ICCJ. Decizia nr. 2531/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2531/2009

Dosar nr. 4407/1/2009

Şedinţa publică din 1 iulie 2009

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 20040 la 18 mai 2009 şi pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi la 22 mai 2009, condamnatul B.N.D. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 5738 din 3 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, învederând că nu a fost prezent la judecarea recursului şi nu a fost ascultat, deşi acest lucru era obligatoriu, conform art. 38514 alin. (1) C. proc. pen. Contestatorul a învederat faptul că a depus contestaţia în termen de 10 zile de la începerea executării pedepsei, respectiv 12 mai 2009.

Ulterior acestei cereri, la 5 iunie 2009 s-a depus o cerere din partea apărătorului ales al condamnatului, care precizează că prezenta contestaţie vizează Decizia nr. 5758 din 31 decembrie 2007 şi nr. 5738 din 3 decembrie 2007 aşa cum eronat s-a menţionat în cererea iniţială.

Înalta Curte a dispus efectuarea de verificări, ataşând la dosar copiile deciziilor menţionate de către petiţionar.

La termenul de judecată din 17 iunie 2009 apărătorul ales al contestatorului a solicitat acordarea unui termen de judecată în vederea precizării numărului deciziei ce formează obiectul contestaţiei în anulare.

La 1 iulie 2009, apărătorul ales al contestatorului a depus la dosar un înscris în care învederează numărul corect al deciziei pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La acelaşi termen de judecată Înalta Curte a pus în discuţie admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată conform disp. art. 391 C. proc. pen.

În cadrul procedurii reglementate în art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte examinează îndeplinirea condiţiilor de admitere în principiu a contestaţiei în anulare, care rezultă din prevederile art. 386, art. 387 şi art. 391 alin. (2) C. proc. pen.

Astfel se examinează dacă cererea de contestaţie în anulare priveşte hotărâri penale definitive pronunţate de instanţa de recurs, dacă cererea este introdusă de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, dacă cererea este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 386 lit. a) - c) şi e) C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei sunt depuse dovezi ori sunt invocate dovezi care există în dosar.

Verificând contestaţia în anulare formulată de contestator prin apărător, rezultă că aceasta nu priveşte hotărâri definitive pronunţate de instanţa de recurs.

Cele două decizii învederate de către acesta şi care fac obiectul prezentei contestaţii au fost, de altfel ataşate la dosar, respectiv deciziile nr. 5738 şi 5758 din 2007 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi acestea privesc alte persoane, contestatorul neavând calitate procesuală în niciuna din cele două cauze indicate. Mai mult, instanţa verificând şi sistemul E. a constatat că acesta nu apare înregistrat în nicio altă cauză pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile de admitere în principiu a contestaţiei în anulare, respectiv cererea de contestaţie în anulare nu priveşte hotărâri penale definitive pronunţate de instanţa de recurs, astfel încât conform art. 391 C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat B.N.D. împotriva Deciziei penale nr. 5738 din 3 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 6362/36/2006.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat B.N.D. împotriva Deciziei penale nr. 5738 din 3 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 6362/36/2006.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2531/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs