ICCJ. Decizia nr. 3416/2009. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3416/2009
Dosar nr. 597/108/2007
Şedinţa publică din 26 octombrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 377 din 26 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 597/108/2007, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii N.G.G. şi G.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (legea asupra cecului).
În baza art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat fiecărui inculpat sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 500 RON.
Potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi aceeaşi inculpaţi pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen.
A fost respinsă cererea pentru plata de despăgubiri civile formulată de partea vătămată SC G.M.T. SRL Arad.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata către stat a cheltuielilor judiciare în sumă de câte 200 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 2 februarie 2007 a fost înregistrată - în urma declinării competenţei de către Judecătoria Arad, prin Sentinţa penală nr. 171 din 18 ianuarie 2007 - plângerea formulată de partea vătămată SC G.M.T. SRL Arad, prin reprezentantul legal R.S., împotriva ordonanţei procurorului (dată în Dosarul nr. 3746/P/2005 la 13 iunie 2006) de netrimitere în judecată a inculpaţilor N.G.G. şi G.D., plângere ce a constituit act de sesizare în condiţiile art. 2781 alin. (9) raportat la art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii de către aceştia a infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. ultim C. pen. şi art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin încheierea dată în şedinţa publică din 20 octombrie 2006, Judecătoria Arad a desfiinţat ordonanţa procurorului şi a reţinut cauza pentru judecata pe fond, după care, primind constituirea de parte civilă pentru suma de 923.759,5 RON, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea de înşelăciune în convenţii, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.
Din probele testimoniale administrate direct şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, şi anume: declaraţia reprezentantului părţii civile S.C. G.M.T. S.R.L., R.S., declaraţiile inculpaţilor N.G. şi G.D., declaraţiile martorilor P.S. şi C.M. şi din înscrisurile depuse la dosar, respectiv: cecuri, bilete la ordin şi facturi, evaluate în cadrul expertizei contabile efectuată în cauză, precum şi din tabelul definitiv al creanţelor întocmit în dosarul de lichidare judiciară de către D.M., tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
SC N&D P. SRL Jebel, reprezentată de inculpata N.G. - administrator şi S.C. G.M.T. S.R.L., reprezentată de R.S., au încheiat la data de 18 mai 2005 un contract pe durata unui an de zile, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de motorină. În ce priveşte plata preţului, în sarcina cumpărătorului SC N&D P. SRL s-a stabilit obligaţia de a fi efectuată într-un termen de maxim 14 zile, întârzierea fiind sancţionată cu o penalitate de 1% pe zi.
Atât la data încheierii contractului, cât şi pe parcursul derulării acestuia, până la apariţia problemelor legate de sistarea plăţilor de către SC N&D P. SRL, inculpata a fost administrator. Actul adiţional, având ca obiect cesiunea părţilor sociale către K.R. a produs efecte din data de 12 decembrie 2005, când au fost efectuate formele impuse de lege (cu efect constitutiv) la O.R.C. Timiş.
În timpul executării contractului, prin negocieri directe, a fost stabilită modalitatea de efectuare a plăţilor, convenindu-se utilizarea ca instrumente de plată a cec-urilor şi biletelor la ordin. De emiterea acestora s-au ocupat ambii inculpaţi, în condiţii identice în ce priveşte completarea elementelor esenţiale, inculpatului G.D. fiindu-i recunoscute atribuţii identice cu cele ale inculpatei N., derivate din activitatea de administrare şi reprezentare a firmei în relaţiile cu partenerii de afaceri şi cu instituţiile bancare.
Potrivit procedurii de lucru stabilite între părţi, pentru fiecare instrument de plată emis şi predat vânzătoarei (prin delegaţi ori prin şoferi care efectuau transportul), data plăţii era menţionată de administratorul R.S., acesta intrând în posesia biletelor la ordin şi a cecurilor, anterior ivirii stării de insolvabilitate a cumpărătoarei.
Probleme majore în derularea afacerii au apărut cu ocazia livrării motorinei de către cumpărătoare, societăţii L.N., care a sesizat nereguli cu privire la calitate, refuzând plata, solicitând totodată înlocuirea combustibilului.
Cu toate că a notificat partenerului contractual SC G.M.T. SRL Arad problemele de natură financiară, propunând totodată şi dezvoltarea relaţiilor comerciale cu societatea mai sus-menţionată, SC N&D P. SRL a intrat în interdicţie bancară, în condiţiile în care instrumentele de plată lăsate în posesia lui R.S. au fost depuse în bancă, fără să poată fi onorate, din lipsa disponibilului bănesc în cont. După aceasta, societatea cumpărătoare a intrat şi în procedura de lichidare judiciară, partea vătămată SC G.M.T. SRL fiind creditor declanşator al acesteia, procedură care se derulează şi în prezent prin lichidatorul judiciar D.M.
Prima instanţă a considerat că, în cauză nu se poate da eficienţă dispoziţiilor cuprinse în art. 332 C. proc. pen., referitoare la restituirea pentru refacerea urmăririi penale, deoarece schimbarea încadrării juridice dată faptei de înşelăciune s-a dispus în urma cercetării judecătoreşti efectuată după reţinerea cauzei spre judecată.
Totodată, prima instanţă a considerat că SC A.O. SRL, ce a depus o cerere de constituire ca parte civilă, nu are calitate procesuală în cauză, deoarece procedura a fost declanşată şi susţinută doar de petenta parte vătămată SC G.M.T. SRL Arad prin depunerea plângerii penale.
Tribunalul a apreciat că inculpaţii nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., deoarece nu au indus în eroare partea vătămată, cu scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust. Societatea reprezentată legal de inculpata N.G. şi administrată efectiv de ambii inculpaţi a intrat în blocaj financiar şi apoi în lichidare judiciară, în urma sistării plăţilor către creditori. Partea vătămată nu a făcut dovada că au fost încasaţi bani, care ulterior să fi fost retraşi din cont sau folosiţi în alt scop, iar instrumentele de plată au fost depuse în bancă chiar de către reprezentantul părţii vătămate, raportat la data pe care acesta a consemnat-o, instrumentele de plată fiindu-i predate anterior de către inculpaţi, când afacerile firmei permiteau angajamente pe termen lung.
Având în vedere însă faptul că acest procedeu este frecvent folosit, fiind o procedură de lucru convenită între părţile contractante, s-a apreciat că fapta prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (Legea asupra CEC-ului) nu prezintă gradul de pericol social caracteristic unei infracţiuni, dispunându-se achitarea inculpaţilor, potrivit art. 10 lit. b1) C. proc. pen., raportat la art. 181 C. pen.
Totodată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., aceiaşi inculpaţi au fost achitaţi pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen.
În ce priveşte acţiunea civilă exercitată de partea vătămată, dat fiind temeiul pentru care s-a dispus achitarea inculpaţilor şi faţă de faptul că procedura lichidării judiciare este în derulare, partea vătămată fiind înscrisă în tabloul creditorilor, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen., prima instanţă a respins-o, obligarea inculpaţilor la plată neputând fi dispusă decât în urma atragerii răspunderii potrivit legii speciale (Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei).
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel partea civilă SC G.M.T. SRL Arad, care a solicitat condamnarea celor doi inculpaţi şi obligarea lor la plata despăgubirilor, conform constituirii de parte civilă.
Prin Decizia penală nr. 65/A din 19 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă SC G.M.T. SRL Arad.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată apelanta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă SC G.M.T. SRL Arad prin lichidator SC E.A., care a reiterat motivele invocate în faţa instanţei de apel.
Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate de partea civilă recurentă şi a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de partea civilă SC G.M.T. SRL Arad prin lichidator SC E. Arad este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că în sarcina inculpaţilor nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., deoarece aceştia nu au acţionat cu intenţia de a induce în eroare partea vătămată şi prin aceasta de a obţine un folos material injust, în acest sens fiind relaţiile contractuale existente între părţi, durata acestora, faptul că partea vătămată SC G.M.T. SRL Arad a fost notificată de firma inculpaţilor (SC N&D P. SRL Jebel) cu privire la problemele financiare pe care această societate le avea.
SC N&D P. SRL Jebel a intrat în blocaj financiar şi apoi în lichidare judiciară, ca urmare a faptului că nu a mai putut achita datoriile către creditori. Inculpaţii nu au efectuat nicio manoperă de inducere în eroare a părţii vătămate, iar în cauză nu s-a dovedit că aceştia ar fi încasat bani, pe care ulterior să-i fi retras din cont sau să-i fi folosit în alt scop.
Neexecutarea unei obligaţii contractuale nu poate constitui infracţiunea de înşelăciune, dacă nu se face dovada că părţii vătămate i-au fost ascunse, cu rea-credinţă, anumite aspecte care, dacă ar fi fost cunoscute de aceasta, nu ar fi condus la încheierea convenţiei în condiţiile şi în termenii în care aceasta a fost încheiată.
În consecinţă, în mod corect, ambele instanţe au apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, fiind însă întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (legea asupra cecului), deoarece s-au constatat nereguli cu privire la completarea instrumentelor de plată (nefiind trecută data la care era scadentă plata).
De altfel, în acest sens s-a pronunţat Înalta Curte şi prin Decizia în interesul legii nr. 9/2005, statuându-se că, ori de câte ori beneficiarul are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperii cecului la tras, astfel că lipseşte elementul constitutiv al inducerii în eroare cerut prin art. 215 alin. (1) C. pen., fapta constituie infracţiunea prevăzută în art. 84 din Legea nr. 59/1934, iar nu infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (4) C. pen.
În ce priveşte infracţiunea prevăzută de legea cecului, deşi s-a constatat că prin acţiunile lor inculpaţii au încălcat dispoziţiile art. 1 din aceeaşi lege, deoarece nu au completat toate datele esenţiale pentru valabilitatea instrumentului de plată şi anume nu au scris data la care acesta era scadent, date fiind condiţiile concrete în care au lucrat, derivate dintr-o procedură de lucru convenită de părţi şi la care recurg majoritatea agenţilor economici, prima instanţă în mod corect a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, faţă de cei doi inculpaţi fiind suficientă aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Totodată, având în vedere că în sarcina inculpaţilor s-a reţinut numai infracţiunea la legea cecului, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 şi faptul că este declanşată procedura lichidării judiciare, unde partea vătămată este înscrisă pe tabloul creditorilor, Înalta Curte constată că, în mod corect, ambele instanţe - de fond şi apel - nu au acordat despăgubiri părţii civile SC G.M.T. SRL Arad.
Acţiunea civilă formulată de această parte nu este admisibilă în faţa instanţei penale întrucât, pe de o parte, infracţiunile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, sunt infracţiuni de pericol şi, ca atare, nu sunt susceptibile să producă un prejudiciu material, iar pe de altă parte, cecul refuzat la plată constituie titlu executoriu, astfel încât în cazul admiterii acţiunii civile s-ar ajunge în situaţia ca partea să obţină două titluri pentru aceeaşi creanţă.
Conţinutul infracţiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează aspecte referitoare la emiterea şi forma cecului, precum şi transmiterea acestuia.
Scopul acestor incriminări îl reprezintă, în principal, prevenirea emiterii cecurilor fără provizia necesară în contul bancar sau a completării lor în modalităţi care ar prejudicia beneficiarul.
Infracţiunile reglementate în Legea nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în doctrină ca formale, sunt periculoase pentru circuitul civil lato sensu. Existenţa lor nu necesită producerea unor consecinţe patrimoniale, deoarece protejează numai relaţiile sociale referitoare la operaţiunile cu cecuri în vederea asigurării credibilităţii acestor instrumente de plată, cu rol deosebit în relaţiile comerciale.
În cazul săvârşirii unor astfel de fapte, subiectul pasiv este instituţia bancară a cărei credibilitate a fost periclitată prin acţiunea de emitere a cecului fără respectarea condiţiilor legale, iar nu beneficiarul cecului emis cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Ca urmare, infracţiunile prevăzute în art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, sunt infracţiuni de pericol, iar scopul acestei incriminări este acela de a determina emiterea corectă a cecurilor, iar nu acoperirea vreunei pagube materiale.
De altfel, instanţa supremă a statuat anterior în această materie, prin Decizia în interesul legii nr. 43/2008, că infracţiunile de pericol nu sunt cauzatoare de prejudicii prin ele însele şi, ca atare, în cazul unor asemenea infracţiuni instanţa învestită cu judecarea acţiunii penale nu este competentă să soluţioneze şi acţiunea civilă alăturată celei penale.
Mai este de observat că, în cazul infracţiunilor reglementate de dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, situaţia-premisă este dată de existenţa unui raport juridic de natură contractuală în care cecul, ca instrument de plată, reprezintă o garanţie a îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitori prin contractele comerciale încheiate.
De aceea, în cazul săvârşirii unor astfel de fapte, prejudiciul cauzat creditorului-parte vătămată este determinat de neexecutarea obligaţiei asumate de către debitorul-inculpat prin contractul comercial încheiat, iar nu de emiterea ulterioară a cecului cu încălcarea legii penale.
Este firesc, deci, ca în asemenea cauze, pentru acoperirea prejudiciului suferit, creditorii să aibă la dispoziţie numai acţiunea civilă separată, izvorâtă din contract, iar nu şi acţiunea civilă întemeiată pe răspunderea delictuală, care poate fi alăturată celei penale.
De altfel, o asemenea soluţie se impune şi pentru că, în conformitate cu dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, cecul are valoare de titlu executoriu.
Or, faţă de aceste dispoziţii legale, chiar şi în cazul în care cecul a fost emis cu nerespectarea condiţiilor cerute de lege, el constituind titlu executoriu, nu mai este necesară o hotărâre judecătorească pentru ca partea vătămată creditoare să îşi poată acoperi prejudiciul, acesta putând fi recuperat prin însăşi punerea în executare silită a cecului după o prealabilă învestire cu formulă executorie.
În aceste condiţii, alăturarea acţiunii civile celei penale ar duce, prin soluţionarea (în ipoteza admiterii), la crearea a două titluri executorii (hotărârea penală care soluţionează acţiunea civilă şi cecul însuşi), ceea ce este inadmisibil.
Prin urmare, obţinerea unui titlu executoriu pe calea acţiunii civile alăturate celei penale nici nu şi-ar justifica utilitatea, cât timp hotărârea ce s-ar pronunţa în această privinţă nu ar putea cuprinde decât ceea ce deja este menţionat în cecul perfect valabil şi executoriu.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC G.M.T. SRL prin lichidator SC E. Arad împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe inculpaţii N.G. şi G.D.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 1.000 RON, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi N.G. şi G.D., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC G.M.T. SRL prin lichidator SC E. Arad împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe inculpaţii N.G. şi G.D.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 1.000 RON, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi N.G. şi G.D., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2825/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2832/2009. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
