ICCJ. Decizia nr. 4035/2009. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.4035/2009

Dosar nr. 342/46/200.

Şedinţa publică din 3 decembrie 2009

Asupra recursului de faţă.

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.

Prin sentinţa penală nr. 52/F de la 26 mai 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 342/46/2009, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul C.I., împotriva ordonanţei din 12 februarie 2009 dată în dosarul nr. 313/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, pe care a menţinut-o. A fost obligat petiţionarul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că petiţionarul C.I. a formulat plângere împotriva ordonanţei din 12 februarie 2009 dată în dosarul nr. 313/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

În esenţă, în motivarea plângerii, petiţionarul a criticat ordonanţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, considerând că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de magistratul de magistratul C.G.D., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani este nelegală şi netemeinică.

A solicitat reanalizarea de către parchet a probelor existente şi suplimentarea probatoriului administrat.

Prima instanţă a constatat că la data de 18 iulie 2008 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin disjungere şi declinare de competenţă de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângerea formulată de C.I. vizând pe intimaţii C.D., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, D.V., sub inspector la Poliţia Municipiului Drăgăşani, M.M., comisar şef la Poliţia municipiului Drăgăşani, S.I.M., comisar la Poliţia municipiului Drăgăşani, C.V., comisar şef la IPJ Vâlcea, P.L., Z.B.T. şi G.F., medici în cadrul Spitalului Judeţean Vâlcea, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248, art. 248-264, art. 266, art. 267-268, art. 289, art. 291, art. 292, art. 317, art. 323 şi art. 324 C. pen.

În motivarea plângerii, petiţionarul a arătat că nu este mulţumit de modul în care au fost efectuate cercetările penale în dosarul nr. 391/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, precum şi de soluţia adoptată în cauză.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin ordonanţa din 12 februarie 2009, dată în dosarul nr. 313/P/2008 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.G.D., întrucât a intervenit decesul acestuia; neînceperea urmăririi penale faţă de D.V., M.M., S.S. şi C.V., întrucât faptele reclamate nu există; disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, în vederea completării şi definitivării cercetărilor penale faţă de P.L., S.B.T. şi G.F., pentru faptele reclamate.

Ordonanţa cu numărul de mai sus a fost confirmată prin ordonanţa din 12 martie 2009, dată în dosarul nr. 169/11/2/2009 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti. Prin acest act s-a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de petiţionarul C.I. împotriva ordonanţei cu numărul de mai sus.

Plângerea formulată de petiţionarul C.I. în temeiul dispoziţiilor art. 278 ¹ C. proc. pen., a fost considerată nefondată.

Situaţia de fapt a fost corect reţinută prin ordonanţa mai sus menţionată.

Astfel, în cauză au fost administrate probele necesare şi în mod corect s-a constatat că ofiţerii de poliţie, respectiv comisarul S.I.M. şi subinspectorul D.V. nu au comis acţiuni sau inacţiuni de natură a constitui elementul material al infracţiunilor menţionate de petiţionar.

În mod corespunzător s-a constatat că nici procurorul C.G.D. nu a săvârşit faptele reclamate de petiţionar, dar între timp, acesta a decedat.

Este legală şi temeinică soluţia adoptată şi în raport cu intimaţii M.M. şi C.V.

Prin urmare, au fost administrate toate probele care se impuneau în vederea soluţionării dosarului, iar materialul probator a fost interpretat în mod corect de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

În raport cu aceste considerente şi în baza dispoziţiilor art. 278 ¹ pct. 8 lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată şi s-a menţinut ordonanţa atacată.

În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, recurs petiţionarul C.I., fără a arăta în scris motivele de recurs formulate în scris.

La termenul de judecată de la 10 septembrie 2009, în recurs, Înalta Curte, faţă de hotărârea Adunării Generale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a solidarizat la protestul celorlalte instanţe din ţară, în asigurarea condiţiilor statului judecătorilor de către stat a dispus amânarea cauzei la 5 noiembrie 2009, potrivit consemnărilor din încheierea de şedinţă de la acea dată, aflată la fila 9 din dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 5 noiembrie 2009 recurentul petiţionar a învederat că formulează oral şi a depus şi în scris o cerere de recuzare a judecătorilor G.I. şi P.A.R., a procurorului I.K. şi a magistratului asistent M.E.U., precum şi a altor 13 judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi anume: G.C., G.T., P.C.V., V.A., T.M., M.S., I.G., B.G., N.S., D.I.I., M.D.I., a procurorului D.O., L.C. şi B.G. şi a magistraţilor asistenţi I.A.D., T.C.A. şi N.F.R., cerere faţă de care reprezentantul Ministerului Public faţă de cererea de recuzare a solicitat amânarea judecării cauzei pentru soluţionarea acesteia.

Înalta Curte, în vederea soluţionării cererii de recuzare a completului de judecată, a procurorului de şedinţă şi a magistratului asistent, precum şi a altor 13 judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată de recurentul petiţionar a amânat cauza la 3 decembrie 2009, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată la fila 20 din dosarul Înaltei Curţi.

La dosarul cauzei a fost depusă în dublu exemplar, (filele 21-24 dosarul Înaltei Curţi), încheierea din şedinţa secretă din 25 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 342/46/2009, prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de petiţionarul C.I. împotriva judecătorilor I.G. şi R.A.P., a magistratului asistent M.E.U. şi a procurorului I.K.

Prin aceeaşi încheiere a fost respinsă, ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de acelaşi petiţionar împotriva judecătorilor G.C., T.G., V.C.P., A.V., M.T., S.M., G.I., G.B., S.N., I.I.D., M.D.I., a procurorilor O.D., C.L. şi G.B. şi a magistraţilor asistenţi A.D.I., A.C.T. şi R.F.N. şi a fost obligat petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În considerentele încheierii, Înalta Curte a reţinut că prin cererea formulată la data de 5 noiembrie 2009, petiţionarul C.I. a solicitat recuzarea judecătorilor I.G. şi R.A.P., a procurorului I.K. şi a magistratului asistent M.E.U. în dosarul nr. 342/46/2009, susţinând că împotriva acestora a formulat plângere penală, care face obiectul dosarului nr. 892/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar împotriva soluţiei procurorului a formulat plângere pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin aceeaşi cerere, petiţionarul a solicitat recuzarea judecătorilor G.C., T.G., C.V.P., A.V., M.T., S.M., G.I., G.B., S.N., I.I.D., M.D.I., a procurorilor O.D., C.L. şi G.B. şi a magistraţilor asistenţi A.D.I., A.C.T. şi R.F.N.

Analizând cererea de recuzare formulată împotriva membrilor completului de judecată, respectiv a judecătorilor I.G. şi R.A.P. şi a magistratului asistent M.E.U., precum şi împotriva procurorului I.K. în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 46-49 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cererea de recuzare a judecătorilor G.C., T.G., V.C.P., A.V., M.T., S.M., G.I., G.B., S.N., I.I.D., M.D.I., a procurorilor O.D., C.L. şi G.B. şi a magistraţilor asistenţi A.D.I., A.C.T. şi R.F.N., s-a constatat că nu sunt respectate condiţiile prevăzute de art. 51 alin. (2) C. proc. pen. în care s-a arătat că „cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată", fapt ce atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare cu privire la aceşti judecători.

Faţă de cele menţionate, cererea de recuzare formulată împotriva membrilor completului de judecată anume a judecătorilor I.G. şi R.A.P. şi a magistratului asistent M.E.U., precum şi a procurorului I.K. apare ca nefondată, iar cererea de recuzare formulată împotriva judecătorilor G.C., T.G., V.C.P., A.V., M.T., S.M., G.I., G.B., S.N., I.I.D., M.D.I., a procurorilor O.D., C.L. şi G.B. şi a magistraţilor asistenţi A.D.I., A.C.T. şi R.F.N. apare ca inadmisibilă, urmând a fi respinsă, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

La termenul de astăzi, la apelul nominal făcut în şedinţă publică s-a prezentat recurentul petiţionar C.I., lipsind intimaţii D.V., M.M., S.I.M. şi C.A., procedura de citare fiind legal îndeplinită.

S-a referit că cererea de recuzare formulată la termenul anterior de către petiţionar a fost respinsă, ca nefondată, cu privire la membrii completului de judecată şi procurorul de şedinţă.

Recurentul petiţionar a învederat instanţei că, dată fiind calitatea membrilor completului de judecată de intimaţi într-un alt dosar cu nr. 8330/1/2009, având termen în aceeaşi şedinţă de judecată, apreciază că nu pot soluţiona cauza şi că formulează cerere de recuzare, întrucât există duşmănie între părţi.

Reprezentantul Ministerului Public, faţă de cererea de recuzare formulată a pus concluzii de respingere, ca inadmisibilă, întrucât o cerere cu conţinut şi motive similare a fost deja respinsă.

Înalta Curte, deliberând a respins cererea ca inadmisibilă, în raport cu formularea unei cereri de recuzare în aceleaşi condiţii ca la termenul anterior şi care a fost deja respinsă.

Recurentul petiţionar, în concluziile orale, în dezbateri a învederat că prezenta cauză nu poate fi soluţionată în lipsa ordonanţei din 30 iunie 2008, cu care trebuie reunită, dosar care a fost disjuns faţă de procurorii de la Curtea de Apel Piteşti şi de care nu a avut cunoştinţă şi nu a putut formula plângere, deoarece nu i-a fost comunicată.

Reprezentantul Ministerului Public, faţă de cererea formulată a învederat că ordonanţa menţionată a fost dată într-un alt dosar şi este irelevant în raport cu obiectul prezentului dosar, care verifică legalitatea rezoluţiei nr. 313/P/2008.

Recurentul petiţionar, având cuvântul în replică, a menţionat că se impune soluţionarea împreună a dosarelor, întrucât prin ordonanţa nr. 868/P/2008 s-a disjuns şi s-a format acest dosar cu nr. 313/P/2008.

Înalta Curte, deliberând a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petiţionar, de comunicare a rezoluţiei din 30 iunie 2008, ca neavând legătură cu cauza şi cu soluţia atacată şi a acordat cuvântul asupra fondului recursului.

Recurentul petiţionar a învederat ca un prim temei de recurs, dispoziţiile art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., motivând că i-a fost încălcat dreptul la apărare, pentru următoarele argumente: la primul termen de judecată a dorit să se judece cauza, însă judecătorul, care era incompatibil, având calitatea de intimat într-un dosar, a dispus amânarea, deoarece era lipsă de procedură cu intimaţii, care au refuzat primirea citaţiilor; la al doilea termen, cauza s-a judecat, în lipsa sa, întrucât era prezent la examene în cadrul Universităţii „Spiru Haret". Faţă de aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În situaţia considerării ca neîntemeiat a acestui motiv a arătat că intimatul C.D. a decedat, faţă de C.A., plângerea a rămas fără obiect, astfel că se susţine în mod greşit de către procuror că a formulat plângere pentru modul de soluţionare a dosarului de către procurorul C. şi agentul de poliţie D.V. În realitate a formulat plângere pentru că D.V. s-a asociat în vederea săvârşirii de infracţiuni, astfel că nu se poate disjunge cauza faţă de alte persoane, întrucât s-a dispus efectuarea unei expertize psihologice false, săvârşită de şeful Poliţiei Drăgăşani, intimatul M. şi alţi medici la Spitalul Vâlcea, iar referitor la intimatul S.I.M. a arătat că a făcut câteva cercetări, însă nu a dispus vreo soluţie.

Recurentul petiţionar a mai arătat că intimatul D.V. a dispus efectuarea expertizei, deşi intenţiona să dispună scoaterea de sub urmărire penală, pentru că voia să dea o soluţie pe temeiul iresponsabilităţii. Or, avizul psihologic din 2008 şi 2009 concluzionează că este apt să predea în învăţământ.

De asemenea a mai susţinut că făptuitorii nu au fost supuşi la aceste teste psihologice, iar intimatul D.V., fără a avea mandat de percheziţie, s-a prezentat la locuinţa sa, l-a luat la Rm. Vâlcea, iar apoi a refuzat să-l aducă înapoi, fiind nevoit să se întoarcă pe banii săi. Deşi a solicitat să fie expertizat la Institutul „Mina Minovici", medicii nu s-au abţinut şi au întocmit un raport fals, concluzionând că are schizofrenie paranoică, însă este menţionat un alt domiciliu. Totodată, medicul primar psihiatru a concluzionat în mod fals că are discernământul diminuat şi că se recomandă măsurile de siguranţă prevăzute de art. 113 şi art. 114 C. pen.

Faţă de aceste motive a precizat că nu se poate disjunge cauza faţă de intimatul D.V. şi ceilalţi, în raport cu săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen. şi că faptele sunt săvârşite la Rm.Vâlcea de persoane care domiciliază acolo, astfel că se impune trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, pentru a se da o soluţie cu privire la toţi intimaţii, pentru infracţiunile reclamate prevăzute de art. 246, art. 264, art. 289, art. 291, art. 323, art. 324, art. 266 cu privire la medici şi art. 288 C. pen.

De asemenea, recurentul petiţionar a mai arătat că nu a fost audiată nicio persoană în dosar şi că, prin pronunţarea sentinţei nr. 142 din 23 mai 2008 a Judecătoriei Drăgăşani, rămasă definitivă la 6 octombrie 2008 la Tribunalul Vâlcea, care a desfiinţat rezoluţia procurorului şi referatul intimatului D.V., s-a dovedit clar că nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu, săvârşind infracţiunea de abuz în serviciu.

Totodată a criticat obligarea sa la 600 lei cheltuieli judiciare, deşi au fost doi intimaţi în cauză şi a depus la dosar înscrisuri referitoare la cheltuielile judiciare.

În concluzie, recurentul petiţionar a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la fond, iar, în subsidiar, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, pentru a se completa urmărirea penală, având în vedere că nu se poate face disjungerea.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de recurentul petiţionar au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de recurentul petiţionar C.I. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, conform art. 278 ¹ alin. (10) cu referire la art. 385¹ alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate, ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 ⁹ pct. 10 C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiţionarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios, prima instanţă, în temeiul art. 278¹ alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul C.I.

Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate, ce au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de C.G.D., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, întrucât a intervenit decesul acestuia, neînceperea urmăririi penale faţă de subinspectorul de poliţie D.V., comisarul şef M.M., comisarul S.S., comisarul şef C.V., ofiţeri de poliţie în cadrul IPJ Vâlcea, cercetaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248, art. 248¹, art. 264, art. 266, art. 267¹, art. 268, art. 289, art. 291, art. 292, art. 317, art. 323 şi art. 324 C. pen., întrucât faptele nu există.

Astfel, în dosarul nr. 313/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, procurorul a valorificat în procesul de apreciere actele premergătoare, respectiv fotocopiile adresei Parchetului de pe lângă Parchetul de plângă Curtea de Apel Piteşti dată în dosarul nr. 313/P/2008 către Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani de restituire a dosarului menţionat (fila 8 dosarul parchetului); a ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni administrative dată de procuror în 8 noiembrie 2007 (filele 25-27 dosarul parchetului ); a adresei Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani către Poliţia Drăgăşani, precum şi a ordonanţei de redeschidere a urmăririi penale din 12 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani dată de procuror în dosarul nr. 391/P/2007 (filele 28-30 dosarul parchetului ); a deciziei penale nr. 413/R de la 6 octombrie 2008 a Tribunalului Vâlcea, secţia penală, Complet Specializat pentru Minori şi Familie (filele 31-36 dosarul parchetului); a certificatului de deces privind pe C.G.D., decedat la 31 mai 2008 (fila 38 dosarul parchetului); a unor înscrisuri din dosarul nr. 391/P/2007 al Parchetului Drăgăşani, respectiv adrese, plângeri ale petiţionarului C.I., a ordonanţei de respingere cerere recuzare a organului de cercetare penală din 6 ianuarie 2009, a ordonanţei de redeschidere a urmăririi penale din 12 decembrie 2008, a deciziei penale nr. 413/R din 6 octombrie 2008 a Tribunalului Vâlcea, secţia penală complet specializat pentru minori şi familie, a rezoluţiei de confirmare a începerii urmăririi penale din 19 aprilie 2007 dată de procuror în dosarul nr. 391/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, privind pe C.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., a rezoluţiei de începere a urmăririi penale dată de procuror la data de 13 aprilie 2007, ora 13,15 privind pe C.I., a referatului cu propunere de avizare I.U.P., a unei plângeri formulată de G.M.T., a unui certificat medico-legal privind pe G.M.T., a declaraţiei de parte responsabilă civilmente a lui G.M.T., a unui mandat de aducere şi a procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de citare, a unor procese-verbale, a procesului-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a drepturilor procesuale din 18 octombrie 2007, a declaraţiei lui C.I. dată la 18 octombrie 2007, a fişei de cazier, a fişei de consultaţii medicale, a procesului-verbal din 11 iunie 2007 întocmit de subinspector de poliţie D.V., a adresei şi a ordonanţei de efectuare a expertizei medico-legale psihiatrice privind pe C.I., a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică cu nr. 689/E/597 din 9 iulie 2007 întocmit de Spitalul Judeţean de Urgenţă Vâlcea, Serviciul Judeţean de Medicină Legală, a plângerii formulată de B.D., a fişei de consultaţii medicale, a rezoluţiei din 5 aprilie 2007 dată de procuror în dosarul nr. 1478/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, a deciziei nr. 475 de la 29 decembrie 2006 a Inspectoratului Şcolar al Judeţului Vâlcea, a unui extras din Monitorul Oficial (filele 39-87 dosarul parchetului).

Prin ordonanţa de la 12 martie 2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în lucrarea cu nr. 169/11/2/2009, în temeiul dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen. s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată a plângerii formulată de petiţionarul C.I. împotriva ordonanţei nr. 313/P/2008 din 12 februarie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

Înalta Curte consideră că, prima instanţă a dat eficienţă dispoziţiilor art. 278¹ alin. (7) C. proc. pen., evidenţiind în mod expres că situaţia de fapt a fost corect reţinută prin ordonanţă, făcând referiri efective la persoanele şi faptele reclamate ca fiind comise de intimaţi, constatând că procurorul C.G.D. nu a săvârşit faptele reclamate de petiţionar, dar între timp a decedat, precum şi faptul că este legală şi temeinică soluţia adoptată şi în raport cu intimaţii M.M. şi C.V., aşa încât în baza dispoziţiilor art. 278¹ alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată plângerea petiţionarului, menţinând ordonanţa atacată.

Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor şi lucrărilor existente la dosarul parchetului, a constatat că procurorul în mod judicios şi motivat a stabilit situaţia de fapt, iar în raport cu aceasta a stabilit inexistenţa faptelor pretins a fi comise de către intimaţii S.I.M., D.V., M.M., C.V., precum şi faptul că nu s-a constatat săvârşirea unor acţiuni sau inacţiuni nici în sarcina intimatului C.G.D., care a dat ordonanţa din 8 noiembrie 2007, însă acesta a decedat, aşa cum rezultă din certificatul de deces seria DS nr. 081638 din 2 iunie 2008, iar prima instanţă a făcut un prim control judiciar corect, cu respectarea prevederilor legale în condiţiile art. 278¹ alin. (7) C. proc. pen., în raport cu criticile petiţionarului, dar şi apărările intimaţilor, asupra ordonanţei dispuse, faţă de actele şi lucrările dosarului parchetului, motivând soluţia dispusă.

Astfel, Înalta Curte, consideră că, pe de-o parte, în mod corect, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) şi g) C. proc. pen., soluţiile neînceperii urmăririi penale faţă de intimaţi pentru faptele pretins a fi comise de fiecare şi indicate în mod concret, precum şi a intervenirii decesului intimatului C.G.D., ca urmare a intervenirii decesului acestuia, iar, pe de altă parte, în mod legal şi temeinic motivat, printr-o reală analiză asupra actelor premergătoare, prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul C.I., împotriva ordonanţei procurorului, prin care s-au dispus soluţiile menţionate şi astfel a menţinut ordonanţa dată.

Înalta Curte consideră ca fiind nefondate criticile formulate în recurs de către recurentul petiţionar C.I. cu privire la faptul că i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare, invocând drept argumente că la primul termen de judecată a dorit să se judece cauza, însă judecătorul, care era incompatibil, având calitatea de intimat într-un dosar, a dispus amânarea, era lipsă de procedură cu intimaţii, care au refuzat primirea citaţiilor, că la al doilea termen, cauza s-a judecat, în lipsa sa, întrucât era prezent ta examene în cadrul Universităţii „Spiru Haret", solicitând pentru aceste motive, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Astfel, aşa cum rezultă din examinarea cauzei, în primă instanţă, la termenele de judecată de la 7 aprilie 2009 şi 5 mai 2009, cauza a fost amânată, pentru primul termen invocat, constatându-se că este lipsă de procedură cu intimaţii, care nu au fost citaţi, fiind lipsă dosarul de cercetare al parchetului, potrivit încheierii, aflată la fila 8 dosarul curţii de apel, iar pentru al doilea termen menţionat, s-a constatat că este lipsă de procedură cu intimaţii D.V., M.M., S.I.M., C.V. şi C.G.D., care, deşi au fost citaţi la locul de muncă, nu li s-a înmânat citaţia şi nici la serviciul de registratură, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 177 alin. (1) C. proc. pen., din dovada de citare rezultând că citaţia a fost afişată pe uşă, potrivit menţiunii din încheierea de la acea dată, aflată la filele 17-18 dosarul curţii de apel.

La termenul de judecată de la 26 mai 2009, dată la care cauza s-a şi judecat, aşa cum rezultă din partea introductivă a sentinţei penale nr. 52/F de la 26 mai 2009, aflată la fila 27 dosarul curţii de apel, s-a reţinut că grefierul de şedinţă a învederat faptul că prin intermediul serviciului arhivă petiţionarul a formulat o cerere prin care solicită amânarea cauzei şi acordarea unui nou termen de judecată, întrucât se află în sesiunea de examene.

Reprezentantul parchetului a pus concluzii de respingere a cererii de amânare a cauzei formulată de petiţionar, întrucât aceasta nu este întemeiată, petiţionarul nu şi-a dovedit lipsa la acel termen, apreciind că este o tergiversare a soluţionării cauzei.

Intimatul D.V. a solicitat respingerea cererii formulate de petiţionar prin care solicită amânarea cauzei.

Intimatul S.I.M. a arătat că nu este de acord cu amânarea cauzei şi a solicitat respingerea cererii formulate de petiţionar prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată.

Curtea a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea formulată în scris de petiţionar prin care a solicitat amânarea cauzei, nefiind astfel dovedită, iar procedura de citare cu petiţionarul este legal îndeplinită.

Aşadar, în raport cu cele mai sus arătate, Înalta Curte constată că din încheierile menţionate, nu rezultă existenţa vreunei menţiuni cu privire la incompatibilitatea judecătorului cauzei, iar în ceea ce priveşte critica cu privire la încălcarea dreptului la apărare aceasta nu se susţine, faţă de consemnările din partea introductivă a sentinţei pronunţate, întrucât asupra cererii de amânare a cauzei, faţă de imposibilitatea de prezentare, ca urmare a aflării petiţionarului în sesiunea de examene, prima instanţă s-a pronunţat în mod expres, aşa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385⁹ pct 10 C. proc. pen.

De altfel, din examinarea dosarului rezultă, pe de-o parte, că petiţionarul nu a formulat o cerere de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, iar, pe de altă parte, asistenţa juridică, în raport cu obiectul cauzei, nu este obligatorie.

De asemenea, Înalta Curte nu poate avea în vedere nici criticile cu privire la soluţia disjungerii dispusă de către procuror prin ordonanţa dată, faţă de faptul că dispoziţiile art. 278¹ C. proc. pen. se referă la plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, în conţinutul cărora, legiuitorul a prevăzut expres şi limitativ soluţiile şi actele procedurale prin care acestea se pot dispune şi care pot face obiectul normei menţionate, soluţia disjungerii nefăcând parte din conţinutul acesteia, aşa încât apărările invocate de către recurentul petiţionar nu pot fi examinate pe calea prevederilor invocate.

Totodată, Înalta Curte nu poate reţine nici celelalte critici ale recurentului petiţionar, cu privire la insuficienta cercetare efectuată de către procuror cu privire la soluţiile dispuse de către acesta, având în vedere considerentele mai sus menţionate, cu privire la soluţiile dispuse de către procuror şi de prima instanţă asupra plângerii formulată de petiţionar.

Înalta Curte nu poate avea în vedere nici critica cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat petiţionarul în primă instanţă, întrucât, pe de-o parte, plângerea adresată judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii competenţa să judece în primă instanţă a fost formulată numai de către petiţionarul C.I., aşa cum rezultă chiar din plângerea acestuia, aflată la filele 1-3 din dosarul curţii de apel, iar, pe de altă parte, în cuantumul cheltuielilor judiciare, nu se apreciază numai contravaloarea citaţiilor efectuate, ci se estimează şi complexitatea cauzei, numărul de termene acordate, efortul persoanelor implicate în redactarea actelor procedurale, criterii care presupun o estimare globală.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar C.I. împotriva sentinţei penale nr. 52/F din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar C.I. împotriva sentinţei penale nr. 52/F din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 3819/2009. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4192/2009. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal: