ICCJ. Decizia nr. 3764/2009. Penal. Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3764/2009
Dosar nr. 8399/1/2009
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2009
Deliberând asupra recursului, se constată:
Prin încheierea din Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 184 alin. (2) şi (4) raportat la art. 182 alin. (2) C. pen.
În esenţă, instanţa a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate, prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, din moment ce obiectul cererii referitor la consacrarea în dispoziţiile penale menţionate a posibilităţii împăcării părţilor nu are legătură cu cauza faţă de manifestarea expresă de voinţă a părţii vătămate de tragere la răspundere penală a inculpatului.
În termen legal inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, pe care şi l-a motivat oral, prin apărător, în sensul că doreşte ca Parlamentul să fie sesizat de către Curtea Constituţională pentru completarea dispoziţiilor art. 184 alin. (2) şi (4) raportat la art. 182 alin. (2) C. pen., în sensul consacrării posibilităţii împăcării părţilor sau retragerii plângerii prealabile.
Examinând critica în raport cu actele şi lucrările cauzei, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondată.
Condiţiile stipulate de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale sunt:
- excepţia să privească neconstituţionalitatea unei legi, ordonanţe în vigoare sau dispoziţii din acestea;
- respectivele să aibă legătură cu soluţionarea cauzei;
- să existe un litigiu pendinte pe rolul unei instanţe judecătoreşti;
- excepţia să nu mai fi fost admisă anterior.
Or, din motivele invocate de către inculpat, just a apreciat instanţa de fond că nu au legătură cu soluţionarea cauzei, politica penală aparţinând statului şi nu persoanei fizice implicate într-un proces.
Pe de altă parte, Curtea Constituţională verifică conformitatea dispoziţiei pretins neconstituţionale cu prevederile Constituţiei României, neavând posibilitatea legală de a impune Parlamentului modificarea unor acte normative.
Nu în ultimul rând, faţă de speţa dedusă judecăţii, nu poate fi ignorată poziţia părţii vătămate care doreşte tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Constatându-se legalitatea şi temeinicia încheierii recurate, în baza art. 3859 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.S. împotriva încheierii din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1522/1/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3723/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3768/2009. Penal → |
|---|
