ICCJ. Decizia nr. 3779/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3779/2009
Dosar nr. 226/57/2009
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 76/2009 din 2 iunie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondată plângerea petentei D.C. împotriva rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală nr. 218/P/2008 din 08 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a examinat actele şi rezoluţia de neurmărire penală din dosarul nr. 218/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia din care a reţinut următoarele:
Petenta a formulat plângere penală împotriva avocatului M.A. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 290, art. 291, art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
A susţinut că l-a angajat pe avocat pentru a o reprezenta într-un litigiu de muncă înregistrat la Tribunalul Sibiu, iar avocatul i-a falsificat semnătura pe mai multe înscrisuri depuse în cauză care au determinat pierderea procesului şi obligarea petentei la 7.757,84 lei cheltuieli de judecată.
Procurorul a început urmărirea penală împotriva avocatului la 10 septembrie 2008 pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., constând în semnarea în fals a cererilor de chemare în judecată, de suspendare a judecăţii şi de acordare de termen, pe care le-a depus în cauza nr. 2227/85/2007 aflată pe rolul Tribunalului Sibiu.
S-a reţinut că procurorul a soluţionat cauza în care a fost sesizat prin neurmărire penală, întrucât în referire la infracţiunea de fals nu erau întrunite elementele constitutive ale infracţiunii respectiv latura subiectivă – intenţia frauduloasă sau o componentă a laturii obiective – urmarea imediată.
Cu privire la celelalte infracţiuni imputate de petentă avocatului, procurorul a motivat că avocatul nu poate fi subiect al infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Instanţa fondului a mai reţinut că procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a confirmat rezoluţia de neurmărire penală nr. 218/P/2008.
Cu privire la rezoluţia atacată, instanţa fondului a constatat că aceasta este legală şi temeinică.
Astfel, a motivat că, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii şi nici ale infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) instanţa a motivat că nici cu privire la aceasta nu sunt întrunite elementele infracţiunii, deoarece intimatul avocat nu are calitatea de funcţionar pentru a putea fi subiect activ al acestei infracţiuni.
Curtea de Apel Alba Iulia a motivat neurmărirea penală în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) tot în sensul lipsei elementelor constitutive ale infracţiunii.
Prin urmare, a făcut în cauză aplicarea art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. respingând plângerea ca nefondată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petenta care, în esenţă, a solicitat casarea acesteia şi, în rejudecare, desfiinţarea rezoluţiei de urmărire penală şi trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, respectiv începerea urmăririi penale împotriva intimatului M.A.
Recursul nu este fondat.
Din actele dosarului rezultă că între părţi, petentă şi intimat a existat un contract civil prin care intimatul a fost mandatat de petentă să-i asigure asistenţă juridică într-o cauză civilă dedusă în justiţie.
În esenţă, petenta acuză faptul că intimatul avocat şi-a îndeplinit mandatul cu rea-credinţă şi i-a cauzat astfel pagube prin infracţiunile pentru care a cerut punerea în mişcare a acţiunii penale.
În mod temeinic, instanţa fondului a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracţiuni, întrucât este necontestată împrejurarea că petenta şi intimatul au căzut de acord asupra încheierii contractului de asistenţă juridică în cadrul căruia a acţionat avocatul intimat. Din actele dosarului nu există indicii că intimatul a încercat s-o inducă în eroare pe petentă în scopul realizării unor foloase ilegale.
Pe de altă parte, atâta vreme cât cererile formulate de avocat în numele clientei sale n-au fost potrivnice voinţei acesteia nu se poate reţine că aceste cereri sunt rezultatul unei infracţiuni. Cât priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, în mod temeinic instanţa fondului a motivat în acord cu practica judecătorească, în sensul că avocatul care acordă asistenţă juridică nu are calitatea de funcţionar în sensul art. 147 C. pen. şi prin urmare nici pe aceea de subiect activ al infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Înalta Curte observă că, în esenţă, conflictul între petentă şi intimat este generat de nemulţumirea persoanei vătămate în legătură cu modul în care avocatul şi-a îndeplinit obligaţiile de apărător ale acesteia în procesul civil.
Actele administrate n-au relevat, însă, fapte care să întrunească elementele infracţiunii, relaţiile între avocat şi clientă fiind de natură civilă, astfel că o eventuală răspundere pentru paguba pretinsă de 7.757,84 lei se poate stabili numai pe cale civilă.
Aşa fiind, Curtea va respinge recursul petentei cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara D.C.D. împotriva sentinţei penale nr. 76 din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3768/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3786/2009. Penal → |
|---|
