ICCJ. Decizia nr. 846/2009. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 846/2009
Dosar nr. 865/1/2009
Şedinţa publică din 10 martie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 174 din 22 ianuarie 2009, pronunţată în dosarul nr. 39761/3/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a respins ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.A.C., împotriva deciziei penale nr. 146 din 05 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I a penală, fiind obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen. la data de 30 ianuarie 2009, a formulat contestaţie în anulare contestatorul condamnat R.A.A.C.
În motivarea prezentei cereri, contestatorul a arătat că, a fost nemulţumit de faptul că, instanţa a procedat la soluţionarea cauzei în recurs, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu deşi avea apărător ales.
Examinând contestaţia în anulare în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă în principiu, urmând a fi respinsă ca atare.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii,
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f)-i1), cu privire la care existau probe la dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (11).
Motivele invocate de contestatorul condamnat, respectiv faptul că instanţa a procedat la soluţionarea cauzei în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu deşi avea apărător ales, nu se încadrează printre cazurile strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale enunţate anterior.
Ca atare, văzând dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat R.A.A.C. şi îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.A.A.C., împotriva deciziei penale nr. 174 din 22 ianuarie 2009, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 39761/3/2005.
Obligă contestatorul să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 371/2009. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1012/2009. Penal. Neglijenţa în serviciu... → |
|---|
