ICCJ. Decizia nr. 3403/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3403/2009
Dosar nr. 30288/3/2008
Şedinţa publică din 23 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 166 din 16 februarie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 174 - 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c), art. 73 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.N.I. la 8 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., s-a aplicat faţă de inculpatul pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat faţă de inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei cu închisoarea.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din durata pedepsei pronunţată reţinerea şi arestarea preventivă de la 15 februarie 2008 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de aresta a inculpatului B.N.I.
2. În temeiul disp. art. 26 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat pe inculpatul T.M.A., fiul lui G. şi al A.I., născut în Bucureşti, de cetăţenie română, elev, necăsătorit, la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare sub supraveghere, pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare s-a stabilit ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, însărcinat cu supravegherea sa pe durata termenului de încercare;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei pronunţate prevenţia de la 15 februarie 2008 la 7 mai 2008.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a constatat că partea vătămată C.C., domiciliat în comuna B., str. I., Jud. Ilfov, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Conform art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii la câte 700 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La 14 februarie 2008, în cursul serii, inculpatul B.N.I. şi nepotul său, inculpatul minor T.M.A. au mers la discoteca ";M."; din localitatea B. La aceeaşi discotecă au fost în noaptea respectivă şi victima P.V.I. împreună cu martorii O.D., O.M., surorile acestora P.V. şi P.G.N., G.M. şi alte persoane.
În jurul orei 2, în ziua de 15 februarie 2008 cei doi inculpaţi au părăsit discoteca şi s-au îndreptat către casă.
La intersecţia străzilor M. cu P.I., la o distanţă de 8 - 10 metri de locuinţa inculpaţilor se aflau victima P.V.I. împreună cu martorii O.D. şi O.M., iar la o oarecare distanţă era martorul G.M., în imediata apropiere se găseau şi martorele P.V. şi P.G.N.
Ajungând în dreptul grupului format din cei trei, inculpatul B.N.I. i-a luat victimei ţigara din gură, cu intenţia de a o fuma el, fără a-i adresa vreo solicitare în acest sens. Victima P.V.I. i-a reproşat acest lucru, şi-a recuperat ţigara şi l-a lovit pe inculpat cu palma în zona feţei. B.N.I. ripostând cu un gest similar. A intervenit şi martorul O.D., care i-a aplicat o lovitură cu podul palmei în zona capului, iar urmare a acestei lovituri inculpatul B.N.I. a căzut.
În timp ce se afla căzut inculpatul a fost lovit cu pumnii şi picioarele de victimă şi martorul O.D., după ce în prealabil aceştia i-au tras obiectele vestimentare peste faţă şi membrele superioare, astfel încât B.N.I. nu a fost în măsură să schiţeze niciun gest de autoapărare.
În aceste împrejurări, inculpatul B.N.I. a strigat către nepotul său, inculpatul T.M.A. să-l cheme pe fratele său, martorul B.D. pentru a le arăta împreună ";cine sunt ei";. Inculpatul minor s-a deplasat în fugă în locuinţa care este situată la aproximativ 10 metri de locul agresiunii, l-a anunţat pe unchiul său B.D. despre cele întâmplate şi, din camera în care locuia împreună cu autorul infracţiunii a luat un cuţit pe care i l-a dat acestuia.
Văzându-l pe T.M.A. având un cuţit asupra sa, cuţit care ulterior a trecut în posesia inculpatului B.N.I., victima P.V.I., împreună cu martorii O.D., O.M. şi T.M. au fugit de la locul agresiunii.
Aflându-se sub imperiul puternicei emoţii determinată de agresiunea la care a fost supus inculpatul B.N.I. şi-a îndepărtat obiectele vestimentare de la nivelul bustului şi, împreună cu inculpatul T.M.A. au pornit în fugă în urmărirea acestora, cu intenţia de a le aplica o corecţie.
Martorul O.D. a alunecat la un moment dat fiind ajuns de inculpatul B.N.I. care a încercat să-l lovească cu cuţitul pe care îl avea asupra sa.
A reuşit să evite lovitura şi, cu o creangă l-a lovit pe autorul infracţiunii, iniţial în zona feţei şi ulterior în spate, după care şi-a continuat fuga.
În acest timp, victima P.V.I. a reuşit să rupă o scândură dintr-un gard împrejmuitor al curţii unui imobil, însă a fost surprins de inculpatul B.N.I., care i-a aplicat dintr-o poziţie lateral dreapta o lovitură de cuţit în zona hemitoracelui drept.
Inculpatul B.N.I. a abandonat victima, care în momentele imediat următoare s-a prăbuşit la pământ şi a continuat să-i urmărească pe martorii O.D. şi O.M.
A încercat să-l lovească cu cuţitul pe O.M. însă fratele său, martorul O.D. I-a lovit cu o şipcă desprinsă dintr-un gard peste mâna dreaptă în care ţinea obiectul vulnerant, cuţitul căzând şi fiind imediat aruncat de primul martor la o oarecare distanţă.
În acest timp, ceilalţi martori au constatat că victima P.V.I. murise, fapt ce i-a determinat pe unii dintre aceştia, precum şi pe alte persoane care fie se întorceau de la aceeaşi discotecă, fie au ieşit în stradă alarmaţi de zgomotul produs să-l lovească pe inculpatul B.N.I. cu diverse obiecte (scânduri desprinse din garduri, bare metalice).
După ce victima fusese lovită cu cuţitul, în timp ce autorul infracţiunii era agresat de mai multe persoane dintre care unele nu au putut fi identificate, la locul incidentelor a ajuns şi martorul B.D. care a reuşit să aplaneze conflictul violent, ducându-l pe fratele său la domiciliu.
Martorii O.D. şi P.V. împreună cu alte persoane au încercat să acorde victimei primul ajutor, ocazie cu care au schimbat poziţia corpului acestuia trăgându-l către carosabil, însă au constatat că acesta decedase.
Raportul de autopsie medico-legală din 23 iulie 2008 al S.M.L. Ilfov a concluzionat în sensul că: ";moartea lui P.V.I. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne consecutivă unei plăgi tăiate-înţepate penetrante localizată la nivelul hemitoracelui drept anterior cu lezarea organelor interne (plămân drept, pericard, cord); leziunile de violenţă constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor înţepător (tip cuţit sau similar) şi sunt în legătură de cauzalitate directă, necondiţionată cu decesul";.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.N. pe motivul greşitei interpretări a ansamblului probator, respectiv a analizei declaraţiilor de martori, de asemenea pentru omisiunea de a reţine în favoarea sa dispoziţiile art. 44 C. pen. în motivarea solicitării reţinerii articolului menţionat s-a arătat că fapta a fost săvârşită în cadrul unui conflict spontan în care inculpatul aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de acţiunea violentă a victimei îndreptată împotriva sa, l-a lovit pe acesta cu un cuţit în zona toracelui. În subsidiar s-a solicitat a se constata că pedeapsa aplicată este mult prea aspră faţă de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei.
Prin Decizia nr. 139 din 9 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.N.I.
Curtea a reţinut că de-a lungul procesului penal, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, martorii oculari, au subliniat în esenţă aceleaşi aspecte legale de modalitatea în care inculpatul a lovit cu cuţitul victima, aceste probatorii fiind deopotrivă susţinute de expertizele criminalistice şi constatările tehnico ştiinţifice ale căror concluzii au fost expuse anterior.
Altercaţia sau discuţia în contradictoriu avută înaintea săvârşirii acţiunii violente de către inculpatul B.N. cu martorii oculari şi victimă nu se poate considera că justifică o ripostă în legitimă apărare. Aspectele descrise de martorii rudă cu inculpatul referitoare la lovirea acestuia cu diverse corpuri contondente, au avut loc fie înainte de declanşarea atacului inculpatului, fie după momentul în care s-a constatat urmarea agresiunii faţă de victima P.V. Astfel fratele inculpatului a arătat că la momentul la care a sosit la locul faptei, victima se afla deja la pământ, iar în acel moment inculpatul era lovit de martori. Acţiunea inculpatului şi constatarea urmării acesteia a produs o stare de surescitare şi tulburare evidente, context în care martorii au acţionat în modul descris de martorul B.D. Se constată însă că această acţiune împotriva inculpatului, se plasează în timp după momentul în care acesta l-a agresat pe P.V.
Prima instanţă a valorificat incidentul petrecut anterior agresării victimei, reţinând în favoarea inculpatului săvârşirea faptei în stare de provocare şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 75 lit. b) C. proc. pen. Astfel în mod corect au fost analizate exigenţele art. 44 C. pen., considerându-se că inculpatul nu a ripostat unui atac actual, ci la momentul la care acesta se înarmase cu cuţitul adus de minor, agresiunea îndreptată împotriva sa încetase, martorii şi victima îndepărtându-se în fugă şi mai mult căutând metode eficiente de a se proteja. Lipsa întrunirii exigenţelor referitoare la existenţa atacului îndreptat împotriva sa, exclude necesitatea de a analiza dacă fapta a fost săvârşită cu depăşirea limitei unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului.
Ca urmare, Curtea a apreciat că prima instanţă a reţinut că probele administrate sunt apte să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi faptul că sunt întrunite în consecinţă condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate de prima instanţă, Curtea a apreciat că aceasta a analizat o analiză riguroasă şi coerentă a criteriilor enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), determinând un cuantum al pedepsei şi o modalitate de executare apte să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul B.N.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în motivarea recursului că a comis fapta în legitimă apărare, iar pedeapsa aplicată este mult prea aspră.
Examinând recursul prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Atât instanţa de fond, cât şi cea de prim-control judiciar au reţinut corect în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că în noaptea de 14/15 februarie 2008, în loc public, inculpatul a aplicat victimei P.V.I. o lovitură de cuţit în zona toracelui drept, provocându-i o plagă tăiată - înţepată, penetrantă, ce a condus la deces.
Inculpatul a solicitat să se constate că sunt aplicabile disp. art. 44 alin. (1) şi (3) C. pen.
Potrivit art. 44 alin. (3) C. pen., este în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Pentru a fi aplicabile aceste dispoziţii legale este necesar să fie îndeplinite toate condiţiile cerute de lege pentru existenţa legitimei apărări.
Astfel trebuie să existe un atac material, direct, imediat, injust, îndreptat împotriva persoanei care se apără sau a altei persoane şi care pune în pericol grav persoana celui atacat sau drepturile acesteia.
În ipoteza prev. de art. 44 alin. (3) C. pen., riposta depăşeşte atacul din cauza tulburării sau temerii de care este stăpânită victima agresiunii.
În speţă, având în vedere modalitatea în care s-au comis faptele, nu se justifică reţinerea disp. art. 44 alin. (3) C. pen.
Astfel, după consumarea incidentului între inculpat şi victimă, inculpatul, aflându-se sub stăpânirea unei puternice emoţii determinată de agresiunea la care a fost supus, a urmărit victima şi pe însoţitorii săi ce se deplasau în fugă cu intenţia de a le aplica o corecţie.
Victima s-a oprit la un moment dat, încercând să desprindă o scândură dintr-un gard pentru a se apăra, moment în care inculpatul a lovit-o cu cuţitul în zona hemitoracelui drept, producându-i leziuni ce au condus la deces.
Rezultă aşadar că nu suntem în prezenţa unui atac, inculpatul, lovind victima după ce agresiunea împotriva sa încetase, astfel că nu sunt incidente disp. art. 44 alin. (3) C. pen.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, Înalta Curte constată că aceasta a fost individualizată corespunzător în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările săvârşirii acesteia, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o bună conduită anterior săvârşirii faptei, a recunoscut şi regretat comiterea acesteia.
În favoarea inculpatului au fost deja reţinute circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., iar pedeapsa redusă cu mult sub minimul special prevăzut de lege, astfel că o nouă reducere nu se impune, pedeapsa aplicată - prin cuantumul său şi modalitatea de executare - fiind în măsură să corespundă cerinţelor art. 52 C. pen.
Faţă de cele expuse, în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Conform art. 38516 rap. la art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive de la 15 februarie 2008 la zi.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N.I. împotriva Deciziei penale nr. 139/A din 9 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării reţinerii şi preventive de la 15 februarie 2008 la 23 octombrie 2009.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2803/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3406/2009. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
