ICCJ. Decizia nr. 3023/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3023/2009
Dosar nr. 651/36/2009
Şedinţa publică din 29 septembrie 2009
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 119 pronunţată la data de 18 martie 2009, în Dosarul nr. 7946/118/2008, Tribunalul Constanţa a hotărât:
Menţine încadrarea juridică dată faptei prin actul de inculpare.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., condamnă inculpata A.A. - fiica lui G. şi E., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 71 în referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata detenţiei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada executată prin măsurile reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la data de 27 august 2008 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatei.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin OUG nr. 72/2006 a obligat inculpata la plata sumei de 1836,60 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.
A luat act că partea vătămată A.M. nu a formulat pretenţii civile în cauză.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a confiscat în folosul statului corpurile delicte: o bluză de bumbac de culoare albă şi un cuţit cu lungimea lamei de 13,5 cm şi mâner din material plastic.
În baza art. 189 C. proc. pen. onorariile de avocat din oficiu pentru faza de urmărire penală şi pentru faza de cercetare judecătorească, în sumă de câte 200 lei, se decontează din fondurile M.J. către Baroul Constanţa, în favoarea avocat B.A. şi, respectiv, avocat C.C.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat".
Pentru pronunţarea hotărârii, instanţa a stabilit situaţia de fapt următoare:
La data de 26 august 2008, inculpata A.A. i-a aplicat cu un cuţit părţii vătămate A.M. cu care avea relaţii de concubinaj, o lovitură în partea dreaptă a toracelui cauzându-i leziuni care au necesitat 25-27 zile îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în pericol prin insuficienţă respiratorie ca urmare a hemopneumotoraxului drept, consecutiv plăgii înjunghiate penetrante de hemitorace drept.
Împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpata A.A. a declarat apel cu privire la încadrarea juridică în sensul reţinerii infracţiunii prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., neavând intenţia să o ucidă pe partea vătămată, respectiv cu privire la individualizarea pedepsei, prin aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 74 C. pen. şi art. 81 C. pen., faţă de atitudinea în momentul imediat următor săvârşirii faptei prin anunţarea poliţiei şi salvării, faţă de poziţia sinceră, cooperantă cu organele judiciare, de concluziile raportului Serviciului de probaţiune.
Sub aspectul acţiunii penale, criticată de apelantă în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, pe baza probelor - declaraţiile părţii vătămate coroborate cu raportul de constatare medico-legală nr. 451/LR din 9 septembrie 2008, emis de S.M.L. Constanţa, cu declaraţiile martorului V.M., declaraţiile inculpatei de recunoaştere, rezultă fără putinţă de tăgadă că în seara de 26 august 2008, pe fondul unor discuţii contradictorii, fiind lovită cu pumnul şi apoi cu palmele de către partea vătămată A.M., inculpata A.A. a căzut la sol şi, când s-a ridicat, a luat un cuţit de pe masa din bucătărie şi l-a lovit în piept în pe partea vătămată cauzându-i leziuni 25-27 zile îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în pericol prin insuficienţă respiratorie ca urmare a hemopneumotoraxului drept, consecutiv plăgii înjunghiate penetrante de hemitorace drept faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Sub aspectul încadrării juridice, pentru delimitarea infracţiunii de vătămare corporală gravă de tentativa la infracţiunea de „omor", esenţială este latura subiectivă, respectiv intenţia cu care făptuitorul a acţionat şi pentru stabilirea acesteia se au în vedere împrejurările în care a fost săvârşită fapta şi anume, natura obiectului vulnerant folosit, intensitatea şi efectele loviturilor, zona corpului vizat ca şi urmările produse.
Astfel, în cauză, lovirea părţii vătămate cu un corp apt să produsă moartea (cuţitul), într-o zonă vitală, cu intensitate şi urmările produse - leziuni ce au necesitat 25-27 zile îngrijiri medicale pentru vindecare şi i-au pus viaţa în primejdie sunt elemente care conduc la concluzia că inculpata a prevăzut rezultatul faptei sale - moartea părţii vătămate şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, acţionând cu intenţie indirectă, fapta sa întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de „omor" şi nu pe cele ale infracţiunii de „vătămare corporală gravă" prevăzută de art. 182 C. pen., aşa încât, cererea de schimbare a încadrării juridice este nefondată.
Însă, actele de violenţă exercitate de către partea vătămată prin lovirea cu pumnul, apoi cu palmele peste faţă, în condiţiile în care asemenea violenţe se manifestau cu o anumită frecvenţă, au fost de natură să-i provoace inculpatei (căzută la sol, fără a avea nici o garanţie că violenţele ar fi încetat) o stare de puternică tulburare sub stăpânirea căreia a ripostat prin luarea cuţitului aflat în apropiere pe masă şi lovirea părţii vătămate, împrejurare care constituie circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi care se impune a fi aplicată în favoarea inculpatei; în acelaşi sens sunt constatările Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa care, prin „referatul de evaluare" a arătat că inculpata nu a mai fost surprinsă şi cu alte ocazii adoptând conduite violente în timp ce a fost în repetate rânduri victima agresiunilor fizice ale părţii vătămate A.M., cu două zile înaintea comiterii infracţiunii, fiind bătută sever cu un lemn (potrivit declaraţiilor familiei HG şi H.F. ascultaţi de către consilierul Serviciului).
Prin urmare, referitor la individualizarea pedepsei, apelul declarat de inculpata A.A. este fondat.
Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 51/ P din 19 iunie 2009 a decis următoarele:
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpata A.A. - deţinută în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinţei penale nr. 119 din data de 18 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 7946/118/2008, a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi a dispus:
A redus pedeapsa de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzură de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii în măsura în care nu au contravenit deciziei.
Conform art. 383 alin. 1) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus arestul preventiv de la 18 martie 2009 la zi.
În baza art. 383 alin. 1) C. proc. pen. şi art. 160b C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive luate faţă de apelanta inculpată A.A. - fiica lui G. şi E., cu începere de la 19 iunie 2009.
Conform art. 189 C. proc. pen., „Protocolul" încheiat între M.J.L.C. şi Uniunea Naţională a Barourilor din România (26 noiembrie 2008), onorariul în sumă de 200 lei pentru avocat C.D.C. se va plăti din fondurile M.J.L.C.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greşitei reţineri a scuzei provocării cu consecinţa greşitei individualizări a pedepsei.
Prin motivele de recurs Parchetul a susţinut că instanţa de apel nu a luat în considerare că iniţiativa declanşării conflictului a aparţinut inculpatei care i-a reproşat victimei că o înşeală, fapt care a constituit motivul enervării inculpatei care pe fondul şi a consumului de băuturi alcoolice i-a aplicat o lovitură cu cuţitul în zona hemitoracelui drept cu intensitate.
De asemenea, Parchetul a criticat Decizia instanţei de apel şi cu privire la reducerea pedepsei de la 5 ani la 2 ani închisoare, pedeapsă care este prea blândă în raport cu circumstanţele reale ale săvârşirii tentativei la infracţiunea de omor.
În drept, parchetul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. referitoare la greşita individualizare a pedepsei.
Examinând hotărârea atacată sub aspectele menţionate de Parchet, cât şi prin prisma cazului de casare menţionat, Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat.
Pe baza probelor administrate în cauză, corect s-a reţinut că fapta inculpatei A.A., care la data de 26 august 2008 a aplicat părţii vătămate A.M., concubinul său, o lovitură cu un cuţit în partea dreaptă a toracelui cauzându-i leziuni care i-au pus viaţa în pericol prin insuficienţă respiratorie ca urmare a hemopneumotoraxului drept, consecutiv plăgii înjunghiate penetrante de hemitorace drept, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor, prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.
Înalta Curte constată că instanţa de apel în mod greşit a reţinut în favoarea inculpatei A.A. scuza provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. proc. pen.
Această circumstanţă atenuantă există atunci când infracţiunea a fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice emoţii sau tulburări, determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Din textul de lege care reglementează scuza provocării rezultă, printre altele, că starea de tulburare sau emoţie trebuie să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate, în sensul că fapta provocatoare a victimei este cauza infracţiunii, deoarece aceasta determină riposta din partea celui provocat. Aceasta presupune că infracţiunea nu trebuie să fie consecinţa unei manifestări provocatoare a infractorului.
Ori, în cauză, din probele administrate rezultă că nu se poate reţine în favoarea inculpatei A.A. circumstanţa atenuantă legală în condiţiile în care prin propriul său act provocator a determinat riposta victimei, căreia intimata i-a răspuns apoi prin săvârşirea infracţiunii.
Din declaraţiile victimei şi ale martorului V.M., coroborate şi cu declaraţiile inculpatei, rezultă că aceasta a declanşat conflictul care a culminat cu săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor.
Astfel, pe fondul consumului de alcool, inculpata a provocat o ceartă, reproşându-i victimei că o înşeală cu o altă femeie, iar atitudinea intimatei a determinat riposta părţii vătămate care i-a aplicat acesteia două lovituri cu palma peste cap, momente după care inculpata a luat un cuţit, cu care i-a aplicat o lovitură în zona toracelui, cu intensitate.
De aemenea, Înalta Curte apreciază că fapta inculpatei nu-şi poate găsi explicaţie în pretinsa tulburare produsă de fapta victimei care i-a aplicat două lovituri cu palma, datorită disproporţiei vădite dintre actul pretins provocator şi ripostă (aplicarea unei lovituri cu cuţitul în zona toracelui, lovitură care i-a pus în primejdie viaţa părţii vătămate).
Însă, Înalta Curte apreciază că în favoarea inculpatei pot fi reţinute circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) C. pen. (conduita bună a inculpatei înainte de săvârşirea infracţiunii) şi 74 lit. c) (atitudinea inculpatei după săvârşirea infracţiunii).
Astfel, se constată că inculpata este infractoare primară, desfăşura o activitate utilă anterior săvârşirii infracţiunii, iar după comiterea faptei a anunţat autorităţile, ceea ce a determinat sosirea la locul faptei a unei ambulanţe, care l-a transportat pe A.M. la spital, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale.
De asemenea, în favoarea reţinerii circumstanţelor atenuante pledează şi atitudinea personală corectă a inculpatei, care a fost sinceră, recunoscând săvârşirea faptei, ajutând în acest fel la aflarea adevărului în cauză.
Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere şi regretul constant manifestat de intimată faţă de consecinţele faptei sale.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de Parchet, va casa Decizia penală şi sentinţa penală, în sensul celor anterior menţionate.
Va înlătura aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen. referitor la reţinerea scuzei provocării.
Va reţine în favoarea inculpatei circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi va face aplicarea disp. art. 76 alin. (2) C. pen., şi va stabili o pedeapsă în cuantum de 3 ani închisoare, pedeapsă care, în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi circumstanţele personale ale inculpatei, corespunde, atât prin cuantum cât şi prin modalitatea de executare, dublului său scop, preventiv şi coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
Se va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatei prin prezenta decizie durata prevenţiei la zi.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate în cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 51/ P din 19 iunie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpata A.A.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 119 din 18 martie 2009 a Tribunalului Constanţa, în parte, şi rejudecând:
Înlătură aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. şi aplică inculpatei pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 27 august 2008 la 29 septembrie 2009.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatei inculpate, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2995/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3471/2009. Penal → |
|---|
