreia victima a căzut jos dar s-a ridicat şi a continuat deplasarea spre oraş proferând înjurături.

Într-o atare situaţie, inculpatul a început să alerge spre victimă şi soţia acestuia.

C.M. a fugit spre stânga pe terasamentul căii ferate în direcţia Paşcani, după care a coborât în dreapta într-un stufăriş şi, ulterior pe o poartă în incinta punctului de colectare a laptelui.

Inculpatul I.E.N. a ajuns victima după ce a trecut de calea ferată şi i-a aplicat lovituri cu pumnii în urma cărora aceasta a căzut.

Inculpatul a continuat să-i aplice lovituri puternice cu picioarele în special peste cap faţă şi gât.

În acest timp O.I., O.Ş.M.P. şi O.Ş.L. se uitau de la aproximativ de 15-20 m.

O.P. a strigat la inculpat să lase în pace victima şi să meargă acasă.

O.I. s-a deplasat spre locul conflictului, moment în care inculpatul a încetat să o mai lovească şi au plecat spre localitatea Buznea, ajungând din urmă pe O.Ş.M.P. şi O.Ş.L.

Martora C.M. a traversat curtea punctului de colectare a ieşit în stradă îndreptându-se spre barieră, întrucât văzuse că soţul era căzut. În deplasare a văzut când grupul din care făcea parte inculpatul mergea spre localitatea Buznea. Ajunsă la locul unde se afla victima a început să ţipe şi a fugit până la un atelier de reşapare unde a solicitat sprijinul paznicului D.I.

Întrucât nu exista un telefon, martora a mers la barul G. şi i-a spus gardianului T.M. care era de serviciu în zonă să anunţe ambulanţa.

Victima a fost transportată la Spitalul nr. 3 Iaşi unde aceasta a decedat.

Această situaţie de fapt a fost corect reţinută de instanţe şi dovedită prin procesele - verbale la faţa locului şi planşele foto anexă; raportul de constatare medico – legală a autopsiei şi avizul Comisiei de Avizare şi Control din cadrul I.M.L. Iaşi, precizări efectuate de I.M.L. (S/191 din 7 octombrie 2007 a I.M.L. Iaşi), în completarea şi pe marginea raportului de necropsie nr. 228/C din 6 mai 1998 ( privind autopsia cadavrului numitului C.G.); declaraţiile părţii vătămate C.M.; declaraţiile martorilor audiaţi în cauză ( mai puţin cele care au fost înlăturate); procesele - verbale de confruntare; relaţiile comunicate de unele societăţi cu prilejul verificării locului de muncă a martorului Ţ.V., precum şi celelalte înscrisuri depuse la dosar, inclusiv relaţiile comunicate de la Serviciul de Ambulanţă Iaşi; raportul de expertiză psihiatrică a inculpatului; declaraţiile inculpatului (numai cele care se coroborează cu celelalte probe administrate).

Este de menţionat că singurele persoane care au dat declaraţii constante în cauză, în toate ciclurile procesuale au fost martorii oculari O.I., O.Ş.M.P. şi O.Ş.L.. Declaraţiile acestora concordă în cele mai mici amănunte atât între ele, cât şi cu restul ansamblului probator ( documentaţia medicală, procesul - verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile martorilor din bar, etc.).

După reluarea urmăririi penale, martorul O.I., a fost testat cu tehnica poligraf în vederea detectării psihologice a comportamentului simulat, constatându-se că în ceea ce-l priveşte nu au fost evidenţiate modificări care să fie caracteristice stresului emoţional, inculpatul refuzând să fie testat în acest sens.

În schimb, atât partea civilă C.M., cât şi inculpatul şi martorii propuşi de acesta au dat declaraţii succesive inconstante şi parţial diferite care nu se coroborează cu restul ansamblului probator, decât doar cu unele din declaraţiile părţii civile şi ale inculpatului şi numai parţial.

Prin intermediul familiei sale, inculpatul şi-a construit o apărare bazată pe determinarea mai multor persoane care nu au fost la faţa locului, şi nu au perceput incidentul să dea declaraţii mincinoase în cauză ( martorii R., fostă C.L., N.M., Ţ.V. şi E.R.). În esenţă, aceşti martori au susţinut în primele depoziţii că au văzut incidentul şi că ar fi observat că inculpatul nu a lovit victima, care ar fi fost agresată de fraţii O. Ulterior, aceştia şi-au retractat declaraţiile mincinoase, instanţele înlăturându-le.

 Interpretând şi administrând corect şi complet probele instanţele au stabilit o situaţie de fapt ce corespunde realităţii, vinovăţia inculpatului fiind de asemenea corect reţinută, astfel că, nu poate fi incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

Recursul inculpatului nu este fondat nici sub aspectul reducerii pedepsei rezultante principale de 18 ani închisoare, pedeapsă care a fost bine individualizată de instanţa de fond.

Astfel, conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar potrivit art. 72 din acelaşi cod la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, în cauză se constată că instanţele au ţinut seama pe de o parte de dispoziţiile generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială ( respectiv, de la 15 ani la 25 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi), de împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, de faptul că inculpatul era sub influenţa alcoolului (ca şi victima de altfel), de împrejurările care au generat conflictul, de mijloacele folosite, de urmările grave şi ireversibile produse, precum şi de gradul de pericol social concret al faptei.

Pe de altă parte s-a ţinut seama de poziţia procesuală a inculpatului care nu a recunoscut nici un moment comiterea faptei şi care a dat dovadă de lipsă de empatie faţă de victimă, de faptul că a încercat să transfere orice responsabilitate în sarcina unor alte persoane, de faptul că inculpatul s-a sustras circa 2 ani de la urmărirea penală, iar ulterior, prin intermediul familiei ( a încercat şi iniţial a reuşit) să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea mai multor martori: R., (fostă C.) L., N.M. Ţ.V. şi E.R., ce au fost determinaţi să dea depoziţii mincinoase, cât şi a părţii civile C.M.

De asemenea, s-a avut în vedere şi că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, că este perseverent în comiterea infracţiunilor de violenţă, că este o persoană tânără, necăsătorită şi fără copii.

Pentru considerentele arătate instanţele au aplicatinculpatului o pedeapsă principală orientată spre minimul special prevăzut de lege, înspre mediu, o reducere a acestei pedepse nefiind justificată în raport de prevederile art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Cu privire la termenul declarării recursului Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerinţele prev. de art. 385³ rap. la art. 365 C. proc. pen., referitoare la recursul peste termen, având în vedere că inculpatul nu a fost prezent la nici un termen de judecată în faţa instanţei de apel şi nici la pronunţarea deciziei iar din relaţiile comunicate la dosar, de la Tribunalul Iaşi – biroul executări penale (fila 29), rezultă că inculpatul nu a început executarea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 65 din 1 februarie 2008 a Tribunalului Iaşi.

În consecinţă Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul peste termen declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul peste termen declarat de inculpatul I.E.N. împotriva Deciziei penale nr. 151 din 18 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 2387/2009. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 2495/2009. Penal. Cerere de transfer de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2270/2009. Penal ICCJ. Decizia nr. 2310/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2359/2009. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2387/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs