ICCJ. Decizia nr. 4025/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4025/2009
Dosar nr. 8372/1/2009
Şedinţa publică din 2 decembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 60 din 24 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 2116/88/2008 s-a dispus condamnarea inculpatului M.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, s-a reţinut că în data de 5 aprilie 2008, inculpatul M.G., pe fondul unui comportament provocator al părţii civile T.G., a lovit-o cu un cuţit în zone vitale, cauzându-i leziuni ce au necesitat internarea sa într-o clinică de specialitate.
Prin Decizia penală nr. 52/P din 19 iunie 2009 Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul M.G.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
Au fost avute în vedere dispoziţiile art. 864 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul M.G. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 17 şi 18 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 3217 din 12 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 211688/2008 s-a dispus respingerea recursului ca fiind tardiv.
După rămânerea definitivă a hotărârii, respectiv la data de 26 octombrie 2009, contestatorul M.G. a formulat contestaţie în anulare invocând cazul de contestaţie prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., în condiţiile în care, la judecarea cauzei a fost lipsă de procedură cu partea vătămată T.G.
Contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.G. este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Legea recunoaşte dreptul de a face contestaţie în anulare în primul rând părţilor din proces şi anume inculpatul, partea vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente.
Sub acest aspect, potrivit dispoziţiilor art. 387 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părţi, iar contestaţia pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. c) şi d) şi de către procuror.
Textul invocat are în vedere atât partea care a declarat recurs şi a căpătat calitatea de recurent, cât şi partea cu privire la care s-a declarat recurs, având calitatea de intimat.
Se impune a se reţine că în privinţa părţilor din recurs trebuie făcute distincţii în raport de cazul de contestaţie invocat.
Astfel, pentru primele două cazuri - când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii (art. 386 alin. (1) lit. a)); când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitatea de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa de împiedicare (art. 386 alin. (1) lit. b)) - nu poate face contestaţie decât partea care nu a fost legal citată şi a lipsit de la judecata în recurs sau partea care a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa de împiedicarea pe care a avut-o. Nici o altă parte din proces nu poate folosi contestaţia în anulare, care este proprie numai părţi care a lipsit la judecata în recurs.
În cauza dedusă judecăţii inculpatul M.G. - prezent la data judecării recursului, respectiv la 12 octombrie 2009 - a invocat lipsa de procedură cu partea vătămată T.G., viciu care putea fi invocat, în mod exclusiv, numai de această parte.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen., se respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.G. ca fiind inadmisibilă.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat M.G., împotriva Deciziei penale nr. 3217 din 12 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosarul nr. 2116/88/2008.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4021/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3333/2009. Penal → |
|---|
