ICCJ. Decizia nr. 3511/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3511/2009
Dosar nr. 659/42/2009
Şedinţa publică din 29 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 391/P/2009, din data de 23 iunie 2009, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul art. 228 şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus:
a) neînceperea urmării penale faţă de B.G.I., comisar şef al I.J.P. Prahova, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
b) confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale faţă de numiţii I.D., R.A., S.L.L., M.A.E. şi B.M.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru a dispune în acest sens, în urma efectuării actelor premergătoare, procurorul a reţinut următoarele:
În cursul lunilor iulie, august 2008, M.C.V. a formulat plângere penală împotriva numiţilor:
- I.D., R.A., S.L.L., M.A.E., salariaţi ai Casei Judeţene de Pensii Prahova;
- B.M.C. - director al Casei de Pensii (din cadrul M.A.I.);
- B.G.I. - comisar şef de poliţie - inspector şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Prahova, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Numitul M.C.V. şi-a exprimat nemulţumirea faţă de modul în care intimaţii, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, ar fi acţionat în legătură cu pensia de urmaş cuvenită mătuşii sale, M.A.. M.C.V., în calitate de mandatar al mătuşii sale, a iniţiat o serie de demersuri pentru ca aceasta din urmă să beneficieze de pensie de urmaş în urma morţii soţului său, M.V. - fost salariat al I.P.J. Prahova.
Întrucât cererea de acordare a pensiei militare de urmaş nu a fost aprobată, M.C.V. a chemat în judecată Casa de Pensii Prahova, Casa de Pensii M.A.I., I.P.J. Prahova, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Muncii, dosarul aflându-se în prezent pe rolul Tribunalului Prahova cu nr. 5572/105/2007.
La 22 mai 2008, M.C.V. a solicitat prin cererea înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii Prahova informaţii cu privire la drepturile de pensie cuvenite mătuşii sale. Instituţia a răspuns petiţionarului, prin adresa nr. 48410 din 19 iunie 2008, în sensul că informaţiile solicitate nu-i pot fi comunicate întrucât au caracter secret.
Adresa, aflată în copie la fila 47 din dosar, a fost semnată în calitate de şef serviciu de făptuitoarea S.L. şi de inspectorul I.C.
Cercetările au stabilit că în momentul solicitării petiţionarul nu a prezentat documente care să ateste calitatea sa de mandatar.
Pe acelaşi fond de nemulţumire, M.C.V. a formulat acuze la adresa directorului Casei de Pensii Prahova, intimatul I.D. şi care nu au fost confirmate de cercetări.
Prin Decizia nr. 151674 din 17 iulie 2008 Casa Judeţeană de Pensii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor a respins cererea de pensie militară de urmaş a numitei M.A., cu motivarea că dreptul la pensie de urmaş derivă din dreptul la pensie al susţinătorului decedat, iar întreaga vechime în muncă a susţinătorului a fost valorificată în sistemul public pensii. S-a apreciat că refuzul menţionat nu poate constitui în aceste condiţii omisiunea ce intră în conţinutul laturii obiective a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Cercetările nu au stabilit că B.G.I., în calitate de comisar şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Prahova şi B.M.C., în calitate de director al Casei de Pensii din cadrul M.A.I. şi-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu.
Plângerea formulată de petiţionarul M.C.V. împotriva acestei soluţii de netrimitere în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 831/II/2/2009 din 10 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
În condiţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul a formulat plângere la instanţa competentă.
Prin sentinţa penală nr. 127 din 24 august 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a art. 2781 alin. (1)-(12) C. proc. pen. în raport cu art. 16 şi art. 21 din Constituţie şi ca nefondată plângerea petiţionarului.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Cu excepţia lui B.G.I., care era la vremea formulării plângerii iniţiale comisar şef al I.P.J. Prahova, ceilalţi intimaţi I.D., R.A., S.L.L., M.A.C. sunt lucrători în cadrul Casei Judeţene de Pensii Prahova, iar B.M.C. - director al Casei de Pensii din cadrul M.A.I.
M.C.V. este nemulţumit de faptul că mătuşii sale – M.A., nu i-a fost stabilită pensie militară de urmaş în urma decesului soţului său – M.T.V.
Conform înscrisurilor existente la dosar, această solicitare a numitei M.A., efectuată prin mandatarul său M.C.V., a fost respinsă cu motivarea că dreptul la pensie de urmaş derivă din modalitatea în care este pensionat susţinătorul decedat, iar în speţă, la momentul morţii sale, M.T.V. beneficia de o pensie calculată conform sistemului public de pensii, şi nu de o pensie militară. Numai în acest ultim caz, se susţine de către lucrătorii din ambele case de pensii - că mandanta petentului ar fi putut beneficia de pensie militară de urmaş.
Nemulţumit de această decizie, petentul a atacat-o în instanţă, speţa a format obiectul dosarului nr. 5572/105/2007 al Tribunalului Prahova, ce în prezent se află pe rolul acestei instanţe cu termen de judecată în data de 03 septembrie 2009.
Având în vedere cele de mai sus, prima instanţă a apreciat că rezoluţia atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care plângerea fiind respinsă ca nefondată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
În subsidiar, s-a reţinut că petentul a precizat că art. 2781 alin. (1)-(12) C. proc. pen., ar contraveni prevederilor art. 16 şi art. 21 din Constituţia României, deoarece aceste dispoziţii legale nu inserează şi o răspundere penală şi materială a procurorilor, poliţiştilor şi judecătorilor corupţi.
Curtea de apel, observând excepţia invocată prin prisma motivării acesteia şi a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr.47/1992 modificată şi republicată, a apreciat că este inadmisibilă, deoarece textele invocate nu au nicio înrâurire asupra soluţionării cauzei.
Împotriva sentinţei, petiţionarul a declarat prezentul recurs.
În cererea de recurs nu este menţionată nicio critică de netemeinicie ori nelegalitate a sentinţei şi nici nu este indicat un caz de casare (fila 2).
Citat fiind (fila 9), recurentul nu s-a prezentat la instanţa de recurs şi nici nu a depus motive scrise de recurs ori concluzii scrise.
În lipsa unor motive de recurs ale petiţionarului, Înalta Curte urmează a examina din oficiu rezoluţiile şi sentinţa atacate apreciind că, în raport cu termenul declarării căii de atac, obiectul acestuia îl constituie ambele dispoziţii ale sentinţei (respingerea cererii de trimitere a cauzei la Curtea Constituţională urmând a fiind examinată ca una din criticile aduse hotărârii judecătoreşti pronunţată de prima instanţă).
În conformitate cu dispoziţiile art. 66 alin. (1) şi art. 52 C. proc. pen., precum şi cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituţia României, orice cetăţean beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condiţiile prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 228 alin. (l) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
În respectarea acestor dispoziţii legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format dosarul penal nr. 391/P/2009, anexat, care cuprinde 108 file.
În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluţionarea plângerii penale formulată de petiţionar, dar şi pentru a se stabili eventuala incidenţă a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 681 C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă că persoanele faţă de care s-au efectuat acte premergătoare au săvârşit, cu vinovăţia cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală.
Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existenţa cazului prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
În consecinţă, examinând din oficiu rezoluţiile atacate, Înalta Curte constată că s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materia soluţionării plângerii penale şi a plângerii împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată, precum şi în materia sesizării Curţii Constituţionale.
În mod corect s-a menţionat că dreptul la pensie de urmaş derivă din dreptul la pensie al susţinătorului decedat, iar întreaga vechime în muncă a susţinătorului a fost valorificată în sistemul public pensii.
De asemenea, corectă este şi motivarea instanţei de fond cu referire la neîndeplinirea cerinţelor art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea instanţei de contencios constituţional cu privire la pretinsa inexistenţă a unei „răspunderi penale şi materiale a procurorilor, poliţiştilor şi judecătorilor corupţi", sub acest aspect art. 278/1 C. proc. pen. fiind apreciat ca neconstituţional de către petent.
În raport cu cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petiţionarului urmează a fi respins ca nefondat
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor ocazionate de soluţionarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.C.V. împotriva sentinţei penale nr. 127 din 24 august 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3504/2009. Penal. Abuz în serviciu în formă... | ICCJ. Decizia nr. 3536/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
