ICCJ. Decizia nr. 3806/2009. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3806/2009
Dosar nr. 1584/2/2009
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1.Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 133 din 12 mai 2009 a admis sesizarea în baza art. 149 alin. (4) şi art. 150 din Legea nr. 302/2004 modificată formulată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi în consecinţă;
A recunoscut hotărârea penală pronunţată în dosarul nr. 971 SH v 57/08 h de Tribunalul pentru cauze penale Viena privind pe condamnatul Z.I. şi a dispus transferarea persoanei condamnate amintite într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 149 alin. (6) din Legea nr. 302/2009 modificată, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei din durata căreia a fost dedusă perioada executată de la 15 ianuarie 2008 la 12 mai 2009.
Cheltuielile judiciare în cauză s-a dispus a rămâne în sarcina statului, onorariul apărător din oficiu către Baroul de Avocaţi Bucureşti urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut că prin hotărârea penală pronunţată în dosarul nr. 071 SH v 57/08 h Tribunalul pentru cauze penale Viena l-a condamnat pe numitul I.Z. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt deosebit de grav în formă continuată prevăzută de art. 127, art. 128 alin. (1) cif.4,129 cif.1 şi 2, 130 teza 4,15 din Codul Penal Austriac.
În fapt, s-a reţinut că numitul Z.I., împreună cu alte persoane, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au pătruns, prin efracţie, în perioada 2004 – 2006 în mai multe locuinţe, aparţinând unor părţi vătămate diferite, din care au sustras bijuterii din aur, bani şi alte bunuri în valoare totală de 53.773,30 Euro.
Această hotărâre a rămas definitivă prin neexercitarea căilor legale de atac, condamnatul fiind încarcerat în exercitarea pedepsei în penitenciarul Suben.
Ulterior prin adresa nr. 113832/2008/AO Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti – Direcţia Drept Internaţional şi Tratate a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 modif., cererea formulată de Ministerul de Justiţie din Republica Austria prin care se solicită transferarea persoanei condamnate Z.I. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicate acestuia de către instanţele din statul solicitant.
Cererea formulată de autorităţile austriece a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copie certificată pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, dispoziţiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, copie de pe Decizia privind interdicţia de şedere pe teritoriul Republicii Austria, declaraţie privind refuzul persoanei condamnate de a fi transferat în România.
Având în vedere cererea şi înscrisurile însoţitoare amintite Curtea a considerat că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 129 lit. a), b), c), e) şi f) din Legea nr. 302/2004 modificată [art. 3 lit. a), b), c), e), f) din Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg] pentru recunoaşterea hotărârii penale străine în vederea transferării persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare – durata condamnării împlinindu-se la data de 15 iulie 2011 – în conformitate cu dispoziţiile art. 145 şi art. 146 din legea amintită.
Referitor la condiţia prevăzută de art. 129 lit. d) din Legea nr. 302/2004 modificată [„transferul este consimţit de către persoana condamnată"], Curtea a reţinut că din referatul întocmit de Ambasada României la Viena, precum şi din procesul verbal întocmit de biroul de executări penale din cadrul penitenciarului Suben a rezultat că numitul Z.I. nu este de acord cu transferarea lui într-un penitenciar din România, însă prin Decizia din data de 02 iulie 2008 Direcţia Federală de Poliţie Viena a luat faţă de acesta măsura interdicţiei de şedere pe teritoriul Republicii Austria; în consecinţă, instanţa a considerat că sunt incidente disp. art. 3 pct. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptat la Strasbourg în anul 1997 (act ratificat atât de România, cât şi de Republica Austria), astfel că se poate realiza transferarea sus-numitului într-un penitenciar din România şi în lipsa consimţământului.
2. Recursul declarat în cauză de condamnatul Z.I. cale de ataca nemotivată susţinută oral prin apărătorii din oficiu pentru motivul de nelegalitate privind lipsa consimţământului persoanei condamnate la transfer, este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform prevederilor art. 129 din Legea nr. 302/2004 modificată [situat în Titlul VI „Transferarea persoanelor condamnate" cap. I Dispoziţii generale; având textul marginal „Condiţiile transferării"] transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei „poate avea loc numai în următoarele condiţii a) condamnatul este resortisant al statului de executare; b) hotărârea este definitivă; c) la data primirii cererii de transferare condamnate urmare de executat cel puţin 6 luni din durata pedepsei (.); d) transferul este consimţit de către persoana condamnată (.) e) faptele care au atras condamnarea constituie infracţiuni potrivit legii statului de executare; f) statul de condamnare şi statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestui transfer; în caz contrar transferarea nu poate avea loc".
În speţă, avându-se în vedere că numitul Z.I. cetăţean român a fost condamnat definitiv în Austria la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare a cărei durată se împlineşte la 15 iulie 2011 pentru faptele prevăzute de art. 127, art. 128 alin. (2), art. 129 cif.1 şi 2, 130 teza 4 şi 15 Cod penal austriac – având corespondent infracţiunea continuată de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) român - iar statul român ca stat de executare şi-a dat acordul la transfer sunt îndeplinite în mod incontestabil în acest sens condiţiile prevăzute de art. 129 lit. a), b), c), e) şi f) din Legea nr. 302/2004 modificată.
Condiţia prevăzută în art. 129 lit. d) din legea amintită nu mai este necesar a fi îndeplinită astfel cum în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată – contrar susţinerilor condamnatului-recurent - întrucât prin Decizia din data de 2 iulie 2007 Direcţia Federală de Poliţie Viena a luat faţă de aceasta măsura interdicţiei de şedere pe teritoriul Republicii Austria, împrejurare ce înlătură obţinerea consimţământului condamnatului potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 1 din Protocolul Adiţional la Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptat la Strasbourg în anul 1977 (act ratificat atât de Republica Austria cât şi de România].
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana condamnată Z.I. împotriva sentinţei penale nr. 133 din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3786/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3815/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
