ICCJ. Decizia nr. 3815/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3815/2009
Dosar nr. 458/57/2009
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1.Curtea de ApelAlba Iulia, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 73 din 26 mai 2009, a respins ca nefondată, plângerea în baza art. 2781 C. proc. pen. formulată de petiţionarul S.T. şi în consecinţă;
A fost menţinută rezoluţia procurorului din 30 decembrie 2008 dată în dosar nr. 602/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, confirmată în procedura administrativă ulterioară prevăzută de art. 278 C. proc. pen. prin rezoluţia nr. 263/II/2/2009 din 8 martie 2009 a procurorului general al organului judiciar sus-menţionat – prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. („faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii" şi anume latura obiectivă şi subiectivă) faţă de intimaţii-făptuitori: (i) S.S. procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sebeş sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de favorizarea infractorului şi neglijenţă în serviciu prevăzute de art. 264 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) (ii) S.C. prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sebeş sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi neglijenţă în serviciu prevăzute de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi (iii) F.E., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petiţionarul la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare statului.
Hotărând astfel, judecătorul cauzei a efectuat un examen propriu al actelor premergătoare aflate în dosar constatând legalitatea şi temeinicia soluţiei de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. – contrar solicitării petiţionarului privind reforma acestuia şi rezoluţiei respective prin aplicarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. în consens au fost reţinute următoarele.
- prin plângerea penală în calitate de persoană vătămată înregistrată sub nr. 602/P/2008 din 6 octombrie 2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia numitul S.T. a solicitat efectuarea cercetării faţă de magistraţii-procurori S.S., S.C. şi F.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 249 şi art. 264 C. pen., ce s-a pretins a fi fost comise în exercitarea atribuţiilor de serviciu în următoarele împrejurări:
a) procurorul S.S., cu ocazia rezolvării dosarului penal nr. 397/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sebeş, nu a analizat corespunzător materialul administrat în cauză, dispunând astfel – în opinia pretinsei persoane vătămate - o soluţie în contradicţie cu probele administrate, prin care l-a favorizat pe făptuitorul K.L., în detrimentul intereselor legale ale numitului S.T., parte vătămată în cauza penală respectivă;
b) prim-procurorul S.C., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sebeş a procedat la respingerea plângerii în baza art. 278 C. proc. pen. fără a verifica motivele părţii vătămate şi fără a se pronunţa cu privire la acestea şi, nu a comunicat petentului calea procesuală de urmat pentru contestarea celor dispuse prin actul de respingere a plângerii amintite.
c) prim-procurorul F.E., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba la rândul său, în loc să dispună verificarea pe fond a aspectelor menţionate de petent prin plângerea ulterioară adresată Preşedinţiei României, i-a comunicat acestuia formal doar posibilitatea de a se adresa cu plângere potrivit art. 2781 C. proc. pen. Judecătoriei Sebeş, deşi în baza art. 27813 C. proc. pen., trebuia să trimită direct memoriul acestei instituţii; memoriul ulterior în completare adresat de petent în data de 2 iunie 2006 Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, a fost trimis Judecătoriei Sebeş, deşi era evident depăşit termenul de 20 zile pentru declanşarea controlului judecătoresc respectiv.
- pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză (copii ale înscrisurilor incriminate) cu privire la faptele imputate procurorului S.S. s-a apreciat că modalitatea de administrare şi interpretare a probaţiunii cu ocazia rezolvării unei cauze penale nu poate constitui un temei de natură să conducă la concluzia săvârşirii de către acesta a infracţiunii de abuz în serviciu sau de favorizare a infractorului atâta timp cât nu există nici o probă prin care să se facă dovada relei-intenţii a magistratului respectiv în acest sens; de asemenea nu s-au reţinut aspecte privind încălcarea atribuţiilor de serviciu de către procuror, cu ocazia soluţionării dosarului nr. 397/P/2006.
Cu privire la faptele imputate procurorului S.C., s-a reţinut de asemenea prin rezoluţia contestată că lipseşte latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP); nemenţionarea căii de atac în actul de comunicare a soluţiei de respingere a plângerii formulate de petent împotriva rezoluţiei nr. 397/P/2006 nu constituie o îngrădire a dreptului de liber acces la justiţie ce ar putea reprezenta o îndeplinire cu rea-credinţă a sarcinilor de serviciu, atâta vreme cât o atare posibilitate procesuală decurgea din legea în materie, ce era şi trebuia cunoscută de petiţionar potrivit art. 51 alin. (4) C. pen.Referitor la învinuirile aduse prim-procurorului F.E., s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi respectiv art. 264 C. pen., întrucât acesta a indicat petiţionarului posibilitatea recurgerii la dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. aplicabile în speţă dată, fiind epuizarea competenţelor parchetului în rezolvarea/controlul administrativ ulterior a dosarului nr. 397/P/2006.
Mai mult decât atât verificând dosarul nr. 809/298/2007 al Judecătoriei Sebeş, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 197 din 30 octombrie 2007, s-a constatat că la dosar există şi memoriul petentului adresat Preşedinţiei României în 22 martie 2007, iar din motivarea sentinţei respective reiese faptul că, instanţa a avut cunoştinţă de acesta, dar a apreciat că din formularea sa nu poate fi reţinut/asimilat sub aspect procedural plângerii în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată.
2. Recursul în termen declarat de petiţionarul S.T. împotriva sentinţei amintite apreciată ca nelegală şi temeinică cu solicitarea de a se infirma soluţia de neîncepere a urmăririi penale şi a se trimite cauza pentru începerea judecăţii în primă instanţă faţă de toţi intimaţii-făptuitori şi pentru toate infracţiunile sesizate în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva intimaţilor-procurori, pentru săvârşirea de către aceştia a infracţiunilor prev. de art. 246 şi respectiv art. 249 şi art. 264 C. pen., fiind incidente sub aspect procesual dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât:
În precizarea plângerii iniţiale făcute la data de 15 octombrie 2008, însăşi persoana exclude existenţa relei-credinţe a intimaţilor, ca element constituţional infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Infracţiunea de favorizarea infractorului, aşa cum este ea incriminată prin norma de reglementare a art. 264 C. pen., poate fi săvârşită, sub aspectul laturii subiective, numai cu intenţie directă, ceea ce implică prevederea consecinţelor şi urmărirea de către făptuitor a favorizării or; în cauză, din niciuna dintre probele administrate, nici măcar din cele invocate de către persoana vătămată, nu se poate desprinde concluzia că procurorul a prevăzut şi urmărit ca, prin conduita sa profesională în dos. nr. 397/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sebeş, să îl favorizeze pe numitul P.K.L.;
Soluţia dată de procuror este motivată în fapt şi în drept şi este supusă căilor de atac menţionate de art. 278-2781 C. proc. pen., modalitatea de interpretare a probaţiunii neputând reprezenta un temei care să conducă la concluzia săvârşirii de către autorul interpretării a infracţiunii de neglijenţă în serviciu aşa cum aceasta este menţionată de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP);
Nemenţionarea căii de atac, chiar dacă reprezintă o lacună a actului de comunicare a soluţiei iniţiale, nu constituie un act de neglijenţă, în sensul art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), atâta vreme cât o atare posibilitate procesuală decurge din legea în materie (art. 2781 C. proc. pen.) ce era şi trebuia cunoscută de petiţionar potrivit art. 51 alin. (4) şi C. pen.
Memoriul adresat Preşedinţiei României a fost examinat şi motivat de Judecătoria Sebeş, ca act procedural informal în continuare cu prevederile art. 2781 C. proc. pen. aspecte imputabile în exclusivitate recurentului – ca atare, sentinţa atacată prin care a menţinut rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 602/P/2008 din 30 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este legală şi temeinică iar reformarea sa prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. solicitată de recurent este nejustificată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-petiţionar va plăti suma de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.T. împotriva sentinţei penale nr. 73 din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3806/2009. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 3833/2009. Penal → |
|---|
