ICCJ. Decizia nr. 2649/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2649/2009
Dosar nr. 32404/3/2008
Şedinţa publică din 15 iulie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 316 din 19 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicabilă art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe inculpatul M.P., la 10 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe timp de 5 ani, în condiţiile art. 66 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
2. În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul M.P. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
3. În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul M.P. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele principale, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare şi alături de ea, pedeapsa complementară cea mai grea, adică interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe timp de 5 ani.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 19 august 2008 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. f) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 0,58 gr. heroină, aflată indisponibilizată la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., prima instanţă a confiscat de la inculpat suma de 220 lei depusă la C.E.C.B. cu recipisa nr. 2092263/1 din data de 29 august 2008.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a relevat că prin actul de sesizare s-a reţinut că, la data de 12 august 2008, numitul A.V.C. a formulat, în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000 un denunţ arătând că este consumator de heroină şi că obişnuia să cumpere de la „P." heroină, despre care cunoştea că vindea heroină la preţul de 50 lei pe doză.
S-a mai reţinut că la data de 19 august 2008, organele de poliţie, acţionând în baza ordonanţei de delegare dispuse de procuror, au procedat, în prezenţa martorului asistent T.C., la consemnarea seriilor bancnotelor ce formau suma de 150 lei (una bancnotă de 50 lei cu seria 052B1493648, 10 bancnote a 10 lei seriile 053E2638998; 071B4950556; 071C5245316; 056A0753386; 053B0134981; 054A0102361; 054C0446679, 059B2072787, 074B4516803, 057B3189556), sumă ce urma a fi folosită de martorul denunţător A.V.C. la cumpărarea sub supravegherea organelor de poliţie a unei cantităţi de droguri de la „P." identificat în persoana inculpatului M.P.
Înainte de realizarea acţiunii flagrante, martorul A.V.C. a fost percheziţionat conform normelor legale, în prezenţa martorului T.C., constatându-se că nu deţinea asupra sa droguri sau alte valori interzise la deţinere. în aceeaşi zi, martorul A.V.C. l-a contactat de pe telefonul său mobil pe inculpatul M.P. zis „P.", stabilind să se întâlnească în locuinţa inculpatului pentru a cumpăra drogurile folosind fraza „am un prieten căruia îi este frig şi îi trebuie nişte pulovere să se încălzească."
Martorul A.V.C. (sub supravegherea organelor de poliţie şi în prezenţa martorului asistent, T.C. şi având asupra sa suma de 150 lei formată din bancnote înseriate), s-a deplasat în zona unde locuia inculpatul, respectiv în zona Diham sector 3.
S-a reţinut că martorul denunţător A.V.C. s-a deplasat spre strada Murgeni, a sunat la interfon şi deschizându-i-se uşa de acces a holului de la intrare de către inculpatul M.P., a sunat la apartamentul 28, iar uşa de la intrarea în apartament a fost deschisă de către acelaşi inculpat, care l-a invitat pe martor înăuntru. S-a relevat că în bucătăria apartamentului se mai aflau 2 tineri, identificaţi în persoana martorilor V.P.F. şi D.N.E., consumatori de droguri şi care, după obiectele care se aflau pe masă (seringi, folii, etc.), păreau că au consumat recent droguri.
Martorul A.V.C. a intrat în dormitor, la invitaţia inculpatului M.P., i-a dat acestuia suma de 150 lei formată din bancnote înseriate, bani pe care inculpatul i-a pus pe masă şi din buzunarul pantalonilor pe care îi purta, i-a remis martorului A.V.C., trei doze de heroină pe care martorul, la indicaţia inculpatului, Ie-a băgat în gură, după care a plecat.
După încheierea tranzacţiei, martorul A.V.C. a predat lucrătorilor de poliţie cele 3 doze de heroină cumpărate de la inculpatul M.P., doze care au fost introduse într-un plic sigilat.
În baza autorizaţiei nr. 251 din 18 august 2008, emisă de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, organele de poliţie au efectuat, în prezenţa martorului asistent C.R., o percheziţie la domiciliul inculpatului M.P., apartament format din 3 camere şi 5 dependinţe reprezentând 2 băi, o bucătărie şi 2 cămări. S-a reţinut că în bucătărie au fost găsiţi martorii V.P.F. şi D.N.E., iar în timpul efectuării percheziţiei au venit la uşa apartamentului inculpatului M.P. şi martorii N.B., U.M., B.M. şi P.R.C. De asemenea, pe masa din bucătărie, au fost găsite o folie din aluminiu ce conţinea urme de substanţă arsă, o seringă hipodermică ce prezenta urme de substanţă, un tub din material plastic cu lungimea de aproximativ 10 cm ce conţinea urme de substanţă, o fiolă spartă ce prezenta, de asemenea, urme de substanţă, iar pe jos, s-a găsit o seringă hipodermică ce conţinea 10 unităţi lichid de culoare brun roşcată, iar asupra inculpatului suma de 150 lei formată din bancnotele înseriate, care au fost consemnate in procesul-verbal întocmit de organele de poliţie.
Cu acelaşi prilej, s-a mai găsit în camera inculpatului M.P. pe o etajeră, o folie din aluminiu împachetată sub formă de plic care conţinea două punguţe din material plastic de culoare albă cu urme de substanţă, iar asupra martorilor D.N.E., P.R. şi U.M. s-au găsit sumele de 200 lei, 120 lei şi respectiv, 50 lei.
S-a constatat că din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 857882 din 19 august 2008 a rezultat că probele supuse examinării la care s-a făcut referire mai sus conţin urme de heroină şi 0,64 gr. heroină, iar in urma analizelor de laborator, din cantitatea menţionată anterior au rămas 0,58 gr. depuse la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R., iar celelalte probe au fost distruse.
Inculpatul M.P., în faza de urmărirea penală, a recunoscut că martorii V.P. şi D.N. au consumat în bucătăria apartamentului său heroina pe care el Ie-a oferit-o, aspect confirmat şi de cei doi martori, care au recunoscut că sunt consumatori de droguri şi cumpărau de la inculpatul M.P. heroină cu suma de 50 lei/doza. Totodată, inculpatul M.P. a recunoscut că seringile, folia, fiola şi tubul găsite de organele de poliţie în bucătărie îi aparţin şi că au fost folosite pentru consumul propriu de heroină, împreună cu martorii V.P. şi D.N.
S-a mai reţinut că şi ceilalţi martori, respectiv N.B., U.M., B.M. şi P.R., care au sosit la locuinţa inculpatului în momentul când se desfăşura percheziţia domiciliară, au recunoscut că scopul venirii lor a fost de a cumpăra de la inculpatul M.P. heroină contra sumei de 50 lei/doza, întrucât erau consumatori de droguri. În acelaşi sens a fost şi declaraţia dată la urmărirea penală de către martorul A.V.C., care a arătat că în locuinţa inculpatului se aflau mai mulţi consumatori de droguri, care şi-au procurat heroina de la inculpat şi pe care o consumau în locuinţa acestuia.
S-a constatat că fapta inculpatului a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile martorilor D.N.E., C.R., A.V.C., N.B., P.R.; declaraţiile inculpatului şi ale învinuiţilor; procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante; procesele-verbale de consemnare a seriilor bancnotelor şi de percheziţie; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, iar pe parcursul cercetării judecătoreşti inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor şi a declarat că îşi menţine în totalitate cele menţionate anterior, în faza urmăririi penale.
Prima instanţă, examinând în ansamblu materialul probator administrat, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească, a reţinut că situaţia de fapt a fost corect expusă în rechizitoriu, nefiind contestată de către inculpat.
În esenţă, s-a reţinut că inculpatul M.P., fiind consumator de droguri şi folosind propriul apartament pentru a se droga el şi prietenii lui, procura heroina de la o persoană rămasă neidentificată, atât pentru el cât şi pentru ceilalţi prieteni, respectiv martorii din cauza de faţă şi a pus apartamentul la dispoziţia tuturor, pentru a-şi injecta heroina.
Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, a considerat că, în drept, fapta inculpatului M.P. zis „P." care la data de 19 august 2008, a vândut martorului A.V.C. 3 doze conţinând 0,64 grame de heroină pentru suma de 150 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, iar faptele aceluiaşi inculpat de a pune la dispoziţie locuinţa sa din str. Murgeni, mai multor consumatori de droguri în vederea consumului ilicit de droguri şi de a deţine, fără drept, heroină pusă în evidenţă într-o seringă hipodermică, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de punere la dispoziţie a locuinţei în vederea consumului ilicit de droguri prevăzută de art. 5 din Legea nr.143/2000 şi de deţinere de droguri de marc risc, fără drept, pentru consum propriu, prevăzută art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Din fişa de cazier s-a relevat că prin sentinţa penală 108 din 27 ianuarie 2004 a Judecătoriei sector 3 inculpatul a fost condamnat, în baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), c) şi g) C. pen., la 4 ani închisoare, fiind arestat la data de 19 noiembrie 2003 şi eliberat la data de 25 aprilie 2006, având un rest de pedeapsă de executat de 577 zile închisoare.
S-a mai reţinut că inculpatul M.P. a săvârşit fapta ce i s-a reţinut în sarcină în prezenta cauză, după considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 108 din 27 ianuarie 2004 a Judecătoriei sector 3, în baza art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), acesta fiind recidivist postexecutoriu.
În cauză, prima instanţă a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faţă de inculpat, având în vedere că acesta a săvârşit cele trei infracţiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
S-a mai reţinut că, la data de 28 august 2008, inculpatul M.P. a formulai un denunţ în baza prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 (nr. 748/11/2008).
Prima instanţă, având în vedere împrejurările comiterii faptei, cantitatea mică droguri deţinută pentru consumul propriu al învinuiţilor V.P.F. si D.N.E., ca şi circumstanţele personale ale acestora (au recunoscut fapta, au avut o atitudine cooperantă cu organele de poliţie, fiind fără antecedente penale etc.), procurorul a considerat că fapta de deţinere de droguri de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, reţinută iniţial în sarcina acestora, nu prezenta gradul de pericol social al unei infracţiuni, motiv pentru care s-a dispus, prin rechizitoriu, o sancţiune administrativă.
Constatând dovedită vinovăţia inculpatului, în raport de faptele deduse judecăţii, instanţa l-a condamnat pe inculpatul M.P. la trei pedepse cu închisoarea pentru infracţiunile prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 5 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la a căror individualizare a avut în vedere criteriile prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi circumstanţele reale şi personale ale săvârşirii faptelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.P. solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea în parte a sentinţei şi, pe fond, reducerea cuantumului pedepsei de 10 ani închisoare, ce i-a fost aplicată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, a constatat că apelul declarat de către inculpatul M.P. este nefondat şi, prin Decizia penală nr. 124/ A din 12 mai 2009, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca atare, apelul declarat de inculpatul M.P. împotriva sentinţei penale nr. 316 din 19 martie 209 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, a menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 19 august 2008 la zi.
Prin aceeaşi decizie penală, instanţa de prim control judiciar l-a obligat pe apelantul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt pe baza analizei judicioase a probelor administrate, relevând că la data de 19 august 2008, inculpatul M.P. a vândut martorului denunţător A.V.C. 3 doze conţinând 0,64 grame de heroină pentru suma de 150 lei, la domiciliul său din Bucureşti, str. Murgeni.
Totodată, în urma percheziţiei domiciliare efectuate, s-a constatat că în locuinţa inculpatului se mai aflau numiţii V.P.F. şi D.N.E., care se drogau şi că, de asemenea, în acelaşi domiciliu, inculpatul deţinea fără drept heroină, pusă în evidenţă într-o seringă hipodermică, în scopul consumului propriu.
S-a constatat că situaţia expusă a rezultat din declaraţia inculpatului M.P., care, pe de o parte, a recunoscut că martorii V.P.F. şi D.N.E. au consumat în apartamentul său heroina pe care el Ie-a oferit-o, aspect confirmat de către cei doi care au menţionat că sunt consumatori de droguri şi cumpărau de la inculpat heroină la preţul de 50 lei/doză; iar pe de altă parte, a recunoscut că seringile, folia, fiola şi tubul găsite de organele de poliţie îi aparţineau şi au fost folosite pentru consumul de heroină împreună cu cei doi martori, V.P.F. şi D.N.E.
Totodată, instanţa de prim control judiciar a mai reţinut că martorii asistenţi T.C. şi C.R. au declarat că în timpul desfăşurării percheziţiei, la domiciliul inculpatului au venit mai multe persoane pentru a cumpăra heroină, respectiv martorii B.M., N.B., P.R. şi U.M., declaraţiile martorilor asistenţi coroborându-se cu cele ale martorilor indicaţi, care au confirmat că scopul venirii lor la domiciliul inculpatului M.P. era de a cumpăra heroină, întrucât aceştia erau consumatori de droguri pe care şi le procurau de la inculpat contra sumei de 50 lei/doză; în acelaşi sens fiind şi declaraţia martorului denunţător A.V.C.
Instanţa de prim control judiciar a considerat că prima instanţă a apreciat justificat că faptele, aşa cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, deţinere de droguri de mare risc în scopul consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi cea de punere la dispoziţie a locuinţei în vedere consumului ilicit de droguri, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000, toate săvârşite în stare de recidivă postexecutorie faţă de condamnarea la pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 108 din 27 ianuarie 2004 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, din executarea căreia a fost liberat la 25 aprilie 2006, cu un rest de pedeapsă de 572 de zile.
Pe cale de consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a apreciat că faptele săvârşite de inculpat prezintă un grad de pericol social mediu, faţă de modul concret de săvârşire, prin punerea la dispoziţia consumatorilor a locuinţei sale, numărul persoanelor care au fost găsite sau care au venit la locuinţa inculpatului, în timpul în care s-au aflat organele de anchetă acolo, cantitatea relativ mică de droguri găsite la inculpat şi, având în vedere şi atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, dar şi starea de recidivă postexecutorie în care au fost săvârşite faptele aflate în concurs real, a considerat că aplicarea pedepsei rezultante de 10 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (minimul prevăzut pentru această infracţiune), a fost corect individualizată de către prima instanţă şi corespunde scopului prevăzută de art. 52 C. pen., chiar în condiţiile în care instanţa de fond nu a aplicat niciun spor, deşi ar fi avut această posibilitate, conferită de textele art. 33 şi art. 34 C. pen.
Împotriva deciziei penale mai sus-menţionată, în termen legal, inculpatul M.P. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii. Astfel, recurentul inculpat, prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi, în esenţă, a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, în rejudecare, urmare reaprecierii materialului probator administrat, funcţie de circumstanţele personale şi faţă de poziţia procesuală a inculpatului, să se acorde o mai largă eficienţă circumstanţelor atenuante şi, pe cale de consecinţă, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei sub limita anterior stabilită, spre minimul special prevăzut de lege.
Recursul formulat de inculpatul M.P. este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că atât instanţa de fond cât şi instanţa de prim control judiciar au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare şi procedând la o justă individualizare a pedepsei aplicate, funcţie de criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că atât prima instanţă cât şi instanţa de prim control judiciar au procedat corect atunci când a aplicat şi, respectiv a menţinut, pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, apreciind-o ca fiind suficientă şi corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), întrucât aceasta, atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare, este aptă să atingă scopul preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., chiar şi în condiţiile în care nu s-a aplicat vreun spor, deşi inculpatul nu se afla la primul conflict cu legea penală, iar gravitatea şi multitudinea faptelor săvârşite în concurs real şi reţinute în sarcină, erau tot atâtea aspecte care puteau conduce şi la o astfel de soluţie.
Astfel, în cauza supusă analizei, se constată că inculpatul a recunoscut şi regretat constant, încă din faza de urmărire penală, faptele săvârşite, declaraţiile acestuia coroborându-se cu declaraţiile martorului denunţător A.V.C., cu cele ale martorilor asistenţi T.C. si C.R., cu cele ale martorilor din lucrări, dar şi cu celelalte probatorii administrate în cauză (cu procesele-verbale de consemnare a seriilor bancnotelor şi de percheziţie domiciliară, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, precum şi cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 857882 din 19 august 2008), rezultând starea de fapt corect reţinută de ambele instanţe, relevându-se, în mod justificat, că faptele inculpatului M.P. astfel cum au fost descrise în actul de inculpare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, deţinere de droguri de mare risc în scopul consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de punere la dispoziţie a locuinţei în vedere consumului ilicit de droguri, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000, toate săvârşite în stare de recidivă postexecutorie, faţă de condamnarea la pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 108 din 27 ianuarie 2004 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, din executarea căreia a fost liberat la 25 aprilie 2006, cu un rest de pedeapsă de 572 de zile.
De asemenea, se constată că, atât instanţa de fond cât si instanţa de prim control judiciar, chiar dacă au constatat că inculpatul nu este infractor primar, iar faptele pentru care a fost dedus judecăţii afectează grav valori sociale ocrotite de legea penală, precum viaţa şi sănătatea populaţiei, au ţinut cont şi de toate celelalte împrejurări ce constituie circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor, de faptul că acesta a avut o conduită corespunzătoare anterior săvârşirii faptei, dar şi de atitudinea procesuală sinceră şi cooperantă a inculpatului pe parcursul procesului penal, care a recunoscut constant săvârşirea faptelor, astfel cum au rezultat din întregul probatoriu administrat, apreciind justificat că pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor, este îndestulătoare pentru a se atinge scopul prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în cauză, în raport cu natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina acestuia, cu ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei şi cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei rezultante.
În consecinţă, manifestările nejustificate de clemenţă ale instanţei nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial şi să afecteze nivelul încrederii societăţii în instituţiile statului, chemate să vegheze la respectarea şi aplicarea legii.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. şi creând o vădită disproporţie între scopul şi rezultatul acestora.
Fată de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, urmează a constata că recursul declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 124/ A din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, este nefondat, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare.
În baza art. 38517 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.P., durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 august 2008 la 15 iulie 2009.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 124/ A din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 august 2008 la 15 iulie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2646/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2652/2009. Penal → |
|---|
