ICCJ. Decizia nr. 2804/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2804/2009
Dosar nr. 10242/3/2008
Şedinţa publică din 19 august 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 256 din 5 martie 2009, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpatul N.A.D. la pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20, 174 - 175 lit. i) C. pen. şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 67 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, inculpatul a fost condamnat la 10 ani închisoare.
Conform art. 33 - 34 C. pen., s-a dispus să execute pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) şi art. 67 alin. (2) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) şi b) C. pen. şi s-a dedus prevenţia de la 16 decembrie 2007.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 1.042,71 RON despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti şi 10.000 RON către partea civilă I.F.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut că, la data de 16 decembrie 2007, pe fondul consumului de alcool şi a unui conflict mai vechi, a lovit cu cuţitul pe I.F., ambii aflându-se în discoteca SC R. SRL.
Partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 12 - 14 zile îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie, fiind provocându-i o plagă la nivelul VI intercostal drept, cu interesarea tegumentului, ce a penetrat apoi cavitatea pleurală.
Probele administrate în cauză au stabilit că, iniţial, cei doi au avut o altercaţie, iar inculpatul a lovit partea vătămată cu un briceag ce îl deţinea ilegal, iar după prima lovitură, l-a urmărit, încercând să-i mai aplice lovituri cu acesta, nereuşind datorită intervenţiei martorilor şi a organelor de poliţie.
Situaţia de fapt a fost stabilită pe baza declaraţiilor martorilor, a raportului de expertiză medico-legală din 11 februarie 2008 şi din 27 februarie 2008, şi constituie infracţiunea de tentativă de omor, având în vedere obiectul folosit, zona vitală vizată şi intensitatea loviturii.
Apelul declarat de inculpat a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia penală nr. 136 din 3 iunie 2009, reducându-se pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare la 9 ani închisoare, inculpatul urmând a executa 9 ani închisoare.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi e) C. pen., având în vedere conduita sa anterioară, iar fapta s-a comis pe fondul agresivităţii deosebite a părţii vătămate.
Curtea de Apel a apreciat că în cauză nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante, având în vedere natura, gravitatea faptei şi persoana inculpatului condamnat anterior tot pentru fapte de violenţă, dar a redus pedeapsa, întrucât pentru faptele pentru care a fost condamnat anterior, a intervenit reabilitarea.
Recursul declarat de inculpat împotriva deciziei, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., este nefondat.
S-a solicitat casarea hotărârii şi reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) şi e) C. pen., având în vedere conduita anterioară şi posterioară faptei.
Din examinarea actelor dosarului rezultă însă că inculpatul, deşi a fost reabilitat, a suferit mai multe condamnări pentru violare de domiciliu, distrugere şi loviri, ceea ce denotă comportamentul violent obişnuit al acestuia, împrejurări care, coroborate cu natura faptei dedusă judecăţii, nu pot conduce la reţinerea circumstanţelor atenuante.
Agresivitatea victimei, susţinută de inculpat, nu a fost dovedită, ci, din contră, insistenţa inculpatului în lovirea părţii vătămate, aceasta fiind urmărită şi lovită, fiindu-i salvată viaţa urmare intervenţiei mai multor persoane.
Aceste elemente sunt de natură a se aprecia că pedeapsa de 9 ani închisoare este în acord cu dispoziţiile art. 52 C. pen. privind criteriile de individualizare a pedepsei şi nu sunt motive temeinice pentru a fi redusă.
Examinând din oficiu temeinicia şi legalitatea hotărârilor, nu se constată motive care să determine casarea hotărârilor, astfel că recursul inculpatului N.A.D. va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce arestarea preventivă de la 16 decembrie 2007 la 19 august 2009.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.A.D. împotriva Deciziei penale nr. 136 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 16 decembrie 2007 la 19 august 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 august 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2355/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2812/2009. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
