ICCJ. Decizia nr. 3450/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3450/2009
Dosar nr. 1428/59/2008
Şedinţa publică din 27 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 135 /PI din 14 mai 2009, Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petiţionarul V.V. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, dată în Dosarul nr. 407/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că, petiţionarul V.V. s-a plâns împotriva numitei N.F.D., subcomisar în cadrul I.P.J. Timiş, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 195 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), arătând că aceasta i-a obţinut în mod fraudulos numărul de telefon mobil, fără încuviinţarea sa şi l-a apelat la acest număr.
Prin rezoluţia nr. 407/P/2008 din 14 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus în temeiul art. 209 alin. (3) şi (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de N.F.D., subcomisar în cadrul I.P.J. Timiş, în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 195 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reţinându-se că, în cauză nu s-a produs nici o violare a secretului corespondenţei şi nici o vătămare a intereselor legale ale persoanei vătămate.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin rezoluţia nr. 1239/II/2/2008 din 9 decembrie 2008, a respins plângerea petiţionarului V.V.
S-a reţinut de instanţa de fond că fapta intimatei de a-l apela pe petent la telefonul mobil, pentru a-i pune în vedere să se prezinte la organele de cercetare penală, nu este de natură să atragă răspunderea penală a organului de poliţie, iar în legătură cu infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), nu se poate reţine că intimata a comis vreun act defectuos.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs petiţionarul, arătând în scris că nu s-a respectat procedura de citare, nefiind citat pentru termenul din 14 mai 2009, nu s-au administrat probele şi martorii propuşi şi nu a fost audiată intimata.
A mai susţinut că motivarea instanţei este puerilă şi netemeinică şi că nu s-a solicitat companiei de telefonie mobilă V. listingul şi înregistrarea convorbirilor telefonice din data de 4 aprilie 2008.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea atacată, Curtea reţine că instanţa de fond a analizat în mod riguros plângerea, iar prin coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, se constată că soluţia pronunţată este legală şi temeinică, fără a se fi dovedit în nici un fel săvârşirea vreunei fapte penale de către intimată.
De asemenea, se constată că parte din motivele invocate iniţial în plângerea adresată parchetului au fost deja avute în vedere şi analizate în fazele procesuale anterioare.
Cât priveşte susţinerea potrivit căreia nu a fost realizată procedura de citare, petentul nefiind citat pentru termenul din data de 14 mai 2009, se constată că este nefondată.
Astfel, verificând actele dosarului Curtea constată că la termenul din data de 2 aprilie 2009, petiţionarul a fost prezent, astfel cum este consemnat în partea introductivă a încheierii de şedinţă, primind termen în cunoştinţă, aşa încât de la acea dată nu mai trebuia citat.
De altfel, chiar în dispozitivul încheierii s-a consemnat că se ";amână judecarea cauzei la data de 23 aprilie 2009, sala 280, termen dat în cunoştinţa petentului";.
Cu privire la cel de-al doilea motiv invocat, respectiv acela că nu s-au administrat probele şi martorii propuşi şi nu a fost audiată intimata, Curtea constată că şi acesta este nefondat.
Astfel, în procedura plângerii împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală potrivit disp. art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., ";judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate";.
Se constată aşadar, că procedura nu prevede audierea de martori, nefiind obligatorie nici ascultarea intimatei.
Legiuitorul a lăsat la latitudinea părţii facultatea de a se prezenta sau nu la instanţă, după aprecierea fiecăruia, instituind doar obligativitatea citării părţilor, ceea ce în speţa de faţă s-a realizat.
Cât priveşte susţinerea că motivarea instanţei este puerilă şi netemeinică şi că nu s-a solicitat companiei de telefonie mobilă V. listingul şi înregistrarea convorbirilor telefonice din data de 4 aprilie 2008, se constată că nici aceasta nu este fondată.
Astfel, judecătorul în vederea soluţionării cauzei şi a aflării adevărului este suveran în a stabili şi aprecia necesitatea administrării probatoriului în funcţie de cât de util, pertinent şi concludent este pentru soluţionarea cauzei.
Potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., ";probele nu au valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului";.
Simpla nemulţumire a petiţionarului faţă de modalitatea de rezolvare a unei situaţii în care a fost implicat, nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a organului de cercetare penală care a instrumentat cauza, activitatea acestuia fără a se situa în afara legii penale şi fără a putea conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pe care petiţionarul le-a indicat în plângere.
Faţă de cele arătate, cum din examinarea în ansamblu, a sentinţei recurate, nu se constată existenţa vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul V.V. împotriva Sentinţei penale nr. 135/PI din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3200/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 528/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
