ICCJ. Decizia nr. 3626/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3626/2009
Dosar nr. 1566/54/2009
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele
Prin sentinţa penală nr. 96 din 19 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul G.C. împotriva rezoluţiei din 17 februarie 2009 dată în dosarul nr. 1038/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fiind menţinută rezoluţia atacată.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petiţionarul a solicitat cercetarea şi tragerea la răspundere penală a avocatului G.C. din cadrul Baroului Dolj, pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 215, art. 194 şi evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, susţinând că, în calitate de apărător ales, nu şi-a exercitat în totalitate obligaţiile contractuale în baza contractului de asistenţă juridică, în care s-a consemnat onorariul de 1500 lei, pentru care petiţionarul a primit chitanţa nr. 37 din 12 iunie 2008, iar în perioada 12 iunie 2008 - 1 august 2008, nu a putut lua legătura cu avocatul, pentru a-i solicita informaţii privind procesul pentru care l-a angajat.
Prin rezoluţia din 17 februarie 2009, dată în dosarul nr. 1038/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de pretinsul făptuitor, pentru infracţiunile reclamate, constatîndu-se că infracţiunile de şantaj şi evaziune fiscală nu există, iar infracţiunii de înşelăciune îi lipseşte unul din elementele constitutive.
S-a reţinut, în esenţă, că nu este realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, iar infacţiunile de şantaj şi evaziune fiscală nu există, întrucât onorariul de 1500 lei primit de la petiţionar nu s-a datorat faptului că avocatul ar fi exercitat împotriva sa acte de violenţă sau ameninţare, iar cuantumul onorariului a fost înregistrat în evidenţa biroului de avocatură, emiţându-se chitanţa nr. 37 din 12 iunie 2008.
Prin rezoluţia din 21 aprilie 2009, dată în dosarul nr. 805/ll/2/2009 de către procurorul general, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionarul a criticat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului, reţinând, în esenţă, că nu sunt indicii de fapt că avocatul G.C. a indus sau menţinut în eroare pe petiţionarul G.C., cu prilejul încheierii sau executării contractului de asistenţă juridică, în aşa fel încât, fără această eroare de fapt, petiţionarul nu ar fi încheiat contractul în condiţiile stipulate. Nici cu privire la infracţiunile de şantaj şi evaziune fiscală s-a constatat că nu există indicii că avocatul a adus atingere libertăţii psihice a petiţionarului, pentru a lua hotărârea de încheiere a contractului de asistenţă juridică sau că avocatul ar fi urmărit nerespectarea obligaţiilor fiscale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul, pe care l-a motivat în scris la fila 2 din dosar, invocând motive de contestaţie în anulare, prevăzute de art. 386 alin. (1) C. proc. pen.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionar, ca nefondată.
Din actele premergătoare efectuate, rezultă, într-adevăr, că pretinsele infracţiuni de şantaj şi evaziune fiscală nu există, deoarece nu au rezultat indicii cu privire la încheierea contractului de asistenţă juridică de către petiţionar fără acordul de voinţă al petiţionarului, iar pentru onorariul plătit intimatului avocat, i-a fost eliberată chitanţă, aşa cum rezultă din fila 26 a dosarului parchetului.
Referitor la pretinsa infracţiune de înşelăciune, se constată că în mod corect s-a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, în raport cu demersurile întreprinse de avocat, în baza contractului de asistenţă juridică, dovedite prin înscrisurile existente la filele 28-32 din dosar şi lipsa urmării imediate, constând în producerea unei pagube.
De altfel, nemulţumirile oricărei persoane referitoare la prestaţia avocaţilor pot fi invocate în condiţiile Legii nr. 51/1995, la baroul din care aceştia fac parte, fiind prevăzute, în caz de nereguli, sancţiuni specifice acestei profesii liberale.
Examinând din oficiu critica petiţionarului, referitoare la procedura nelegal îndeplinită la instanţa de fond, cu ocazia soluţionării plângerii sale, se constată, din analiza lucrărilor dosarului, că aceasta nu poate fi primită, întrucât prima instanţă a respectat dispoziţiile procesuale, dispunând citarea petiţionarului la adresa indicată de acesta.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.C., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar G.C. împotriva sentinţei penale nr. 96 din 19 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3622/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3639/2009. Penal → |
|---|
