ICCJ. Decizia nr. 2874/2009. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2874/2009
Dosar nr. 4171/1/2009
Şedinţa publică din 31 august 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 452 din 8 octombrie 2008 a Tribunalului Vaslui - secţia penală, inculpatul B.F.D. a fost condamnat la 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev.de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 martie 2008 la zi.
A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către părţile civile constituite în cauză precum şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, s-a reţinut că în ziua de 20 martie 2008, după ce a consumat băuturi alcoolice, împreună cu victima A.V., a agresat-o pe aceasta cu un cuţit, cauzându-i leziuni care au dus la deces, în ciuda îngrijirilor medicale acordate.
Apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins prin Decizia penală nr. 10 din 10 februarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi - secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1541/89/2008.
Prin Decizia penală nr. 1623 din 4 mai 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F.D. împotriva deciziei penale sus-arătate.
S-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 30 martie 2008 până la 4 mai 2009.
Totodată, recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pe data de 13 mai 2009, invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen., condamnatul B.F.D. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1623 din 4 mai 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia penală, ca instanţă de recurs, în Dosarul nr. 1541/89/2008.
În motivarea căii extraordinare de atac exercitate, contestatorul a susţinut, prin apărătorul ales că deşi nu a fost audiat nici de Curtea de Apel Iaşi, nici instanţa de recurs nu l-a întrebat dacă înţelege să dea o declaraţie în cauză şi nici nu l-a ascultat, fiindu-i astfel încălcat un drept elementar conferit de dispoziţiile art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.F.D. este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., contestaţia în anulare împotriva hotărârii penale definitive poate fi făcută numai în cazurile anume prevăzute de aceste dispoziţii.
În cadrul procedurii de soluţionare a contestaţiei în anulare, instanţa este obligată, potrivit art. 391 C. proc. pen. să examineze mai întâi admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie întemeiată pe vreunul din cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) - c) şi e) C. proc. pen., ocazie cu care se constată dacă cererea de contestaţie este făcută în termenul prev.de art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei s-au depus ori au fost invocate dovezi care sunt la dosar.
Prin Încheierea din 22 iunie 2009, în baza art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte a admis în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 1623 din 4 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1541/89/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Procedând la judecarea contestaţiei în anulare, în conformitate cu dispoziţiile art. 392 C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 38514 alin. (11) C. proc. pen., cu ocazia judecării recursului instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, conform prevederilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţele de fond şi de apel, precum şi atunci când aceste instanţe nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.
Din analiza conţinutului textului de lege arătat rezultă că instanţa de recurs nu avea obligaţia legală a ascultării inculpatului B.F.D. întrucât împotriva acestuia fusese pronunţată o hotărâre de condamnare de către instanţa de fond, instanţă care l-a şi ascultat în conformitate cu dispoziţiile legale.
Cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen. invocat de contestator se referă la dispoziţiile art. 38516 conform cărora, când instanţa de recurs casează hotărârea şi reţine cauza spre rejudecare potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., are obligaţia să procedeze la ascultarea inculpatului prezent.
Nici în raport de aceste dispoziţii instanţa de recurs nu avea obligaţia să-l asculte pe inculpat, având în vedere că soluţia dispusă a fost aceea de respingere a recursului declarat de acesta.
Având în vedere cele menţionate mai sus, nefiind întrunite condiţiile cerute de textul de lege invocat în susţinerea cererii (art. 386 lit. e) C. proc. pen.) Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 392 C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.F.D.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 1623 din 4 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia penală, în Dosarul nr. 1541/89/2008.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 august 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 334/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 336/2009. Penal → |
---|