ICCJ. Decizia nr. 336/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 336/2009
Dosar nr. 92.3/46/2007
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2009
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor cauzei se reţin următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 123 din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, s-a admis plângerea formulată de petenţii C.I.L.A., T.B.N. şi G.D.C. împotriva rezoluţiei nr. 220/ P din 13 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi rezoluţiei nr. 1115/II/2/2006 a Procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Desfiinţează rezoluţia atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale.
În motivarea acestei sentinţe, se reţin următoarele: prin rezoluţia nr. 220/P/2006 din 13 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen., combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi lit. i1) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef M.C. şi alţii, cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 192 C. pen., art. 217 C. pen. şi art. 189 C. pen., întrucât, din probele administrate a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni şi există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, respectiv art. 56 din Legea nr. 360/2002.
Împotriva acestei rezoluţii, au formulat plângere, potrivit art. 278 C. proc. pen., petenţii C.I.L.A., T.B.N. şi G.D.C., iar prin rezoluţia nr. 1115/II/2/2006 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, s-a dispus respingerea acestei plângeri, ca fiind neîntemeiată, apreciindu-se în acest sens că în mod corect s-a stabilit împrejurarea că poliţiştii au acţionat în temeiul şi în limitele legii.
Împotriva rezoluţiilor menţionate anterior, au formulat plângere la instanţa de judecată, potrivit art. 2781 C. proc. pen., petenţii, plângere care, urmare a cererii de strămutare formulată în cauză şi admisă a fost înaintată de către Curtea de Apel Piteşti, la Curtea de Apel Craiova.
În motivarea plângerii s-a susţinut în esenţă de către petenţi că: nu s-au administrat probele solicitate, nu s-a stabilit cu certitudine dacă N.I. a intrat cu autoturismul în curtea lui C.A., nu s-a stabilit dacă T.B.N. şi G.D.C. au fost violenţi, nu s-au indicat normele legale în vigoare care permiteau lucrătorilor de poliţie să efectueze percheziţia şi să ridice bunuri fără autorizaţia dată de judecător, nu s-au efectuat cercetări la faţa locului, confruntări, reconstituiri, experimente judiciare.
Prin sentinţa penală nr. 79 din 05 iunie 2007, Curtea de Apel Craiova a admis plângerea petenţilor, a desfiinţat rezoluţia nr. 220/P/2006 din 13 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi a dispus trimiterea cauzei la procurorul din cadrul aceluiaşi parchet, în vederea începerii urmăririi penale.
Totodată, s-a dispus identificarea persoanelor prezente la faţa locului, pentru ca petenţii să precizeze împotriva cui au înţeles să formuleze plângere şi pentru ce infracţiuni, scop în care se vor cere relaţii de la unităţile din care au făcut parte la data respectivă lucrătorii de poliţie. De asemenea, s-a dispus efectuarea de cercetări cu privire la toate persoanele împotriva cărora petenţii au înţeles să formuleze plângerea penală şi pentru toate infracţiunile sesizate de aceştia din urmă.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi intimaţii M.C., N.I. şi C.S., având drept motiv comun şi de prioritate absolută împrejurare că soluţionarea plângerii s-a făcut cu lipsă de procedură faţă de unele dintre părţi (intimaţi), care au şi lipsit la data dezbaterilor pe fond, încălcându-se astfel prevederile art. 2781 alin. (4) C. proc. pen.
Prin Decizia nr. 6052 din 14 decembrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 92/46/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursurile declarate de parchet şi intimaţi şi, rejudecând cauza, a casat sentinţa penală nr. 79 din 05 iunie 2007 a Curţii de Apel Craiova şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat, în esenţă că, într-adevăr, instanţa de fond a trecut la dezbaterile pe fond la data de 04 iunie 2007, în lipsa petenţilor şi a intimaţilor, deşi procedura de citare pentru acest termen nu fusese legal îndeplinită cu intimaţii N.I. şi C.S., conform dispoziţiilor prevăzută de art. 178 – art. 181 C. proc. pen. Totodată, s-a constatat că dezbaterile pe fond s-au făcut cu lipsa totală de îndeplinire a procedurii de citare şi faţă de alţi intimaţi, aceştia nefiind niciodată citaţi în cauză, aceste motive atrăgând nulitatea absolută a hotărârii atacate, potrivit art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. şi art. 291 C. proc. pen.
Primind cauza în rejudecarea plângerii pe fond, Curtea de Apel Craiova a înregistrat-o la data de 18 ianuarie 2008, sub nr. 92.3/46/2007.
Plângerea formulată de petenţi este întemeiată şi urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale pronunţată de procuror este nelegală şi netemeinică, deoarece nu vizează toate persoanele şi faptele reclamate, respectiv infracţiunile pentru care s-a făcut plângere potrivit art. 222 C. proc. pen., de către petenţii părţi vătămate C.I.L.A., T.B.N. şi G.D.C.
Astfel, potrivit art. 228 alin. (6) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale se face de către procuror printr-o rezoluţie motivată, iar copia de pe rezoluţie se comunică atât persoanei care a făcut sesizarea, precum şi persoanei faţă de care s-au efectuat actele premergătoare, iar dispoziţiile art. 245 alin. lit. c1) C. proc. pen., se aplică în mod corespunzător.
În acelaşi timp, potrivit art. 203 C. proc. pen., procurorul este obligat, atunci când dispune luarea actelor sau măsurilor procesuale, să se pronunţe prin ordonanţă, acolo unde legea prevede aceasta, iar în celelalte cazuri, prin rezoluţie motivată. Ambele acte trebuie să cuprindă totdeauna data şi locul întocmirii, numele, prenumele şi calitatea celui care o însoţeşte, cauza la care se referă, obiectul actului sau măsurii procesuale, temeiul legal al acesteia şi semnătura celui care a întocmit-o.
Aceste dispoziţii se completează cu cele ale art. 244 C. proc. pen., care stabileşte că, pe lângă menţiunile arătate în art. 203, trebuiesc arătate date privind persoana şi fapta la care se referă dispoziţia, precum şi arătarea temeiurilor de fapt şi de drept pe baza cărora urmează să se dispună prin actul menţionat.
Aceste dispoziţii legale arată că, în cazul tuturor măsurilor şi dispoziţiilor luate de procuror, fie din proprie iniţiativă, fie la propunerea organului de urmărire penală, actul pe baza căruia dispune procurorul trebuie să cuprindă atât datele obligatorii prevăzute de art. 203 C. proc. pen., cât şi date suplimentare prin care să se poată verifica legalitatea şi temeinicia acestuia, în raport de dispoziţiile sau măsurile luate.
Curtea constată că, prin ordonanţa atacată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă doar de comisarul şef M.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246, 198, 217 şi art. 189 C. pen., cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni şi că există o cauză de nepedepsire prevăzută de art. 56 din Legea nr. 360/2002, omiţând să se pronunţe cu privire la celelalte persoane reclamate şi anume intimaţii P.R.G., B.I.C., B.H., B.S. şi D.V.E., dar şi cu privire la alte persoane, care nici măcar nu au fost identificate deşi părţile vătămate, petente au furnizat datele necesare pentru identificarea lor, când au precizat că înţeleg să formuleze plângere şi împotriva „echipei de mascaţi", formularea, comisar şef M.C. ş.a." nefiind reglementată de codul de procedură penală.
De asemenea, Curtea reţine şi faptul că procurorul nu s-a pronunţat cu privire la infracţiunile reclamate şi prevăzute de art. 211 C. pen., art. 250 C. pen., art. 193 C. pen., art. 180 C. pen., art. 20 raportat la art. 189 C. pen., art. 325 şi art. 272 C. pen., art. 2671 C. pen., de cele trei părţi vătămate.
Nemulţumiţi şi de această sentinţă, în termen legal, au declarat recursurile de faţă, parchetul şi cei 8 intimaţi.
Prin recursurile lor, hotărârea este criticată (motiv comun) pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşitei aprecieri asupra probatoriului amplu administrat, în faza actelor premergătoare, şi care în mod eronat a fost socotit insuficient dar şi evaluat împotriva evidenţei faptelor reprobabile comise de petenţi şi nu de către intimaţi, ce s-au aflat într-o misiune oficială, în după amiaza zilei de 22 septembrie 2006, ca dată a incidentului.
Recursurile sunt nefondate.
Curtea, reexaminând probatoriul cauzei, amplu administrat pe parcursul a două cicluri procesuale şi hotărârea atacată în raport de criticile aduse precum şi din oficiu, reţine următoarele:
Cei trei petenţi, în baza art. 275 – art. 278 C. proc. pen., au depus plângeri, ce au format obiectul cercetărilor penale în dosarul nr. 220/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Petenţii, au reclamat comportamentul abuziv, pe care organele de poliţie însărcinate cu supravegherea şi controlul traficului rutier pe D.N. 73, precum şi acele organe care au intervenit pentru stabilirea ordinii şi liniştii publice, l-au manifestat faţă de ei (petenţi), la data de 22 septembrie 2006.
După cercetările efectuate de către procuror şi potrivit adresei nr. 70723 din 7 noiembrie 2006 a I.P.J. Argeş, Curtea reţine că, la data de 22 septembrie 2006, începând cu orele 16,30, la nivelul I.P.J. Argeş au fost declanşate activităţi (pe raza oraşului Mioveni) ce presupuneau „ intervenţie operativă cu forţe şi mijloace pentru blocarea principalelor căi de ieşire din oraş, municipiu, judeţ, în scut timp, de la transmiterea semnalului de către ofiţerul de servici, pentru prinderea autorilor infracţiunilor flagrante ori sesizate în scut timp de la comitere.".
Agentul şef, intimatul N.I. însoţit de agentul şef C.S. aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, impuse de acţiunea menţionată mai sus, au făcut semnalul reglementar de oprire a autoturismului condus de petentul C.I.L.A.
Petentul C.I.L.A. a refuzat să se conformeze semnalului de oprire şi, în aceste condiţii cei doi poliţişti au plecat în urmărirea maşinii condusă de petent, reuşind în cele din urmă să-l oprească.
Reacţia imediată a petentului C.I.L.A. a fost violentă, l-a agresat pe agentul N.I. şi i-a sustras staţia de emisie-recepţie şi tot petentul a fost cel care a condus autoturismul poliţiştilor până în curtea casei, în care locuia. Aceeaşi comportare violentă au avut-o şi ceilalţi doi petenţi T.B.N. şi G.D.C. ce îl însoţeau pe petentul C.I.L.A.
Faţă de starea creată, au fost determinaţi să intervină şi ceilalţi poliţişti intimaţi, sosiţi le faţa locului, sub coordonarea comisarului şef, intimatul M.C., şeful Poliţiei Mioveni.
Faţă de cele expuse şi pentru restabilirea ordinii şi liniştii publice a fost necesară şi intervenţia poliţiştilor de la S.P.I.R Argeş şi numai astfel au fost recuperate bunurile aparţinând echipajului de poliţie şi au fost imobilizaţi doar petenţii G.D.C. şi T.B.N., neputând a fi prins atunci şi petentul C.I.L.A.
Faţă de cele analizate şi cum cercetările penale, au constatat fără nici un dubiu că, acţiunile întreprinse de organele de poliţie s-au desfăşurat cu respectarea legii, pretenţiile petenţilor în sensul comiterii împotriva lor, a infracţiunilor reclamate, pe deplin justificat a reţinut parchetul că nu au suport probator.
Comportamentul ostil şi agresiv chiar şi obscen al petentului C.I.L.A., faţă de organele de poliţie aflate în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, a determinat chiar şi trimiterea în judecată a petentului C.I.L.A. (ca inculpat) prin rechizitoriul nr. 331/ P din 23 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj (subiecţi pasivi în această cauză fiind tocmai intimaţii din dosarul de faţă) cât şi pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice prevăzută de art. 79 alin. (4) din OUG 195/2002.
Acestea fiind faptele, în succesiunea lor, hotărârea atacată se apreciază a fi dată, cu încălcarea evidentă a probelor şi ca atare recursurile declarate de parchet şi intimaţi urmează a fi admise potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casată sentinţa şi rejudecând se vor respinge, ca nefondate, plângerile petenţilor şi se vor menţine rezoluţiile parchetului împotriva cărora s-au plâns aceştia, potrivit art. 2781 C. proc. pen., ca fiind temeinice şi legale.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de recurenţii intimaţi M.C., N.I., C.S., P.R.G., B.I.C., B.H., B.S. şi D.V.E. împotriva sentinţei penale nr. 123 din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Casează sentinţa penală atacată şi rejudecând, respinge plângerea formulată de intimaţii petenţi C.I.L.A., T.B.N. şi G.D.C. împotriva rezoluţiei nr. 220/P/2006 din 13 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, menţinută prin rezoluţia nr. 1115/II/2/2006 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Obligă intimaţii petenţi C.I.L.A., T.B.N. şi G.D.C. la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2874/2009. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 340/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
