ICCJ. Decizia nr. 3406/2009. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3406/2009
Dosar nr. 40749/3/2008
Şedinţa publică din 23 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 183 din data de 19 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata V.E., zisă ";M.";, fiica lui I. şi M., născută în C., Judeţul Teleorman, domiciliată în Bucureşti, A.L., sector 5, în prezent încarcerată la Penitenciarul T., la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) al Legii nr. 143/2000 cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. cu reţinerea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a măsurii arestării preventive de la 9 octombrie 2008 la zi.
În temeiul art. 2 alin. (2) teză finală al Legii nr. 143/2000 rap. la art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.
Conform art. 17 alin. (1) rap. la art. 18 alin. (1) al Legii nr. 143/2000 a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţii de 2,58 grame substanţă conţinând heroină, ambalată şi sigilată cu sigiliul M., depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - Direcţia cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă, conform dovezii seria din 28 octombrie 2008.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpata V.E. pe data de 9 octombrie 2008, a vândut denunţătorului J.I.F. două punguţe ce cântăreau 0,13 gr. heroină, contra sumei de 80 RON, provenită din fondurile M.I.R.A., iar cu ocazia prinderii în flagrant, a fost depistată deţinând în vederea comercializării o punguţă ce cântărea 2,73 gr. substanţă heroină, ascunsă într-o lădiţă situată în faţa garsonierei unde locuia.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpata V.E.
În motivele de apel, sentinţa a fost criticată sub următoarele aspecte:
Instanţa de fond, pe de o parte, nu a dat suficientă eficienţă circumstanţelor reale şi personale, respectiv suferă de mai multe afecţiuni, are doi minori, care se îngrijesc unul pe celălalt, avea un loc de muncă, nu are antecedente penale, a avut o atitudine procesuală sinceră, astfel că are mari posibilităţi de reintegrare socială, după cum se arată, de altfel, în referatul de evaluare socială, iar, pe de altă parte, nu a reţinut dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu toate că, prin adresa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Bucureşti, s-a arătat că denunţul pe care l-a formulat se află în lucru, nefiind îndeplinită condiţia tragerii la răspundere penală.
A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi, pe fond, aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Prin Decizia penală nr. 145/A din 12 iunie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus următoarele:
În temeiul art. 379, pct. 1, lit. b), C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat V.E. împotriva Sentinţei penale nr. 183 din 19 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. 40749/3/2008.
În temeiul art. 383, alin. (11), C. proc. pen., raportat la art. 3002, C. proc. pen., art. 160b, alin. (1) şi alin. (3), C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a apelantului-inculpat.
În temeiul art. 383, alin. (2), C. proc. pen., a dedus reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 9 octombrie 2008 la zi.
În temeiul art. 192, alin. (2), C. proc. pen., a obligat pe apelantul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Curtea apreciază că instanţa de fond, în mod corect, a stabilit, în baza materialului probator analizat în detaliu, situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptei penale şi vinovăţia inculpatului.
De asemenea, instanţa de fond a efectuat o temeinică individualizare a pedepsei închisorii aplicată. Curtea, reevaluând criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72, alin. (1), C. pen., are în vedere limitele speciale ale pedepsei închisorii cuprinse între 10 ani şi 20 ani închisoare, prevăzute de legea penală, gradul ridicat de pericol social al faptei penale, determinat atât de cantitatea relativ ridicată de drog de mare risc vândută şi destinată vânzării, respectiv de 2,86 grame de heroină, cât şi de împrejurarea că inculpatul vindea heroina în imobilul său, în care locuia împreună cu doi minori, dintre care P.A.M., în vârstă de 15 ani, cu o personalitate în curs de formare, astfel că exista pericolul căderii în dependenţa de stupefiante, persoana inculpatului, care la data comiterii infracţiunii avea vârsta de 46 de ani, are un nivel redus de instruire şcolară, absolvind 8 clase primare, potrivit propriilor declaraţii, nu avea un loc de muncă, deşi a depus la dosar caracterizarea, întocmită de A., Bloc din Bucureşti, A.L., sectorul V, în care se arată că în perioada septembrie 2007 - octombrie 2008 lucra, ca femeie de serviciu, fără alte dovezi, a întreţinut o relaţie de concubinaj, din care au rezultat doi copii, dintre care minora P.A.M., în vârstă de 15 ani, care locuieşte, într-o garsonieră, cu inculpatul, cu D.M., actualul concubin al mamei sale, şi cu minora D.N.M., rezultată din cea de-a doua relaţie de concubinaj, potrivit certificatul de naştere eliberat de către Primăria sectorului IV, Bucureşti, depus în fotocopie, aflată în prezent în îngrijirea surorii sale, după cum se menţionează în referatul de evaluare socială, întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, nu are antecedente penale şi a avut o atitudine procesuală sinceră, însă alterată de lipsa asumării, cu responsabilitatea necesară, a vinovăţiei sale, prin invocarea problemelor de natură financiară care l-au determinat să obţină veniturile materiale din vânzarea de heroină, cu atât mai mult cu cât concubinul său nu a fost de acord cu această activitate infracţională. Totuşi, în mod temeinic, instanţa de fond a reţinut circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74, alin. (1), lit. a), C. pen., privind buna conduită anterioară în societate, şi de art. 74, alin. (1), lit. c), C. pen., privind sinceritatea procesuală, astfel că, potrivit art. 76, alin. (1), lit. a), C. pen., a coborât cu mult sub limita minimă specială de 10 ani, până la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu un an mai mare faţă de minimul special în urma reducerii, ca efect al circumstanţelor atenuante.
Împotriva Deciziei penale nr. 145/A din 12 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a formulat recurs, inculpata V.E. care critică această soluţie, invocând motivul de casare prev. de disp. art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în sensul greşitei individualizări a pedepsei şi neaplicării disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000. A mai susţinut că nu îşi câştigă existenţa din traficul de droguri, că lucra ca femeie de serviciu într-o asociaţie de proprietari, că are perspective de reintegrare în societate, având în creştere şi educare doi copii minori care în prezent sunt singuri, că regretă sincer faptele comise.
Recurenta inculpată solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi având în vedere disp. art. 74 C. pen., să se scadă sub minimul special prevăzut de lege, pedeapsa, astfel încât să se poată face aplicarea dispoziţiilor prev. de art. 861 C. pen., adică suspendarea condiţionată sub supraveghere a pedepsei.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivului invocat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de disp. art. 72 alin. (1) C. pen., ţinându-se seama de limitele speciale ale pedepsei, gradul ridicat de pericol social determinat şi de cantităţile mari de drog de mare risc vândute şi destinate vânzării, de faptul că recurenta inculpată vindea heroină în imobilul său în care locuia împreună cu doi copii minori, nu are antecedente penale, având o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal.
Având în vedere buna comportare a recurentei - inculpate până la săvârşirea acestei fapte, i s-au aplicat prevederile disp. art. 74 lit. a) C. pen. De asemenea, s-a ţinut cont şi de sinceritatea inculpatei pe tot parcursul procesului penal, făcându-se şi aplicarea disp. art. 74 lit. c) C. pen.
Avându-se în vedere aceste circumstanţe atenuante judiciare, s-a coborât pedeapsa de la limita specială de 10 ani la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Individualizarea pedepsei este făcută în mod just, nu s-a coborât pedeapsa până la 3 ani, aşa cum prevedea legea în cazul aplicării circumstanţelor atenuante, astfel încât să permită aplicarea art. 861 C. pen., deoarece la domiciliul recurentei - inculpate a fost găsită o cantitate destul de mare de heroină cu folii de plastic pentru ambalarea drogului. Acest aspect dovedeşte că activitatea infracţională a recurentei inculpate nu era ocazională, ci dimpotrivă devenise o preocupare mai ales că martorii denunţători T.I.A. şi J.I.F. au afirmat că aceasta vindea heroină de mai mult timp.
În raport de cele expuse, deoarece nu sunt alte cazuri de casare care să poată fi analizate din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce pedeapsa aplicată recurentei inculpate V.E. privind reţinerea şi arestarea preventivă de la data de 9 octombrie 2008 la data de 23 octombrie 2009.
Văzând şi disp. art. 192 C. proc. pen. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata V.E. împotriva Deciziei penale nr. 145/A din 12 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 9 octombrie 2008 la 23 octombrie 2009.
Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 250 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3403/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2807/2009. Penal → |
|---|
