ICCJ. Decizia nr. 3030/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3030/2009
Dosar nr. 237/45/2009
Şedinţa publică din 29 septembrie 2009
Deliberând supra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 74 din 25 iunie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul M.T. împotriva sentinţei din 14 ianuarie 2009, dată în Dosarul nr. 410/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
A fost menţinută rezoluţia atacată.
Petentul a fost obligat să plătească 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Petentul M.T. a formulat plângere penală împotriva numitei A.O.N., prim-procuror la Parchetul de pe lângă judecătoria Iaşi, reclamând săvârşirea infracţiunii amintite mai sus, constând în aceea că în calitatea sa de procuror, a refuzat să-i aprobe eliberarea unor xerocopii de pe mai multe înscrisuri din Dosarul nr. 383/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de pe lângă Judecătoria Iaşi. Arată că în acest fel şi-a exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciu specifice funcţiei.
Examinând şi cercetând aspectele semnalate, procurorul de caz a dispus prin rezoluţia 410/P/2008 din 14 ianuarie 2009, în baza art. 228, alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de persoana cercetată cu motivarea că din actele premergătoare efectuate nu se confirmă cele reclamate de petent, concluzionând, fapta reclamată nu există.
S-a motivat că magistratul - procuror A.O.N. nu a comis nici un abuz în exercitarea atribuţiunilor de serviciu. Refuzul de a i se elibera xerocopii de la dosarul amintit s-a făcut deoarece cauza era în faza de urmărire penală, când procesul penal are un caracter nepublic. Nu i s-a încălcat nici un drept legal petentului din moment ce el putea să ia la cunoştinţă de actele dosarului ca parte vătămată.
Petentul a formulat plângere şi la Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi prin rezoluţia din 12 martie 2009, dată în Dosarul nr. 143/II/2/2009, plângerea petentului a fost respinsă cu aceeaşi motivare ca persoană cercetată în calitate de prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, nu a comis nici o faptă penală prin respingerea cererii de eliberare de xerocopii de la dosar.
Nemulţumită de soluţia procurorului general, petentul M.T. s-a adresat cu plângere, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţei de judecată competente să judece infracţiunea reclamată, respectiv Curtea de Apel Iaşi, care a constatat că plângerea nu este întemeiată.
Astfel, s-a reţinut că din nici un mijloc de probă nu rezultă că magistratul procuror reclamat de petent ar fi exercitat abuziv atribuţiile sale de serviciu, când a respins cererea petentului de a-i elibera xerocopiile unor înscrisuri de la dosar. Fapta reclamată nu există.
Aşa cum a motivat şi procurorul de caz, persoana cercetată nu a adus vreo vătămare a intereselor legitime ale petentului.
Dimpotrivă, a respectat obligaţiile profesionale şi drepturile persoanelor audiate în acel dosar de urmărire penală, în care era implicat fiul petentului M.O.V. împotriva căruia se efectuau acte de urmărire penală.
Neputându-se stabili vinovăţia persoanei cercetate, în mod corect şi legal procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale.
În atare situaţie, rezoluţia procurorului de caz este legală şi temeinică şi nu se impune desfiinţarea ei aşa cum a solicitat petentul.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs petentul M.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că a refuzat să elibereze copii de pe înscrisurile solicitate, înscrisuri aflate într-un dosar penal în curs de cercetare.
Examinând hotărârea pronunţată sub aspectele invocate de petent, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conf. Art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică.
Pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), este necesar ca inacţiunea sau acţiunea prin care s-a cauzat vătămarea intereselor legale ale unei persoane să fie săvârşită cu vinovăţie, iar forma de vinovăţie cerută este intenţia. Aceasta înseamnă că făptuitorul, cu voinţă, a efectuat acţiunea sa ori a rămas în pasivitate, a prevăzut că prin săvârşirea acelei acţiuni ori inacţiuni se cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane şi a urmărit acest rezultat sau a acceptat producerea lor.
Raportând conţinutul infracţiunii la activităţile desfăşurate de intimată, procuror, rezultă că aceasta şi-a exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea normelor legale care reglementează desfăşurarea urmărirea penală a procesului penal, fază care are un caracter nepublic.
Înalta Curte constată, după cum s-a reţinut şi în sentinţa recurată, că soluţia de neurmărire penală dată de parchet faţă de magistratul N.A.O. este legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia C. pen. dispoziţiile luate de intimată, au fost făcute, prin încălcarea legii, în detrimentul petentului.
Împrejurarea că acesta este nemulţumit de rezoluţia (în sens larg) luată de magistrat, în sensul respingerii cererii petentului de a i se elibera copii de pe acte dintr-un dosar de urmărire penală, nu poate conduce la existenţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
În consecinţă, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimata şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în deplină concordanţă cu legea şi nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acesteia, Înalta Curte, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul formulat de petentul M.T.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.T. împotriva sentinţei penale nr. 74 din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3471/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3033/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
