ICCJ. Decizia nr. 371/2009. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.371/2009
Dosar nr. 792/1/2009
Şedinţa publică din 3 februarie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea de şedinţă din 22 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. 8145 din 30/2007, în temeiul art. 300/2 C. proc. pen. şi art. 160/b C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului S.M.N.
S-a reţinut că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă şi în prezent, existând presupunerea rezonabilă că ar fi comis fapta pentru care este cercetat, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, circumstanţele reale reţinute drept cadru al comiterii faptelor împrejurarea că fapta este una care atrage obligaţia statului de a lua măsuri pentru protecţia cetăţenilor împotriva comiterii de infracţiuni grave.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S.M.N. solicitând casarea acesteia, revocarea măsurii arestării preventive şi punerea sa de îndată în libertate, întrucât nu se mai menţin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen.
Curtea constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul S.M.N. a fost trimis în judecată Jar ulterior condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori, proxenetism, spălare de bani şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, reţinându-se că a găzduit şi transportat două părţi vătămate minore în vederea practicării prostituţiei, obţinând bani de pe urma activităţii acestora, iar ulterior, pentru a disimula caracterul ilicit al sumelor obţinute, Ie-a transformat în alte bunuri, respectiv autoturisme. Pe de altă parte, cu ocazia percheziţiei domiciliare au fost găsite şi trei pistoale, precum şi 9 cartuşe.
Curtea constată că se menţin temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive împotriva recurentului inculpat, sens în care în mod legal şi temeinic instanţa de apel a făcut aplicarea art. 160/b alin. (3) C. proc. pen.
Astfel, pe de o parte există mai mult decât o presupunere rezonabilă că inculpatul a comis infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, în condiţiile în care există o hotărâre de condamnare în primă instanţă; pe de altă parte, natura faptelor pentru care inculpatul este cercetat, împrejurările în care se reţine că acestea ar fi fost comise, ca si circumstanţele personale ale inculpatului justifică aprecierea că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică ,fiind de natură a afecta buna desfăşurare în continuare a procesului penal.
În consecinţă, criticile formulate de recurentul inculpat nu sunt întemeiate, sens în care calea sa de atac va fi respinsă, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.N.M. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 8145/30/2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2754/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 846/2009. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
