ICCJ. Decizia nr. 3471/2009. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3471/2009

Dosar nr. 4144/62/2007

Şedinţa publică din 28 octombrie 2009

Asupra recursului penal de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 500 din 11 iunie 2008 Tribunalul Braşov l-a achitat pe inculpatul V.R.S., fiul lui A. şi al C., născut la data de 8 octombrie 1975 în Braşov, cu domiciliul în aceeaşi localitate, jud. Braşov, cetăţenia română, necăsătorit, cu antecedente penale, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 alin. (1), 175 lit. c) C. pen.

A revocat măsura arestării preventive luată faţă de inculpat şi a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia.

A constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv din data de 11 martie 2007 până la data pronunţării prezentei hotărâri.

A mai constatat încetată la data pronunţării prezentei hotărâri măsura de siguranţă dispusă în mod provizoriu prin încheierea Tribunalului Braşov din 3 iulie 2007.

Instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov din 3 mai 2007 a fost trimis în judecată în stare de arest inculpatul V.R.S. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În fapt prin actul de sesizare s-a arătat că inculpatul V.R.S. locuia împreună cu mama sa, V.C., în acelaşi imobil din mun. Braşov.

Între mamă şi fiu, datorită consumului frecvent de băuturi alcoolice, de către fiecare, existau relaţii tensionate, care degenerau deseori în conflicte violente.

La data de 11 martie 2007, în jurul orelor 11, inculpatul a părăsit locuinţa, întorcându-se în proximitatea orelor 20,00, sub influenţa alcoolului.

Fiind în stare de ebrietate şi mama sa, aceasta i-a adresat, din bucătărie, mai multe blesteme.

Pe fondul stării de nervozitate şi a influenţei alcoolului, inculpatul a luat de lângă aragaz o bucată dintr-un grătar dezmembrat cu care a izbit în pereţi şi apoi şi-a lovit mama de mai multe ori în zona capului, precum şi în regiunea submentonieră.

Victima a încercat să se îndrepte spre camera sa, însă a căzut în dreptul uşii de acces în pod.

Întrucât victima a continuat să-i adreseze injurii, inculpatul, în locul în care aceasta era căzută, a început să o lovească cu picioarele în coaste, fiind prins de picior de victimă, care i-a şi rupt pantalonul. Inculpatul a prins-o de haine, a trântit-o spre cameră, a izbit-o cu capul de sobă după care a aruncat-o pe pat cu capul în jos.

După acest moment inculpatul a părăsit domiciliul, şi-a cumpărat o sticlă cu alcool şi a revenit în locuinţă, unde, în baie, şi-a şters cu un burete urmele de sânge, inclusiv de pe papucii de casă şi s-a culcat în camera sa.

La constatarea locului faptei a fost găsită o sticlă cu alcool lângă perna inculpatului.

Nerealizând starea gravă a mamei sale, inculpatul nu i-a acordat primul ajutor şi nici nu a chemat salvarea.

A doua zi, în jurul orelor 8,30, văzând că mama sa a decedat, inculpatul a mers la locuinţa martorilor H.L. şi Ş., întrebând ce să facă, aceştia anunţând organele de poliţie. Cu ocazia examinării s-a constatat că obiectele de îmbrăcăminte ale inculpatului, respectiv manşetele, treningul şi indispensabilii prezentau urme de sânge.

Potrivit Raportului de constatare medico-legală din 12 martie 2007, moartea numitei V.C. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutive unui hematom subdural compresiv de emisfer drept, survenit ca urmare a unui traumatism cranio-facial cu multiple plăgi contuze şi hematoame epicraniene precum şi multiple plăgi şi excoriaţii faciale.

Cât priveşte mecanismul de producere al leziunilor, s-a concluzionat că:

- plăgile contuze epicraniene s-au putut produce prin lovire cu grătarul de aragaz - corp delict examinat;

- hematomul epicranian drept şi hematomul auricular drept, excoriaţiile faciale, plaga submentonieră şi celelalte leziuni traumatice s-au putut produce prin lovirea de corp dur.

Victima avea 2 gr. 0/00 alcool în sânge.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 3 aprilie 2007 al I.P.J., Serviciul criminalistică: leziunea formă unghiulară, în zona epicraniană stânga a victimei a fost creată de un obiect cu profil asemănător cu cel din zona centrală a grătarului pentru aragaz.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 22 martie 2007 al I.P.J. Braşov, Serviciul Criminalistică: fragmentele urmelor de încălţăminte de pe duşumea în zona patului victimei, de pe revista de integrame, de pe geaca de fâş şi de pe pardoseala din hol au fost create de acelaşi gen de încălţăminte ca şi încălţămintea tip papuc ridicată de la inculpat şi pusă la dispoziţie ca model de comparaţie.

Instanţa a inventariat actele şi măsurile procesuale şi procedurale luate în cursul urmăririi penale, reproducându-le conţinutul, pornind de la procesul-verbal de constatare la faţa locului, constatările medico-legale şi criminalistice şi continuând, punctual, cu declaraţiile martorilor din cursul urmăririi penale şi din cel al judecăţii precum şi cu declaraţiile inculpatului, expertizele psihiatrice şi referatul de evaluare.

Analizând materialul probator astfel administrat, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

- Cu privire la procesul-verbal de constatare la faţa locului din 11 martie 2007, s-a arătat că, văzând multitudinea de acte procedurale îndeplinite de procuror în intervalul orar al arestării, se pun sub semnul întrebării prezenţa permanentă a procurorului la această cercetare, după cum cei doi martori asistenţi trecuţi în procesul-verbal, la rândul lor, au declarat că nu au participat efectiv la administrarea acestei probe.

Deşi, într-o primă concluzie, instanţa reţine că procesul-verbal de cercetare la faţa locului este afectat, sub aspectul validităţii, de lipsa martorilor asistenţi, mai pe urmă ajunge la concluzia, prin verificarea apărărilor inculpatului prin alte probe, că nu se poate constata incidenţa vreunui caz de nulitate cu privire la efectuarea acestei probe.

- Cu privire la cercetarea la faţa locului din data de 13 martie 2007, s-a arătat că inculpatul, arestat preventiv, nu a fost adus la efectuarea acesteia şi nici nu i-au fost puse în vedere dispoziţiile art. 129 alin. (3) C. proc. pen., astfel încât s-a constatat nulitatea absolută a probei. Mai departe însă, instanţa observă că această sancţiune nu are efect în plan probatoriu întrucât obiectele ridicate cu acea ocazie nu au relevanţă în cauză.

- Se admite valoarea probantă a procesului-verbal de consemnare a celor constatate cu ocazia reconstituirii la faţa locului, potrivit celor declarate de inculpat, precum şi a Raportului de constatare medico-legală - autopsia.

- În parte unii martori au revenit asupra declaraţiilor din cursul urmăririi penale.

Concluzionând, instanţa reţine că nu s-a făcut în cauză dovada că decesul numitei V.C. este urmarea unor acte de violenţă comise de inculpat, nefiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat - latura obiectivă - motiv pentru care va dispune achitarea sus-numitului pentru cazul prevăzut de art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În argumentarea acestei soluţii, s-au avut în vedere, mai întâi, datele referitoare la condiţiile de viaţă ale inculpatului, cu viciul beţiei, locuind într-un apartament prin care, pe un hol, se asigura accesul comun al locatarilor în podul imobilului şi care în dese rânduri au produs zgomote deranjante, între vecini.

Admiţând că victima prezenta leziuni cranio-faciale care, potrivit raportului medico-legal - autopsie, se înscriu în legătura de cauzalitate a decesului, instanţa nu identifică dovezi că violenţele asupra victimei ar fi fost exercitate de inculpat, apreciind că puteau fi produse şi de oricare altă persoană, în contextul în care uşa apartamentului nu era în mod obişnuit încuiată, ci numai uşa principală de la intrarea în imobil.

Nici mecanismul de producere a unora dintre leziuni, respectiv prin lovire cu grătarul de cuptor - corp delict, indicat prin raportul de autopsie şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nu este acceptat de instanţă şi aceasta pentru că inculpatul nu recunoaşte, pentru că nu s-au identificat urme materiale pe grătar şi pentru că organul de urmărire penală nu a fixat distinct, prin fotografiere, bucata din grătar, ruptă proaspăt (grătarul fiind rupt în mai multe fragmente). Cât priveşte urmele de sânge care se găsesc în bucătărie, hol şi camera victimei, precum şi îmbrăcămintea şi papucii inculpatului se exprimă îndoieli atât în ce priveşte natura acestora - dacă sunt sau nu de sânge - şi a vechimii lor, ştiut fiind că între inculpat şi victimă existau frecvente certuri, degenerate în violenţă sau însăşi victima, din cauza stării de ebrietate, să fi căzut şi să se fi rănit anterior.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând condamnarea inculpatului pe baza probelor administrate, care dovedesc vinovăţia sa.

Prin Decizia penală nr. 27 din 23 aprilie 2009, Curtea de Apel Braşov a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, a desfiinţat hotărârea atacată şi, în rejudecare, în baza art. 174, 175 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul V.R.S. la 20 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 10 ani, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

A dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 11 martie 2007 la 11 iunie 2008.

A aplicat măsura de siguranţă a obligării inculpatului la tratament medical, prevăzută de art. 113 C. pen.

A confiscat grătarul tip aragaz.

A respins pretenţiile formulate de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanţa de control judiciar a constatat, pe baza materialului probator, că inculpatul este autorul infracţiunii de omor calificat, constând în aceea că în seara de 10 martie 2007 a aplicat lovituri repetate cu corpuri contondente mamei sale, victima V.C., producându-i decesul.

În motivarea acestei hotărâri, s-au avut în vedere constatările procesului-verbal de cercetare a locului faptei din 11 martie 2007, cele ale Raportului medico-legal de autopsie în care este evidenţiat mecanismul de producere a plăgilor epicraniene prin loviri cu grătarul de aragaz - corp delict, cele ale Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, potrivit cărora leziunea epicraniană din zona unghiulară a fost produsă cu un obiect având profilul asemănător celui din zona centrală a grătarului de aragaz.

S-a mai arătat că în locuinţă au fost găsite numeroase pete ce par a fi de sânge, urme de încălţăminte imprimate în asemenea pete precum şi urme ce par a fi de sânge pe îmbrăcămintea şi papucii inculpatului.

În gradul de jurisdicţie al apelului s-a ordonat şi efectuat o analiză de L.S. I.N.M.L. ";M.M."; Bucureşti, constatând că urmele biologice ridicate de pe obiectele din apartament şi cele de pe îmbrăcămintea inculpatului sunt de sânge uman.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 22 martie 2007 concluzionează că urmele de încălţăminte descoperite cu ocazia cercetării locului faptei (cele de pe revista de integrame şi de pe geaca de culoare roşie) au fost create cu acelaşi gen de încălţăminte ca şi cea (tip papuc) purtată de inculpat.

Dispunerea, în tot apartamentul a urmelor de sânge, dintre care unele, aşa cum rezultă din planşele foto, sunt specifice târârii, unită cu faptul că în patul în care a fost găsită victima se afla o mică cantitate de sânge, demonstrează - arată instanţa - că victima nu s-a deplasat singură, că a fost târâtă din bucătărie spre pat, iar urmele de încălţăminte au fost produse în bălţi de sânge neînchegat, fiind imprimate în sânge.

Instanţa de apel a avut în vedere şi declaraţia inculpatului, în prezenţa apărătorului ales cu ocazia reconstituirii, potrivit căruia în seara critică a avut un conflict cu mama sa, în bucătărie, lovind-o cu palma peste faţă şi împingând-o pe holul locuinţei, neexplicându-şi numeroasele pete de sânge.

În ansamblul probator se înscriu şi au fost reţinute ca atare şi declaraţiile martorilor B.N., B.A., H.L. şi H.Ş., care în seara de 10 martie 2007, după orele 20,00 au auzit zgomote puternice şi cearta în apartamentul locuit de victimă şi inculpat, auzindu-se doar vocile celor doi.

Astfel de incidente - reţine instanţa - au fost frecvente în familia V., aceiaşi martori detaliind alte episoade, finalizate cu fracturi costale şi de claviculă ale victimei prin actele inculpatului.

Conduita violentă, pe fondul consumului de alcool, a inculpatului este arătată şi de martorii M.M., de mătuşa inculpatului, M.R. şi unchiul acestuia, V.G.

Unele reveniri în instanţă asupra celor declarate la urmărirea penală, de către o parte dintre martori, au fost înlăturate, ca lipsite de justificare, instanţa de apel reţinând cu ocazia reaudierii martorei B.A. teama acesteia de reacţia violentă a inculpatului şi a persoanelor cu care acesta îşi petrecea timpul.

Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, solicitând, prin motivele scrise şi susţinute oral de către apărătorul ales, casarea acesteia şi, în rejudecare, menţinerea hotărârii de fond, neexistând probe care să dovedească faptul că inculpatul este autorul omorului.

Este criticată activitatea organului de urmărire penală, care ar fi omis să administreze o probă ştiinţifică pentru a stabili dacă fragmentul din grătarul de aragaz a fost folosit la lovirea victimei.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, atât în raport de cazul de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., cât şi de cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 din acelaşi cod, luat în considerare din oficiu, în conformitate cu alin. (3) din acelaşi text de lege, Curtea constată cele ce urmează:

În cauză urmărirea penală - inclusiv cercetarea locului faptei, constatarea, fixarea prin fotografii judiciare, ridicarea probelor şi valorificarea acestora - cât şi cercetarea judecătorească, completată de instanţa de apel, s-au desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile procesual-penale care garantează aflarea adevărului, respectării drepturilor inculpatului şi a principiului prezumţiei de nevinovăţie.

Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre bazată pe propria apreciere a probelor iar din considerentele acesteia rezultă evidente contradicţii, omisiuni şi inconsecvenţe în interpretarea acestora.

Grava eroare de fapt a instanţei de fond, care a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare a inculpatului, a fost înlăturată prin decizia instanţei de apel.

Instanţa de control judiciar a făcut o analiză pertinentă, printr-o examinare judicioasă şi apreciere corectă, a tuturor probelor, concluzionând legal şi justificat că în locuinţa din mun. Braşov, V.C. a fost victima infracţiunii de omor şi că autorul acestei crime este fiul acesteia, inculpatul V.R.S..

În ordine, Raportul de constatare medico-legală-autopsie din 12 martie 2007 al S.J.M.L. Braşov constată existenţa unor multiple leziuni traumatice cranio-cerebrale şi faciale şi concluzionează că moartea numitei V.C. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecinţa unui hematom subdural compresiv de emisfer drept, survenit ca urmare a unui traumatism cranio-facial cu multiple plăgi contuze, între care cele epicraniene s-au putut produce prin lovire cu grătarul de aragaz - corp delict examinat.

Planşa foto de la necropsie (dosar urmărire penală) este edificatoare în privinţa formei plăgii contuze epicraniene, responsabilă de producerea hematomului subdural care a cauzat insuficienţa respiratorie acută cauzatoare a morţii.

Grătarul de aragaz corp delict a fost identificat ca obiect al producerii leziunii epicraniene atât prin Raportul de constatare medico-legală-autopsie, cât şi prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 3 aprilie 2007 al S.C.I.P.J. Braşov (dosar urmărire penală). Critica făcută de inculpat pentru neefectuarea unei expertize ADN, a profilelor genetice ridicate de pe grătarul de aragaz corp delict, este nefondată, constatându-se imposibilitatea obiectivă întrucât în cursul urmăririi penale nu s-au putut ridica probe de pe acest obiect (dosar urmărire penală).

Apoi, din toate probele administrate nu rezultă că în ziua de 10 martie 2007 în apartamentul ocupat de victimă şi inculpat ar mai fi fost prezentă vreo altă persoană, fiind cert stabilit că scandalul cu finalitatea cunoscută a avut loc între cei doi.

De altfel, însuşi inculpatul a susţinut în faţa instanţei că nu ar fi putut să intre nimeni în casă.

Martorii audiaţi în cauză - chiar dacă nu au relatat elemente de fapt care să-l indice nemijlocit pe inculpat ca autor al actelor de violenţă - au confirmat existenţa unui conflict în apartamentul victimei, auzind chiar vocile victimei şi inculpatului, conflict asociat cu zgomote de mobilier rupt (cum, de altfel, s-a şi constatat cu ocazia cercetării locului faptei), fără să fi semnalat sosirea altor persoane.

Instanţa de apel a suplinit omisiunile organelor de urmărire penală şi instanţei de fond, stabilind prin analiza serologică efectuată la nivelul I.N.M.L. ";M.M."; Bucureşti că urmele biologice ridicate de la locul faptei sunt urme de sânge uman.

Inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale prin declaraţia din 11 martie 2007 că a avut în seara precedentă un conflict cu mama sa, care l-a blestemat, context în care a lovit-o cu palmele şi a împins-o să plece în camera ei, precum şi că a doua zi dimineaţa a constatat decesul acesteia.

Ulterior, inculpatul a revenit asupra acestei declaraţii, susţinând că nu a comis vreun act de violenţă faţă de victimă şi nu-şi explică multitudinea urmelor de sânge din apartament.

În considerarea celor ce preced, Curtea constată că instanţa de apel a făcut o corectă apreciere a probelor, stabilind vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

La individualizarea pedepsei, însă, instanţa nu a ţinut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Concret, dacă s-a făcut o evaluare corespunzătoare a gradului de pericol social al infracţiunii, la individualizarea pedepsei nu s-a ţinut seama în suficientă măsură de persoana inculpatului, modul în care a fost crescut şi educat şi starea psihică a acestuia.

Este stabilit că inculpatul a crescut într-o familie în care consumul de alcool era o modalitate cotidiană, cu toate consecinţele sociale pentru starea familiei, dar şi a educaţiei inculpatului, care şi-a urmat părinţii în viciu.

Prin repetatele examinări medico-legale psihiatrice s-a stabilit că inculpatul prezintă o tulburare de personalitate de tip mixt cu trăsături instabil impulsive, etilism cronic şi s-a apreciat că a avut discernământul faptei.

Consumul de alcool este generator, în cazul inculpatului, de comportament agresiv şi antisocial.

În raport de aceste date, Curtea apreciază că o pedeapsă individualizată la limita minimă specială prevăzută de lege este suficientă, justificată dar şi necesară pentru realizarea funcţiilor - de constrângere şi reeducare - sancţiunii şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.

Aşa fiind, recursul inculpatului va fi admis pentru cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., luat în considerare din oficiu, casând hotărârea atacată şi, în rejudecare, se va proceda la o nouă individualizare a pedepsei.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul V.R.S. împotriva Deciziei penale nr. 27 din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepselor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174, 175 lit. c) C. pen. de la 20 ani închisoare la 15 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară de la 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. la 6 ani interzicerea aceloraşi drepturi.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Constată că inculpatul a fost reţinut şi arestat în perioada 11 martie 2007 la 11 iunie 2008.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 3023/2009. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3030/2009. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: