ICCJ. Decizia nr. 3540/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3540/2009
Dosar nr. 9544/2/2009
Şedinţa publică din 30 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Inspectoratul General al Poliţiei Române, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul Naţional Interpol, a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, mandatul de arestare preventivă nr. 47 T4/2008 din 29 iunie 2009, emis de Judecătoria Municipală din Praga - Republica Cehia privind pe numita U.E.I. solicitând predarea acesteia autorităţilor cehe întrucât este suspectată de comiterea infracţiunilor de falsificare de bani, fraudă şi tentativă la fraudă.
Curtea de Apel Bacău, secţia l-a penală, prin încheierea din 13 octombrie 2009 a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus arestarea persoanei solicitat pe o durată de 5 zile de la 13 octombrie 2009 la 17 octombrie 2009 inclusiv.
Prin sentinţa penală nr. 276 din 16 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus punerea în executarea mandatului european de arestare nr. 47 T 4/2008 din 29 iunie 2009 emis de Judecătoria Municipală din Praga împotriva persoanei solicitate U.E.I. şi predarea aceştia către autorităţile cehe cu respectarea principiului specialităţii.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării pe o perioadă de 25 zile începând de la 18 octombrie 2009 la 11 noiembrie 2009 inclusiv şi emiterea mandatului de arestare.
Pentru a da această soluţie, Curtea a constatat următoarele:
Mandatul european de arestare emis de autorităţile cehe întruneşte condiţiile prevăzute de art. 79 din Legea nr. 302/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, că persoana solicitată a fost identificată, au fost identificate faptele reţinute, încadrarea juridică, au fost descrise circumstanţele în care au fost comise faptele, fiind arătate limitele de pedeapsă şi că faptele au corespondent în legislaţia română fiind întrunită condiţia dubeli încriminări.
S-a mai constatat că în cauză nu există motive de refuz al executării mandatului European, fiind incidente dispoziţiile art. 88 din Legea nr. 302/2004.
Cu privire la starea de arest s-a apreciat că se impune arestarea persoanei solicitate în vederea predării având în vedere existenţa unor indicii de comitere a faptei justificată de emiterea unui mandat de arestare, dar şi pentru buna desfăşurare a procedurii de predare, fiind în interesul persoanei solicitate de a ajunge cât mai repede în faţa autorităţilor judiciare cehe pentru a-şi susţine cauza.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată apreciind că sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte, verificând hotărâre a primei instanţe, atât din perspectiva criticilor invocate de recurentă, dar şi sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Obiectul judecăţii primei instanţe l-a constituit executarea mandatului European de arestare emis la 29 iunie 2009 de Judecătoria Municipală din Praga.
În conformitate art. 77 din Legea nr. 302/2004, mandatul European de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru al unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii, sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.
Mandatul European de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 şi trebuie să cuprindă informaţiile prevăzute în art. 79 din legea menţionată.
Din examinarea dispoziţiilor art. 77 , art. 881, art. 89, art. 90 şi art. 94 din Legea nr. 302/2004, privitoare la punerea în executare a mandatului european de arestare se constată că judecătorul român hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, numai după ce, potrivit legii, a verificat în prealabil dacă au fost respectate condiţiile necesare referitoare la emiterea mandatului, el neputându-se pronunţa cu privire la oportunitatea arestării, decât cu atingerea principiului referitor la recunoaşterea reciprocă a hotărârilor penale, ceea ce nu este admisibil.
În cauză, prima instanţă a respectat dispoziţiile legale invocate şi a constatat că nu există impedimente la executare din cele prevăzute în art. 88 din Legea nr. 302/2004, dispunând in mod corect punerea în executare a mandatului european de arestare.
Faţă de aceste considerente, va fi respins recursul, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 80 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată U.E.I. împotriva sentinţei penale nr. 276 din 16 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3536/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3542/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
