ICCJ. Decizia nr. 3716/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3716/2009
Dosar nr. 3746/2/2009
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 ianuarie 2008 M.C.V. a formulat plângere penală împotriva comisarului T.D. solicitând a se efectua cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246, art. 264 C. pen., motivând că acesta a instrumentat în mod defectuos Dosarul nr. 6221/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti.
Se retine că în dosarul Tribunalului Bucureşti - secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, având ca obiect litigiul dintre numitul M.C.V. şi SC F.C.S. SRL, instanţa, prin încheierea de şedinţă din 1 iunie 2007 a dispus suspendarea cauzei şi trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti în vederea soluţionării plângerii formulate de numitul M.C.V. împotriva numitului V.C.
Dosarul a fost trimis la Poliţia Sectorului 4 Bucureşti, unde a fost înregistrat sub nr. 1679228/2007 şi a fost repartizat, spre instrumentare comisarului T.D., acesta, după finalizarea cercetărilor a întocmit referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale şi a înaintat dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti care, prin Rezoluţia din 6221/P/2007 din 08 mai 2008 a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numitul V.C. şi T.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 290 C. pen.
Prin Rezoluţia din 130/P/2008 din 13 martie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul de poliţie T.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 C. pen.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că în cauză nu pot fi reţinute în sarcina intimatului infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 C. pen. întrucât faptele nu există.
Împotriva acestei rezoluţii, a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, petentul M.C.V. reiterând motivele din plângerea iniţială.
Prin Rezoluţia nr. 451/11-2/2009 din 02 aprilie 2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei adoptată în Dosarul nr. 130/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Din considerentele rezoluţiei rezultă că la adoptarea soluţiei s-a avut în vedere că soluţia pronunţată prin Rezoluţia nr. 130/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este legală şi temeinică.
Se apreciază că modul în care s-a efectuat urmărirea penală şi actele ce trebuie administrate nu pot constitui temei al tragerii la răspundere penală.
Împotriva acestei rezoluţii, în termen legal, în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. a formulat plângere petentul M.C.V. susţinând oral în faţa Curţii de Apel Bucureşti, că solicită admiterea plângerii fiind nemulţumit de propunerea de neîncepere a urmăririi penale formulată de către intimat şi confirmată de procuror, arătând în acelaşi timp că cei doi fac parte din structuri mafiote.
Prin Sentinţa penală nr. 174 din 17 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti - secţia I penală, a respins ca nefondată plângerea petentului.
Împotriva acestei hotărâri petentul a declarat recurs pe care l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia penală.
Recursul este nemotivat.
Examinând demersul judiciar al petentului, Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat urmând a fi respins ca atare.
În esenţă, el solicită tragerea la răspundere a comisarului T.D. pentru că acesta în mod nelegal - în accepţiunea sa- a întocmit referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale faţă de cele două persoane reclamate de recurentul M.C.V.
Sentinţa atacată este legală şi temeinică.
Instanţa a motivat în mod temeinic respingerea plângerii petentului prin faptul că un lucrător de poliţie nu poate răspunde penal pentru propunerile pe care le face procurorului în cauze repartizate pentru soluţionare.
Într-adevăr, intimatul a efectuat acte premergătoare în cauza penală care a avut la bază plângerea recurentului petent, şi-a exercitat atribuţiunile de serviciu cu bună credinţă şi într-un cadru procesual de deplină legalitate, iar propunerea sa a fost confirmată de procuror.
Pentru aceste motive recursul petentului va fi respins ca neîntemeiat, iar acesta obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.C.V. împotriva Sentinţei penale nr. 174 din 17 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 766/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 820/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
