ICCJ. Decizia nr. 3150/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3150/2009
Dosar nr. 698/54/2009
Şedinţa publică din 7 octombrie 2009
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 99 din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul N.D., împotriva Rezoluţiei nr. 687/P/2008 din 28 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc I.C.C..
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin plângerea îndreptată împotriva Rezoluţiei nr. 687/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova ce a fost confirmată prin Rezoluţia nr. 1151/II/2/2008 a procurorului general al aceluiaşi parchet petiţionarul N.D. a solicitat desfiinţarea acestor rezoluţii şi tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc I.C.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice şi, neglijenţă, abuz contra intereselor persoanelor.
Petiţionarul a susţinut că executorul, în mod nejustificat a refuzat să pună în executare Sentinţa civilă nr. 238 din 10 iunie 2004 a Tribunalului Dolj, acesta nu a procedat la recuperarea actualizată a sumei menţionate în dispozitivul sentinţei, întocmind în mod greşit procesul-verbal de executare, din cuprinsul cărora nu rezultă că petentul ar fi intrat în posesia imobilului.
În urma actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reţinut următoarele:
La 31 august 2006 N.M.C., în calitate de procurator al lui N.D., s-a adresat executorului judecătoresc I.C.C., solicitând executarea silită a Sentinţei civile nr. 238 din 10 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Dolj, debitor fiind Consiliul Local al com. Gogoşu şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Potrivit hotărârii judecătoreşti ce constituie titlu executoriu, a fost dispusă restituirea în natură către reclamantul N.D. a construcţiei compusă din 3 camere şi grajd în suprafaţă de 71.35 mp situată în com. Gogoşu, precum şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti în valoare estimată la 1.067.656.000 lei, pentru imobilele conac cu 4 camere, grajd, magazie, pătul şi casă cu 2 camere, situate în com. Gogoşu, jud. Dolj.
S-a format Dosarul de executare nr. 249/E/2006, iar la 18 septembrie 2006 executorul judecătoresc a emis somaţii.
La 30 octombrie 2006 executorul I.C.C. a întocmit un proces-verbal în care a învederat reclamantului faptul că nu se poate aduce la îndeplinire titlu executoriu, întrucât nu există elemente pentru identificarea imobilului ce urma să fie restituit în natură, motiv pentru care se impunea sesizarea instanţei pentru lămurirea înţelesului dispozitivului.
Prin încheierea din 30 noiembrie 2006 Tribunalul Dolj a respins cererea formulată de N.D. privind lămurirea dispozitivului Sentinţei nr. 238 din 10 iunie 2004.
La 26 februarie 2007 a fost întocmit de către executor procesul-verbal în care s-a luat act de solicitarea procurorului ca executarea să continue după soluţionarea apelului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea privind lămurirea titlului executoriu.
În luna septembrie 2007, executorul I.C.C. a trimis din nou somaţii, stabilind data de 12 octombrie 2007 termen pentru continuarea executării.
În procesul-verbal încheiat la 12 octombrie 2007 s-a menţionat faptul că a fost identificat imobilul ce urma să fie restituit în natură, însă uşile imobilului fiind închise, în absenţa debitorului, era necesară prezenţa organelor de poliţie, motiv pentru care a fost fixat un nou termen de executare, respectiv la 09 noiembrie 2007.
La data de 09 noiembrie 2007 în prezenţa primarului şi a viceprimarului s-a procedat la punerea în posesie şi restituirea imobilului către creditor reprezentat de procuratorul N.M.C.
Din eroare, a afirmat cu ocazia audierii executorului judecătoresc, în momentul redactării procesului-verbal a fost greşit trecută data de 19 noiembrie 2007 în loc de 09 noiembrie 2007, numărul dosarului a fost trecut greşit 249/E/2007 în loc de 249/E/2006, iar titlul executoriu a fost menţionat ca fiind emis de judecătorie în loc de tribunal.
În procesul-verbal întocmit la 07 martie 2008 executorul judecătoresc I.C.C. a menţionat că aceste erori sunt reale şi urmează a fi citate părţile pentru a se proceda la îndreptarea acestora.
I.C.C. a menţionat, de asemenea, în procesul-verbal faptul că pentru recuperarea sumei de bani din titlul executoriu, creditorul trebuie să se adreseze Autorităţii Naţionale pentru restituirea proprietăţilor şi recuperarea drepturilor băneşti conform Legii nr. 247/2005 care a modificat Legea nr. 10/2001.
Analizând actele dosarului, procurorul a stabilit că nu pot fi reţinute elemente de fapt şi împrejurări de natură a contura infracţiunile imputate în plângerea petentului faţă de executorul judecătoresc motiv pentru care a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta prin Rezoluţia nr. 687/P/2008.
Această rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de executor a fost confirmată prin rezoluţia din 9 decembrie 2008, date în Dosarul nr. 1151/II/2/2008 a procurorului general, prin care a fost respinsă plângerea petiţionarului.
Nemulţumit de modul de soluţionare al plângerilor sale, petiţionarul s-a adresat în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţei de judecată.
Instanţa de judecată, analizând actele şi lucrările dosarului a constatat că în sarcina executorului judecat nu pot fi reţinute infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 248, art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), iar împotriva refuzului acestuia de a întocmi acte în cadrul procedurii de executare, potrivit art. 53 din Legea nr. 188/2000, s-a constatat că petentul avea la îndemână calea unei plângeri la judecătorie.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul N.D., prin care a solicitat obligarea de către instanţă a executorului judecat să refacă cele două procese-verbale de executare, să recupereze creanţa de 1.067.656.000 ROL, actualizată cu coeficientul de devalorizare al bunului pe perioada 10 iunie 2004 până la plata efectivă, să recupereze cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei actualizată, să recupereze cheltuieli de executare actualizate, în sumă de 1.728,70 lei şi la plata daunelor morale şi materiale în cuantum de 306.765 RON, practic să execute Sentinţa nr. 238 din 10 iunie 2004, în acest sens petiţionarul a ataşat un set de acte.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând recursul petiţionarului prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. pen., Înalta Curte îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, constată că pentru a se putea începe urmărirea penală trebuie îndeplinite două condiţii:
Prima condiţie constă în existenţa acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune, caz în care organul de urmărire penală poate deţine informaţiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfăşurate ulterior sesizării.
Cea de a doua condiţie necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celor prevăzute la lit. b1) C. proc. pen.
Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că nu rezultă săvârşirea vreunei fapte cu conotaţie penală, de către executorul judecătoresc soluţia de netrimitere în judecată a intimatului fiind corectă, neexistând temei pentru desfiinţarea soluţiei dispuse.
Modul în care executorul judecătoresc şi-a îndeplinit atribuţiile în cadrul executării silite putea fi cenzurat în condiţiile acţiunilor prevăzute de Legea nr. 188/2000, şi nu direct printr-o plângere penală împotriva acestuia.
Astfel spus, îndeplinirea de către intimat, în cadrul atribuţiilor de serviciu a actelor procedurale, cenzurabile prin acţiuni în justiţie, prevăzute de Legea nr. 188/2000, în lipsa unor elemente de natură a-i pune la îndoială buna-credinţă nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunilor sesizate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat de către petiţionarul N.D. împotriva Sentinţei penale nr. 99 din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul N.D., împotriva Sentinţei penale nr. 99 din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 660/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 730/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
