ICCJ. Decizia nr. 2597/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2597/2009
Dosar nr. 5566/1/2009
Şedinţa publică din 7 iulie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Botoşani, prin sentinţa penală nr. 295 din 28 septembrie 2008, a condamnat, printre alţii, pe inculpatul C.C., la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor prevăzute de art.13 alin. (4), raportat la art. 13 alin. (1) şi (3), art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (6 victime).
Împotriva sentinţe, inculpatul a formulat apel, iar în şedinţa de judecată din 22 iunie 2009, Curtea de Apel Suceava, prin încheiere a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, cerere formulată de inculpatul apelant C.C., instanţa considerând-o inadmisibilă.
Pentru a pronunţa încheierea, instanţa a reţinut că cele două texte de lege care incriminează ca infracţiuni, faptele reţinute în sarcina inculpatului, nu încalcă dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Constituţia României, ale art. 26 alin. (2) din legea fundamentală şi nici pe cele prevăzute de art. 53 alin. (2) din Constituţie.
Textele incriminatoare din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane restrâng violarea drepturilor persoanei şi atingerea demnităţii şi integrităţii acesteia.
Împotriva încheierii, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac nemotivată în scris.
Recursul nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că inculpatul apelant nu a motivat în niciun fel atingerea adusă de art. 12 şi art. 13 din legea specială, prevederilor constituţionale invocate, textele din Constituţia României referindu-se la dreptul cetăţeanului de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa oriunde în ţară, de a emigra, de a reveni în ţară oricând, libertatea persoanei de a dispune de ea însăşi, precum şi situaţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unui drept sau al unei libertăţi.
În fapt, excepţiile invocate nu vizează textele incriminatorii prin raportare la legea fundamentală şi, ca atare, nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, astfel cum se prevede în art. 10 alin. (2) raportat la art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 republicată.
Pentru considerentele expuse, recursul nefiind fondat, va fi respins.
Conform dispoziţiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., plata cheltuielilor judiciare către stat, celelalte cheltuieli rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva încheierii din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 2409/40/2006.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatei inculpate C.G.C., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2543/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 262/2009. Penal → |
|---|
