ICCJ. Decizia nr. 3615/2009. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3615/2009
Dosar nr. 731/54/2009
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 519 din 18 mai 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca neîntemeiată contestaţia în anulare formulata de contestatorul M.M., împotriva deciziei penale nr. 176 din 23 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 758/215/2006, obligând contestatorul la plata sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut în esenţă următoarele:
Prin Decizia mai sus enunţată, Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva deciziei penale nr. 239 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Dolj, a casat această decizie, menţinând sentinţa penală nr. 278 din 01 februarie 2008 a Judecătoriei Craiova, sentinţă prin care inculpatul M.M. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 248 C. pen. cu aplic. art. 71 C. pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. şi a art. 81 C. pen.
Contestatorul şi-a întemeiat contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 386 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susţinând că în mod greşit i s-a aplicat pedeapsa accesorie.
Curtea de Apel Craiova, a constatat că cererea contestatorului este neîntemeiată întrucât motivul invocat de contestatorul condamnat nu este prevăzut în nici unul dintre cazurile prevăzute de dispoziţiile art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs contestatorul M.M.
La termenul de judecată de astăzi 04 noiembrie 2009, recurentul contestator nu s-a prezentat la instanţă pentru a-şi susţine recursul.
Înalta Curte, a constatat că, în cauză recursul declarat de titularul căii de atac împotriva unei decizii penale prin care s-a soluţionat definitiv cauza, decizie prin care s-a respins ca neîntemeiată contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.M., împotriva deciziei penale nr. 176 din 23 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 758/215/2006, apare ca inadmisibil.
Pe calea recursului, cale ordinară de atac, pot fi atacate numai hotărârile nedefinitive, după cum rezultă din dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen., care prevăd strict şi limitativ hotărârile supuse recursului, respectiv: „Pot fi atacate cu recurs:
a) sentinţele pronunţate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege;
b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;
d) sentinţele pronunţate de secţia penală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
d1) sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel;
f) sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum şi cele privind reabilitarea.
Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Recursul declarat împotriva sentinţei sau deciziei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea hotărârii.
Nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac.
Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin Decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare."
per a contrario, rezultă că hotărârile pronunţate de către instanţa de recurs, având caracter definitiv, nu pot fi atacate cu recurs.
Ori, în cauză, se constată că, contestatorul a formulat recurs împotriva unei decizii pronunţate de către o instanţă de recurs.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 teza ll-a lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestator, întrucât, după cum s-a menţionat, deciziile pronunţate de instanţa de recurs, fiind definitive, nu mai pot fi atacate pe calea unei căi ordinare de atac. Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul M.M., împotriva deciziei penale nr. 519 din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 04 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3598/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3622/2009. Penal → |
|---|
