ICCJ. Decizia nr. 3176/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3176/2009
Dosar nr. 70/99/2009
Şedinţa publică din 9 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 332 din 4 mai 2009 Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul S.D. (fiul lui G. şi A., născut la 19 martie 1988, aflat în Penitenciarul Iaşi) la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., 6 ani închisoare pentru săvârşirea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. şi 17 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - 175 lit. d), h) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul S.D. locuia împreună cu părinţii săi în Satu Mare, comuna Belceşti, jud. Iaşi, fiind vecin şi consătean cu partea vătămată I.P. şi victima D.E.
În ziua de 30 noiembrie 2008, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la barul din comună, bar ce aparţine părţii vătămate I.P., însă soţia acesteia I.C. a sesizat prezenţa acestuia în casă şi a început să strige pe soţul său, moment în care inculpatul a părăsi locuinţa.
După aceea, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a pătruns în locuinţa victimei, D.E., spărgând un geam de la hol. I-a aplicat victimei mai multe lovituri după care a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta. În urma loviturilor primite, victima a decedat.
După consumarea raportului sexual, inculpatul s-a dus şi s-a culcat.
Inculpatul a fost interogat atât în faţa instanţei cât şi în faza de urmărire penală şi a avut o atitudine constantă de recunoaştere a faptelor săvârşite, arătând că era într-o stare avansată de ebrietate la momentul săvârşirii faptelor. Inculpatul nu şi-a propus probe în apărare, ci doar în circumstanţiere.
Au fost audiaţi martorii din lucrări: I.C., Ţ.M., Ş.V., G.C. şi martorul în circumstanţiere propuse de inculpat, B.M.
Raportat la întreg probatoriul administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de judecată, instanţa va reţine ca temeinic dovedită situaţia de fapt reţinută de rechizitoriu.
Declaraţiile inculpatului se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor audiaţi în cauză şi cu concluziile raportului necropsie, cele ale raportului de expertiză serologică precum şi cele ale raportului de expertiză psihiatrică a inculpatului.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că, deşi inculpatul suferă de reacţie depresivă situaţională, fapta sa a fost săvârşită cu discernământ. De asemenea, examinând concluziile raportului de necropsie rezultă că moartea lui D.E. a fost violentă, datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutivă unui politraumatism, aspectul loviturilor pledând pentru posibilitatea producerii lor prin loviri repetate cu mijloace contondente, comprimare toracică şi sugrumare. În acelaşi timp, s-a mai constatat prezenţa spermatozoizilor în frotiul vaginal, ceea ce atestă consumarea unui raport sexual cu 24 - 72 de ore precum şi faptul că sângele victimei aparţine grupei 0.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul S.D. arătând că pedeapsa pronunţată este prea severă raportat la circumstanţele personale faţă de împrejurarea că a recunoscut fapta, nu are antecedente penale, a fost sub influenţa băuturilor alcoolice.
Prin Decizia penală nr. 103 din 4 august 2009, Curtea de Apel Iaşi a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul S.D. împotriva Sentinţei penale nr. 332 din 4 mai 2009 a Tribunalului Iaşi.
Pentru a decide astfel instanţa de prim control judiciar a reţinut că situaţia de fapt a fost corect reţinută în baza probelor administrate în cauză, încadrarea juridică dată faptelor fiind justă, în mod corect stabilindu-se că sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului.
Cu privire la pedeapsa aplicată, s-a apreciat că a fost corect individualizată în raport de circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptei.
Împotriva acestei decizii vizând şi sentinţa instanţei de fond, în termen legal a declarat recurs inculpatul S.D. criticând-o pentru netemeinicie apreciind că pedeapsa aplicată este prea severă solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus.
În recursul său inculpatul invocă motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. referitor la pedeapsa greşit individualizată în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei menţionate,sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că recursul inculpatului nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect adoptată avându-se în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) respectiv gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor infracţionale inculpatul pătrunzând prin efracţie în locuinţa victimei a violat-o după care a lovit-o în repetate rânduri, lovituri ce au produs decesul acesteia.
Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au evidenţiat faptul că pericolul social generic al faptelor comise de inculpat s-a accentuat în mod concret prin modul de comitere a faptelor, perseverenţa infracţională de care a dat dovadă inculpatul, acesta săvârşind mai multe infracţiuni aflate în concurs real într-un interval de timp foarte scurt, toate aceste împrejurări conducând la concluzia că nu se poate proceda la aplicarea unei pedepse mai mici.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, realizând la rândul său propria evaluare asupra individualizării pedepsei rezultate aplicate inculpatului, faţă şi de criticile formulate în recurs consideră că nu se justifică reducerea pedepselor aplicate, criteriile evidenţiate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) fiind analizate împreună fără ca unele dintre acestea să fie avute în vedere în mod prioritar.
Susţinerile inculpatului în sensul că a avut o poziţie sinceră de recunoaştere şi regret al faptelor comise nu poate determina aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus, această stare reprezentând doar o conştientizare a poziţiei sale procesuale în speranţa aplicării unui regim sancţionator mai blând.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciind că executarea pedepsei în cuantumul aplicat de instanţa de fond va asigura scopul educativ şi preventiv ca şi caracterul de exemplaritate a pedepsei.
Reţinând că în cauză nu se pot lua în considerare din oficiu alte cazuri de casare care să facă posibilă reformarea deciziilor recurate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va computa prevenţia inculpatului de la 1 decembrie 2008 la 9 octombrie 2009.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva Deciziei penale nr. 103 din 4 august 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 01 decembrie 2008 la 9 octombrie 2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3173/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 850/2009. Penal → |
|---|
