ICCJ. Decizia nr. 4021/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4021/2009
Dosar nr. 660/42/2009
Şedinţa publică din 02 decembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 134 din 5 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 660/42/2009, s-a dispus, respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petiţionarul M.C.V. împotriva Rezoluţiei nr. 378/P/2009 din 3 iunie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
A obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, petiţionarul a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraţilor judecători R.M. şi G.M. de la Tribunalul Prahova, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece în Dosarul nr. 5572/105/2007 aflat pe rolul acestei instanţe în care el are calitatea de mandatar al numitei M.A., la termenul din 23 aprilie 2009, i-au fost respinse obiecţiunile pe care le-a formulat cu privire la raportul de expertiză.
Urmare, actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reţinut că dosarul la care petiţionarul a făcut referire în plângerea sa a fost înaintat la Curtea de Apel Ploieşti pentru soluţionarea recursului.
În atare condiţii s-a apreciat că aspectele de critică - dacă acestea există - pot fi invocate în control judiciar, în faţa instanţei competente.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei adoptate de procuror a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 833/II/2/2009 din 10 iulie 2009 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Instanţa de fond învestită cu judecarea plângerii în condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen. a reţinut în esenţă că, respingerea unor cereri formulate de părţi în cadrul unui proces civil nu pot fi considerate ca indicii de natură a permite reţinerea, în sarcina judecătorilor, a vreunei fapte penale. Magistraţii au respins cererea motivat, în limitele stabilite de dispoziţiile legii procesual civile.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, a declarat recurs petiţionarul M.C.V. fără a invoca nici în scris şi nici oral aspectele de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii recurate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul declarat de petiţionarul M.C.V., în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
Scopul actelor premergătoare este acela de a verifica informaţiile cuprinse în plângerea penală formulată şi de a stabili dacă există vreun caz care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale.
În cauza de faţă, se constată că pe rolul Tribunalului Prahova s-a aflat înregistrat Dosarul civil nr. 5572/105/2007 - fiind înaintat la data de 7 mai 2009 la Curtea de Apel Ploieşti pentru soluţionarea recursului declarat de părţi - iar completul de judecată, la termenul din 12 martie 2009, după ce a pus în discuţia părţilor raportul de expertiză întocmit de expertul N.C., a respins, motivat, obiecţiunile formulate de reclamanta M.A. prin mandatar M.C.V.
Admiterea sau respingerea unei probe de către instanţa civilă se dispune în raport de utilitatea, pertinenţa şi concludenţa acesteia pentru dezlegarea pricinii deduse judecăţii.
În condiţiile în care expertul a răspuns la obiecţiunile stabilite de instanţă, aceasta a respins, în condiţiile legii, cererea formulată de petiţionar în calitatea sa de mandatar al reclamantei M.A.
Pe de altă parte, se impune a se reţine că, la data formulării plângerii penale împotriva magistraţilor judecători R.M. şi G.M., cauza civilă se afla pe rolul instanţei, în curs de judecată, astfel încât, nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii pot fi invocate doar în cadrul exercitării căilor de atac prevăzute de lege.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.C.V. împotriva Sentinţei penale nr. 134 din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.C.V., împotriva Sentinţei penale nr. 134 din 05 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3321/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4025/2009. Penal → |
|---|
