ICCJ. Decizia nr. 334/2009. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 334/2009
Dosar nr. .22718/3/2008
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1089 din 23 septembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de petentul Ţ.C., obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A reţinut instanţa de fond că, prin sentinţa penală nr. 613 din 26 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, inculpatul a fost condamnat, la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., art. 197 alin. (1) C. pen. şi art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.
S-a reţinut, în fapt că, în cursul nopţii de 1 ianuarie 2005, în jurul orelor 23,30, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată G.O.M., sub pretextul că lucrează ca agent de pază la imobilul din Calea Victoriei şi că investighează furtul unui autoturism, motiv pentru care a imobilizat-o forţând-o să intre în clădire. În interiorul clădirii a condus-o pe partea vătămată în camera pe care o folosea şi a forţat-o, prin ameninţări, să întreţină un raport sexual oral şi două raporturi sexuale normale, ulterior deposedând-o şi de un telefon mobil. Sentinţa a rămas definitivă prin sentinţa penală nr. 5664/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care a fost respins recursul inculpatului.
Din analiza actelor de la dosarul cauzei, tribunalul a apreciat că cererea de revizuire formulată este nefondată, deoarece din motivele expuse de către revizuient rezultă că acesta critică hotărârea penală sub aspectul probatoriului administrat şi a individualizării pedepselor aplicate, ori aceste critici pot face obiectul unei cereri ce se exercită pe calea ordinară de atac şi nu pe calea extraordinară a revizuirii.
Astfel, revizuientul nu a arătat care sunt faptele şi împrejurările noi care nu au fost avute în vedere de instanţă la pronunţarea sentinţei de condamnare şi în ce constau aceste fapte, aşa cum cer dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. S-a solicitat readministrarea probatoriului sau prelungirea acestuia, lucru inadmisibil în calea de atac a revizuirii, aspect care însă a fost invocat de acesta în apelul formulat, aşa încât a fost avut în vedere de instanţă la soluţionarea apelului.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel revizuientul, solicitând admiterea şi reapreciarea probelor, întrucât nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii de viol pentru care a fost condamnat.
Prin decizie penală nr. 278/ A din 14 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, hotărâre ce a fost recurată în termenul legal, reiterându-se motivele formulate în cererea iniţială.
Recursul este nefondat.
Din examinarea conţinutului cererii, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele dispoziţiilor art. 394 alin. (1) C. proc. pen., care limitează cazurile în care o sentinţă rămasă definitivă poate fi revizuită, fiind exclusă orice interpretare ori adăugare la lege.
Nici în apel condamnatul nu a invocat incidenţa vreunuia dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de textul mai sus citat, referindu-se doar la aspecte legate de temeinicia şi legalitatea hotărârii, aspecte avute deja în vedere cu ocazia judecării cauzei în căile ordinare de atac.
Vinovăţia ori nevinovăţia făptuitorului, încălcarea dreptului la apărare, încadrarea juridică şi cuantumul sancţiunii aplicate la judecarea în fond nu pot forma obiectul cererii de revizuire, deoarece nu sunt expres prevăzute în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen. şi pentru că s-ar crea astfel un paralelism între căile ordinare şi extraordinare de atac ce ar conduce la prelungirea sine die a soluţionării cauzelor penale.
Revizuientul a invocat motive de netemeinicie a hotărârii, însă, probatorul ce a fost administrat, aprecierea acestuia în condiţiile art. 63 C. proc. pen., precum şi hotărârea de condamnare pronunţată, inclusiv modul în care au fost respectate prevederile legale în vederea asigurării dreptului la apărare, au făcut obiectul controlului judiciar, fiind evaluate de către instanţele de apel şi recurs în cadrul căilor ordinare exercitate de inculpat.
Cum aceste aspecte au fost cunoscute şi verificate de către instanţele care au soluţionat cauza, şi cum nu au fost evidenţiate fapte sau împrejurări noi, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., Înalta Curtea apreciază că în mod corect s-a respins cererea de revizuire de către instanţă, ca nefondată.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient Ţ.C.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat Ţ.C. împotriva deciziei penale nr. 278 din 14 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 328/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2874/2009. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
