ICCJ. Decizia nr. 262/2009. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 262/2009
Dosar nr. 320/1/200.
Şedinţa publică din 27 ianuarie 200.
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin încheierea de şedinţă nr. 3015/116/2007 (1554/2008) din 11 august 2008, a amânat judecarea apelului la data de 11 septembrie 2008 din considerente de ordin procedural (efectuarea expertizei medico-legală) perioadă în care a menţinut arestarea preventivă în cauză a inculpatului B.M.M. în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
S-a motivat că temeiurile ce au impus arestarea preventivă în cauză a inculpatului B.M.M. în baza art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. cu începere de la 29 noiembrie 2006 se menţin în continuare avându-se în vedere că acuzaţia gravă adusă acestuia ce a justificat măsura preventivă amintită a fost confirmată de prima instanţă prin condamnarea inculpatului prin sentinţa penală nr. 79 din 30 iunie 2008 a Tribunalului Călăraşi, secţia penală, la pedeapsa principală de 20 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. (în noaptea de 25/26 martie 2005 aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, pe fondul unui conflict spontan avut cu victima într-un bar public, inculpatul a urmărit-o în deplasarea spre domiciliu şi i-a aplicat în zone vitale multiple lovituri cu pumnii şi picioarele, cauzându-i leziuni traumatice ce au dus la decesul ulterior al victimei).
2. Recursul în termen declarat de inculpatul B.M.M. cu solicitarea de a se reexamina situaţia juridică actuală a acestuia şi durata îndelungată a arestării preventive în sensul revocării acestei măsuri şi punerii sale în libertate de îndată prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen. este nefondat apreciind a fi respins ca atare în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Aplicarea dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen. cu consecinţa revocării arestării preventive şi punerea sa în libertate de îndată a inculpatului, astfel cum se solicită în calea de atac actuală, a fost prevăzută de legiuitor numai „dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală", sau că „temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat" sau „nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate".
În speţă, bănuiala legitimă iniţială, privind săvârşirea unei infracţiuni grave, pedeapsa peste 4 ani închisoare, ce a generat şi pericol concret pentru ordinea publică, privarea de libertate a autorului, ce a impus arestarea inculpatului în baza art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen., a fost confirmată ulterior prin condamnarea sa în primă instanţă la pedeapsa de 20 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
În plus condamnarea în primă instanţă chiar nedefinitivă justifică menţinerea arestării preventive pentru temeiul nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din CEDO „dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent".
Ca atare, aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen. este nejustificată, încheierea instanţei de apel prin care a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. fiind legală şi temeinică.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat inculpatul/recurent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M.M. împotriva încheierii din 11 august 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 3015/116/2007 (1554/2008) .
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 2597/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2649/2009. Penal → |
---|