ICCJ. Decizia nr. 3819/2009. Penal

Decizii penale ICCJ 2009

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3819/2009

Dosar nr. 3909/2/200.

Şedinţa publică din 18 noiembrie 2009

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 423 din 20 martie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată o parte din inculpaţii din prezenta cauză astfel:

- pentru inculpaţii B.S. şi B.C.C. din infracţiunea prev. de art. 249 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen.;

- pentru inculpaţii B.G. şi D.I. din infracţiunea prev. de art. 249 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.

1). În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat-o pe inculpata V.I.M. la pedeapsa de 13 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatei timp de 5 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a), b) c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat-o pe inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a) b) c) C. pen.

În baza art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) rap. la art. 248¹ C. pen. şi art. 258 C. pen. a condamnat-o pe inculpată la 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatei timp de 5 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a), b), c), C. pen.

În baza art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) rap. la art. 248¹ C. pen. şi art. 258 C. pen. a condamnat-o pe inculpată la 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatei timp de 5 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a), b), c), C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. timp de 5 ani după executarea pedepsei.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a), b), c), C. pen.

A constatat că inculpata era arestată în altă cauză.

2). În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) l-a condamnat pe inculpatul P.N. la pedeapsa închisorii de 15 de ani.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului timp de 5 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) si b) C. pen.

A aplicat art. 71 – art. 64 lit. a) si b) C. pen.

În baza art. 215¹ alin. (1) si (2) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 15 de ani.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului timp de 5 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) si b) C. pen.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a) si b) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. timp de 5 ani după executarea pedepsei.

A aplicat art. 71 – art. 64 lit. a), b) C. pen.

3). În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul P.M. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de o lună.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, stabilind termen de încercare de 5 ani. Pe durata termenului de încercare a stabilit ca inculpatul să se prezinte în prima zi de luni a fiecărui semestru la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor şi să respecte obligaţiile prevăzute de art. 86³ lit. b), c) şi d) C. pen. A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 86 C. pen. şi art. 86 C. pen.

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 11 august 2000 la data de 07 septembrie 2000.

4). În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat-o pe inculpata S.M. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatei timp de 3 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat-o pe aceeaşi inculpată la pedeapsa închisorii de 2 luni.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, pedeapsa închisorii de 3 ani şi pedeapsa complimentară a interzicerii timp de 3 ani după executarea pedepsei a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

A aplicat art. 71-64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 31 mai 2000 până la data de 05 decembrie 2000.

5). În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A.M. la pedeapsa închisorii de 4 ani.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului timp de 3 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În baza art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 luni.

A aplicat art. 71 – art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, pedeapsa închisorii de 4 ani şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. timp de 3 ani după executare.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 31 mai 2000 până la data de 15 ianuarie 2001.

6). În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) l-a condamnat pe inculpatul B.G. la pedeapsa închisorii de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului timp de 3 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

A aplicat art. 71-64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 31 mai 2000 până la data de 22 februarie 2001.

7). În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.I. la pedeapsa închisorii de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului timp de 3 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

8). În baza art. 249 alin. (1) si (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.S. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 81-82 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, precum şi dispoziţiile art. 84 C. pen.

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 01 iunie 2000 la data de 22 februarie 2001.

9). În baza art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat-o pe inculpata B.C.C. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 81-82 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, precum şi dispoziţiile art. 84 C. pen.

A constatat că inculpata a fost arestată de la data de 15 iunie 2000 la data de 25 septembrie 2000.

10). În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul N.G. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului timp de 3 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 luni.

A aplicat art. 71-64 lit. a), b), şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) si c) C. pen. timp de 3 ani după executarea pedepsei.

A aplicat art. 71- art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

11). În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul I.M.I.M. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului timp de 3 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

A aplicat art. 71 – art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a), b), şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. timp de 3 ani după executarea pedepsei.

A aplicat art. 71-64 lit. a), b) şi c) C. pen.

12). În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului timp de 3 ani după executarea pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

A aplicat art. 71-64 lit. a), b) şi c) C. pen.

A aplicat art. 71 - 64 lit. a), b), şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. timp de 3 ani după executarea pedepsei.

A aplicat art. 71- 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

13). În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpatul P.C. pentru infracţiunile prevăzute de art. 248 C. pen. comb. cu art. 248¹ C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 248 C. pen. comb. cu art. 248¹ C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 242 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 348 C. proc. pen. a anulat următoarele înscrisuri:

- Rapoartele periodice ale unui fond deschis de investiţii 01 ianuarie 1999 - 31 decembrie 1999 (filele 717 - 737, volumul 8 dosar de urmărire penală).

- Raportări privind datele F.N.I. din perioada 31 decembrie 1998 - 30 aprilie 1999 ( filele 68 - 86 volumul 13 dosar urmărire penală).

- Raportări privind datele F.N.I. din perioada 30 mai 1999 - 03 aprilie 2000 ( filele 141 - 186 volumul 13 dosar urmărire penală).

- Raportul Consiliului de Încredere ( fila 740, volumul 8 dosar de urmărire penală).

- Raportul Cenzorului Extern Independent asupra activităţii F.N.I. în anul 1999 ( filele 741 - 743, volumul 8 dosar de urmărire penală ).

-Raportul anual privind activitatea fondului deschis de investiţii raport anual 01 ianuarie 1998 - 31 decembrie 1998 ( filele 744 - 756, volumul 8 dosar de urmărire penală).

- Raportul Cenzorului Extern Independent asupra activităţii F.N.I. în trimestrul I 1999 ( filele 111 - 112, volumul 13 dosar urmărire penală).

- Raportul Anual privind activitatea fondului deschis de investiţii de F.N.I. 01 ianuarie 1997 - 31 decembrie 1997 (filele 760 - 770, volumul 8 dosar de urmărire penală).

- Raportul Consiliului de Încredere din 18 mai 1999 (fila 98 volumul 13 dosar de urmărire penală).

- Raportul Consiliului de Încredere din 18 mai 1999 (fila 138 volumul 13 dosar de urmărire penală).

- Raportarea contabilă la data de 30 iunie 1999 (filele 304-349, volumul 13, dosar de urmărire penală)

- Balanţa de verificare pe luna decembrie 1998 (filele 350-483).

A constatat valabilitatea contractului de fidejusiune-cauţiune încheiat la data de 06 decembrie 1999 între C.E.C., SC S.I. SA şi F.N.I.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., a obligat inculpaţii V.I.M., P.M., P.N., S.M., B.G., D.I., A.M., B.S., B.C.C., C.M., N.G., I.M.I.M. în solidar cu părţile responsabile civilmente SC G. SA, SC S.I. SA, SC CEC Valori Mobiliare, C.N.V.M. şi A.V.A.S. la plata despăgubirilor civile către un nr. de 130.798 părţi civile, menţionate în cuprinsul sentinţei penale, constituite în această calitate procesuală pe parcursul urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti - enumerate la f. 6083 - 11.298, respectiv 1396 părţi civile constituite în cadrul Asociaţiei Investitorilor Păgubiţi Brăila enumerate la f. 11.299 - 11.329, către un număr de 328 părţi civile constituite în cadrul Asociaţiei Păgubiţilor Cugir enumerate la f. 11.330 - 11.337 - la nivelul sumelor efectiv investite, indexate cu rata inflaţiei începând cu data de 24 mai 2000 şi până la achitarea lor, conform numărului de unităţi de fond investite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original şi după anularea acestuia.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., a obligat pe moştenitorii inculpatului P.C., respectiv P.D.F. şi S.D.I., în limita activului succesoral, la plata sumei de 61.606.720,78 RON indexată cu rata inflaţiei începând cu data de 24 mai 2000 către partea civilă A.V.A.S..

A respins ca nefondate acţiunile civile împotriva părţii responsabile civilmente C.C.

A respins ca nefondate cererile părţilor civile privind obligarea inculpaţilor şi a părţilor responsabile civilmente la plata de daune morale.

A respins ca nefondată cererea de despăgubiri civile formulată de Asociaţia Naţională a Investitorilor F.N.A.

A luat act că în cursul cercetării judecătoreşti au renunţat la pretenţiile civile formulate iniţial părţile civile enumerate la f. 11.338 - 12.067.

A luat act că în cursul urmăririi penale au renunţat la pretenţiile civile formulate iniţial părţile civile indicate în volumele 633-634 anexe ale dosarului de instanţă.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a menţinut măsurile asigurătorii luate pe parcursul urmăririi penale în ordonanţele emise la data de 02 iunie 2000, 06 iunie 2000, 20 iulie 2000 şi 11 august 2000 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul penal cu nr. iniţial 260/P/2000, cu privire la următoarele bunuri ale următorilor inculpaţi:

- V.I.M.: conturile deschise la P.B. România, pentru sumele de 476.253.000 lei si 5,07 dolari SUA.

- A.M.: cu privire la imobilul situat în Bucureşti, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 13993 din 30 martie 1992, sechestrul înscris nr. 151 din 20 iunie 2000 de către Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti; de asemenea imobilul situat în Bucureşti sector 3, compus din teren cu o suprafaţă de 180 mp şi construcţie în faza de execuţie, teren dobândit în baza titlului de proprietate nr. 11232/3 din 29 februarie 2000 de Prefectura Municipiului Bucureşti, sechestrul asigurător fiind înscris sub nr. 152 din 20 iunie 2000 de către Biroul de Carte Funciara al Judecătoriei Sectorului 3; autoturismul marca Daewoo tip Cielo GLE achiziţionat în anul 1996 cu nr.de înmatriculare; autoturismul marca Dacia 1310 L achiziţionat în anul 1998, cu nr. de înmatriculare.

- B.G.: imobilul situat în Bucureşti, sector 6, dobândit în baza contractului de construire nr. 2585/9 din 10 noiembrie 1978, compus din trei camere şi dependinţe, sechestrul asiguratoriu instituit cu nr. 326 din 19 iunie 2000 de către Biroul de Carte Funciara al Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.

- B.S.: pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 4, dobândit în baza contractului de construire 1905/5 din 03 iunie 1974, sechestrul instituit prin încheierea nr. 10052 din 14 iunie 2000 de către Biroul de Carte Funciara al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti; bunurile mobile indicate în procesul verbal încheiat la data de 02 iunie 2000 (filele 725 - 729 volumul 61 dosar urmărire penala).

- D.I.: apartamentul nr.28 compus din 2 camere şi dependinţe, situat în Bucureşti, sector 6, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 712/6 din 04 aprilie 1991, sechestru instituit prin încheierea nr. 1328 din 19 iunie 2000, al Biroului de Carte Funciară al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti; autoturismul Dacia Nova GTI cu nr. de înmatriculare, achiziţionat Ia data de 01 septembrie 1998; bunurile mobile indicate la poziţiile 3 - 5 în procesul verbal întocmit la data de 02 iunie 2000 ( fila 745 verso, volumul 61 dosar de urmărire penală), suma de 417.594.000 lei ridicate la data de 12 iunie 2000, în urma percheziţiei efectuate la biroul inculpatului situat in sediul C.C. situat în Bucureşti, precum şi suma de 228.000 lei ambele depuse în contul de poprire nr. la B.C.R., sucursala Libertăţii.

- P.M.: pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 2, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 23 -27 din 16 mai 1980, sechestrul instituit sub nr. 191 din 28 august 2000 de către Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

- S.M.: pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 6, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 1026 din 29 octombrie 1997, instituit sub nr. 1327 din 19 iunie 2000 de către Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti; de asemenea bunurile mobile indicate în procesul verbal încheiat la data de 02 iunie 2000 (filele 738 - 743 volumul 61 dosar de urmărire penală).

A menţinut măsura asiguratorie instituită asupra contului SC S.I. SA deschis la B.C.R., filiala sectorului 5 Bucureşti sub nr., prin ordonanţă nr. 260/P din 01 iunie 2000 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, respectiv prin ordonanţa nr. 108/P/2003 ale aceleaşi instituţii.

A menţinut măsura asiguratorie luată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 49/P/2000, pentru trei conturi deschise de partea responsabilă civilmente SC S.I. SA la B.C.R., sucursala sector 5 Bucureşti cu numerele.

În baza art. 193 C. proc. pen., a obligat inculpaţii V.I.M., P.M., P.N., S.M., B.G., D.I., A.M., B.S., B.C.C., C.M., N.G., I.M.I.M. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente S.C. G. SA., S.C. S.I. SA, C.N.V.M. şi A.V.A.S. la plata de cheltuieli de judecată ale părţilor civile, astfel: 13.066,50 lei către Asociaţia Investitorilor Păgubiţi la F.N.I. - Brăila; 4932,66 lei către Asociaţia Păgubiţilor la F.N.I. - Cugir; 3.000 lei către partea civilă P.M.; 300 lei către partea civilă M.M.; 850 lei către partea civilă P.G.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă totală de 1.945.000 lei, după cum urmează: inculpata V.I.M. - 400.000 lei, inculpatul P.N. - 450.000 lei, inculpatul P.M. - 225.000 lei, inculpata S.M.-150.000 lei, inculpatul A.M. -150.000 lei, inculpatul I.M.I.M. - 90.000 lei, inculpatul C.M. - 90.000 lei, inculpatul N.G. - 90.000 lei, inculpata B.C.C. - 75.000 lei, B.S. - 75.000 lei, B.G. - 75.000 lei, inculpatul D.I. -75.000 lei.

Onorariul apărătorilor din oficiu pentru inculpaţii V.I.M., în sumă de 500 lei, respectiv P.N., în sumă de 250 lei, a dispus a se suporta din fondurile Ministerul Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost trimişi în judecată inculpaţii : V.I.M. - pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), comb. cu art. 248¹C. pen. şi art. 258 C. pen. art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) comb. cu art. 248¹ C. pen. şi art. 258 C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; P.N. - pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. 41 alin. (2) C. pen., art. 215¹ alin. (1) şi (2) C. pen. si art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; P.M. - pentru infracţiunea prev.de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; S.M. - pentru infracţiunea prev de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; A.M. - pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; B.G. - pentru infracţiunea prev. de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); D.I. - pentru infracţiunea prev. de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); B.S. - pentru infracţiunea prev. de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); B.C.C. - pentru infracţiunea prev. de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); P.C. - pentru infracţiunea prev.de art. 248 C. pen. comb.cu art. 248¹ C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 248 C. pen.,comb. cu art. 248¹ C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 242 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., toate cu aplic. art. 3 lit. a) C. pen.; N.G. - pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) , toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; I.M.I.M - pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi C.M. -pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41. alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Instanţa de fond a constatat că prin rechizitoriu s-au reţinut următoarele aspecte:

Astfel, F.N.I. a fost înfiinţat în anul 1995, în baza OG nr. 24/1993, aprobată prin Legea nr. 83/1994.

Înfiinţarea acestui fond deschis de investiţii - fond mutual - precum şi a societăţii de administrare SC S.I. SA a fost avizată fără nici un fel de menţiuni de restricţie a duratei de valabilitate, de către C.N.V.M. - forul competent - prin Deciziile nr. 159 din 15 septembrie 1995 şi nr. 157 din 15 septembrie 1995.

Din punct de vedere conceptual şi tehnic, F.N.I. a fost realizat de inculpata V.I.M., care a reprezentat şi susţinut Fondul, respectiv, SC S.I. SA, în etapa de autorizare a acestor instituţii de către C.N.V.M. (lunile august - septembrie 1995), aceasta având solide cunoştinţe teoretice şi experienţă practică în domeniul pieţei de valori mobiliare, datorită activităţii desfăşurate la C.F. administrat de societatea C.T.I.

F.N.I. a fost constituit ca un fond cu emisiune continuă de unităţi, pe care le-a comercializat în circuit închis, între fond şi investitori, drepturile de participare şi răscumpărarea unităţilor de fond fiind asigurate prin Contractul de societate civilă şi dispoziţiile Legii nr. 83/1994.

Totodată, F.N.I. a fost, iniţial, un fond de creştere, cu un portofoliu bazat pe investiţia în piaţa monetară şi în valori mobiliare.

Unităţile de fond erau nominative şi emise sub formă dematerializată în cont, reprezentând o deţinere de capital în active nete ale fondului.

Calculul valorii activelor nete - conform obligaţiilor stipulate în Contractul de Administrator încheiat de F.N.I. cu SC S.I. SA - trebuia să se efectueze zilnic de către societatea de administrare, scăzându-se din activul total, datoriile totale.

Astfel, valoarea de vânzare a unităţilor de fond era exprimată prin preţul de emisiune, determinat pe baza activelor nete ale Fondului, relaţia de calcul fiind următoarea:

Preţ de emisiune = Valoarea activului evaluat al zilei precedente Număr unităţi de fond din ziua precedentă

Membrii F.N.I. beneficiau de toate drepturile conferite de posesia unităţilor de fond din momentul încasării contravalorii acestora de către societatea de administrare - SC S.I. SA, participarea la Fond (deţinerea de unităţi) fiind atestată prin carnetul de investitor, confirmările de sold, ordinele de plată şi alte acte doveditoare de achiziţionări şi achitări către Fond a contravalorii titlurilor de participare.

Drepturile şi obligaţiile membrilor F.N.I. au fost înserate în Prospectul de ofertă publică continuă, prima obligaţie a acestora fiind aceea de a studia prospectul de emisiune - o analiză cu caracter individual esenţială în adoptarea hotărârii de a deveni investitor, conţinutul prospectului fiind determinant în raport cu opţiunea de a deveni membru viitor al Fondului.

Determinantă în ceea ce priveşte luarea hotărârii de a deveni membru al F.N.I. - pe lângă altele, menite să asigure investitorii că-şi asumă un risc rezonabil - a fost menţiunea finală a capitolului 6 al Prospectului, „Factorii de risc", potrivit căreia, „capitalul iniţial investit, respectiv, suma subscrisă la cumpărarea de unităţi de fond, se va returna în orice condiţii depunătorului.

Avantajele aparente pe care le prezenta subscrierea în unităţi de fond ale F.N.I. şi garantarea restituirii sumelor investite iniţial au fost de natură să atragă un mare număr de depunători din toată ţara, de la înfiinţarea Fondului şi până în data sistării activităţii - 24 mai 2000 - fiind emise 318.413 carnete de investitor.

În medie, în fiecare judeţ (exclusiv Municipiul Bucureşti), s-au emis 7.963 carnete de investitor, revenind câte 143 carnete la 10.000 locuitori.

Persoanele fizice şi juridice au investit prin cumpărarea de unităţi de fond, în întreaga perioadă de la înfiinţarea F.N.I. şi până în data de 24 mai 2000, suma totală de 7444,6 miliarde lei, subscrierea medie pe judeţ (excluzând Municipiul Bucureşti) fiind de 127,8 miliarde lei, iar valoarea medie a subscrierii la 10.000 locuitori de 334,3 mii lei.

Datele statistice sumare prezentate anterior au permis a defini F.N.I. ca un adevărat fenomen social, a cărui prăbuşire a provocat un puternic impact în rândul populaţiei României, cu consecinţe negative multiple, care se menţin şi în prezent.

Din materialul probator administrat, cauzele care au determinat intrarea F.N.I. în incapacitate de plată, în succesiunea în care apărut în timp şi în cadrul raportului de cauzalitate cu efectele generate, au fost stabilite astfel:

În mod cert, una din principalele cauze care a determinat prăbuşirea financiară a F.N.I. a constituit-o diminuarea numărului unităţilor de fond aflate în circulaţie, fapt ce a avut ca efect direct creşterea nereală a valorii unităţii de fond, în raport de care s-au efectuat răscumpărările şi care a generat plata unor sume de bani în plus, necuvenite, din fondurile investitorilor F.N.I.

Diminuarea numărului unităţilor de fond aflate în circulaţie a avut loc în toată perioada de funcţionare a Fondului, contribuind la majorarea artificială a valorii unităţii de fond, în mărime relativă şi ca număr de ori, astfel.

-la 31 decembrie 1996, cu 136% sau de 1,36 ori;

- la 31 decembrie 1997, cu 250 % sau 2,50 ori;

- la 31 decembrie 1998, cu 169 % sau de 1,69 ori;

- la 31 decembrie 1999, cu 218 % sau de 2,18 ori;

- în luna mai 2000, cu 242 % sau de 2,42 ori.

Diminuarea numărului unităţilor de fond aflate în circulaţie nu s-a materializat prin modificarea directă a acestuia, ci ca urmare a stabilirii prealabile a valorii unităţii de fond, în raport de care se determina numărul unităţilor de fond aflate în circulaţie, număr ce a fost în permanenţă mult mai mic decât cel înregistrat în baza de date a F.N.I.

Obligaţia furnizării zilnice de informaţii cu privire la numărul unităţilor de fond aflate în circulaţie către administratorul Fondului revenea - conform contractului -societăţii de distribuire SC G. SRL.

La rândul său, SC S.I. SA avea obligaţia printre altele, de a ţine o evidenţă strictă a membrilor F.N.I., a conturilor individuale ale acestora şi de a calcula zilnic preţul de emisiune al titlurilor de participare, pe care să-l afişeze la sediile Fondului, a băncii de depozitare şi a societăţii de administrare, precum şi să-l publice într-un cotidian de largă circulaţie.

Tot SC S.I. SA ca societate de administrare - prin preşedintele desemnat - avea obligaţia să raporteze săptămânal către C.N.V.M. structura de portofoliu a F.N.I., numărul unităţilor de fond aflate în circulaţie şi valoarea unitară a unei unităţi de fond.

O altă cauză importantă care a determinat intrarea F.N.I. în incapacitate de plată a constituit-o reevaluarea nejustificată a acţiunilor aflate în portofoliul Fondului.

Reevaluările s-au efectuat fără elaborarea unei documentaţii economico-financiare care să justifice o astfel de acţiune şi cu încălcarea Legii contabilităţii nr. 82/1991.

Ca urmare a reevaluării acţiunilor din portofoliul F.N.I., valoarea activelor Fondului s-a majorat în mod nejustificat cu 1.453.521.844.546 lei, sumă cu care s-a majorat în mod nereal valoarea unităţii de fond F.N.I. în raport de care s-au efectuat răscumpărările până la căderea Fondului, operaţiune prin care s-a produs o pagubă pentru Fond, de aceeaşi valoare.

Pe baza înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire penală, experţii contabili desemnaţi au stabilit dinamica efectuării acestor reevaluări, care se prezintă astfel (soldul Contului 2678):

- 292.831.013.223 lei, la data de 31 august 1998 (la predarea gestiunii F.N.I. către inc. V.I.M.);

- 579.965.091.989 lei, la data de 31 decembrie 1998;

- 1.453.521.844.546 lei, la data de 31 decembrie 1999, din care suma de 667.162.627.687 lei s-a înregistrat numai în luna decembrie 1999.

Obligaţia elaborării documentaţiei economico-financiare impusă de operaţiunea de reevaluare a acţiunilor din portofoliul F.N.I. revenea SC S.I. SA în calitate de societate de administrare, documentaţie care nu s-a găsit în arhiva acesteia, singurul element de referinţă constituindu-l raportările săptămânale - şi, acelea incomplete - transmise la C.N.V.M., semnate de către conducătorul SC S.I. SA.

S-a practicat majorarea scriptică a lichidităţilor F.N.I., respectiv a disponibilităţilor aflate în casă sau la bancă care se raportau săptămânal şi periodic - trimestrial, semestrial şi anual - la C.N.V.M., cu valori superioare faţă de valoarea reală a acestora, aşa cum era reflectată în contabilitatea Fondului.

Efectul modificărilor scriptice a lichidităţilor F.N.I. s-a materializat în:

- majorarea nereală a valorii unităţii de fond, element de calcul pentru stabilirea sumelor reprezentând răscumpărări de unităţi de fond efectuate de către investitorii F.N.I., având drept consecinţă încasarea de către aceştia a unor sume de bani necuvenite, care reprezintă prejudiciu adus Fondului;

- creşterea nereală a nivelului de lichiditate al F.N.I. impus prin art. 36 din Regulamentul nr. 9/1996 (minimum 30 % din valoarea activelor).

Dinamica efectuării acestor modificări se prezenta astfel:

- 24.340.235.000 lei la data de 12 mai 1998, prin modificarea valorii sumelor aflate în tranzit;

- 24.841.500.163 lei la data de 31 august 1998 - când gestiunea F.N.I. a fost preluată de inc. V.I.M., de unde a rezultat că modificarea anterioară s-a menţinut, aproximativ, la acelaşi nivel;

- 195.916.274.450 lei la data de 31 decembrie 1998;

- 364.306.363.258 lei la data de 31 ianuarie 1999;

- 920.031.698.326 lei la data de 30 noiembrie 1999, la predarea gestiunii F.N.I. către inculpatul B.G.;

- 1.015.881.911.554 lei la data de 31 decembrie 1999;

- 1.037.862.305.347 lei la data de 31 ianuarie 2000;

- 1.129.932.513.326 lei la data de 29 februarie 2000;

- 1.242.532.446.012 lei la data de 31 martie 2000;

- 1.284.130.982.559 lei la data de 30 aprilie 2000 (ultima raportare la C.N.V.M.).

Din această prezentare a rezultat că paguba totală creată în fondurile F.N.I. prin majorarea nereală a volumului lichidităţilor, acumulată în timp, a fost în data de 30 aprilie 2000, de 1.284.130.982.559 lei, conform raportului de expertiză.

În raportările periodice transmise de conducerea SC S.I. SA la C.N.V.M., valoarea disponibilităţilor bancare a fost inclusă în grupa denumită „lichidităţi" în care au fost consemnate atât disponibilităţile băneşti din conturile bancare ale Fondului, cât şi disponibilităţile băneşti aliate în casieria societăţii şi la agenţiile teritoriale.

S-a menţionat că diferenţa dintre nivelul lichidităţilor evidenţiat în contabilitatea F.N.I. şi cel raportat la C.N.V.M. era mai redus în lunile iulie şi august 1999, faţă de celelalte luni - respectiv, în proporţie de 4,4 ori şi 7,4 ori, ca urmare a faptului că în luna iulie 1999 a fost încasată de la C.E.C. suma de 250 miliarde lei pentru achiziţionarea de unităţi de fond ale F.N.I.

În restul lunilor, aceste lichidităţi au fost majorate nereal, ceea ce a condus la creşterea artificială a valorii unităţii de fond, în raport de care s-au făcut răscumpărările în perioadele respective şi a permis investitorilor cu răscumpărări masive, să încaseze sume în plus, în defavoarea investitorilor care au rămas cu unităţi de fond în sold, nerăscumpărate.

Toate plasamentele în acţiuni cotate efectuate de SC S.I. SA în numele F.N.I. s-au realizat prin SC G. SA.

În acest scop, în data de 1 iunie 1997, a fost încheiat Contractul de Administrare de Portofoliu între SC S.I. SA - în calitate de administrator al F.N.I., reprezentat de inc. P.M., preşedinte-director general şi SC G. SA, reprezentată de inc. P.N., director - general.

Obiectul contractului îl constituia administrarea de către SC G. SA, în cont discreţionar, a unui portofoliu de valori mobiliare, incluzând drepturile aferente sau derivând din acestea, cu posibilitatea de remitere a acestor valori mobiliare fără autorizarea expresă a clientului, pentru tranzacţiile efectuate.

Durata contractului era de trei ani, iar preţui acestuia îl reprezenta un comision de 2 %, aplicat fiecărei tranzacţii executate pe piaţa de capital reglementată (BURSA DE VALORI BUCUREŞTI - B.V.B. şi RASDAQ).

Valoarea contabilă a plasamentelor în astfel de active a fost în sumă totală de 105.242,6 milioane lei, din care 22.808,1 milioane lei s-au tranzacţionat prin BURSA DE VALORI, iar 82.434,5 milioane lei, prin RASDAQ, valori mobiliare care se mai aflau în sold în 31 mai 2000.

Prin tranzacţionarea acţiunilor cotate la BURSA DE VALORI BUCUREŞTI şi RASDAQ, s-a înregistrat în permanenţă diminuarea valorii de cumpărare a acestora, ca urmare a preluării şi reflectării în valoarea de tranzacţionare a efectelor ineficientei activităţilor economice desfăşurate de societăţile emitente ale acţiunilor în cauză.

Aceste plasamente nu au adus nici un venit investitorilor F.N.I., întrucât valoarea de piaţă a acestor acţiuni, per total, a scăzut în permanenţă, ca urmare a recoltării acestora pe piaţa de capital reglementată, diferenţele care au afectat fondurile F.N.I. în perioada 1998 - mai 2000, fiind în suma de 61.154,5 milioane lei, din care 16.417 milioane lei aferente acţiunilor tranzacţionate prin BURSA DE VALORI BUCUREŞTI şi 44.737,5 milioane iei prin RASDAQ.

După prăbuşirea F.N.I., survenită în mai 2000, activele Fondului au suportat noi diminuări, ca urmare a intrării în faliment a unor societăţi comerciale emitente ale acţiunilor aflate în portofoliul F.N.I., acţiuni care nu au putut fi valorificate. Pierderile înregistrate s-a ridicat la suma de 4.067.728.191 lei, din care 1.371.202.924 lei aferentă acţiunilor tranzacţionate prin BURSA DE VALORI BUCUREŞTI şi 2.696.525.267 lei prin RASDAQ (conform raportul de expertiză contabilă judiciară).

Pierderile înregistrate prin plasamentele efectuate în acţiuni cotate, în sumă de 61.154,5 milioane lei, a reprezentat efectul modului de acţionare a pieţei de capital reglementată şi a reflectat riscul asumat de către investitor - societatea de administrare - la efectuarea unor astfel de plasamente, risc asumat şi de investitorii F.N.I. la subscrierile în unităţile de fond şi de care au luat cunoştinţă din Prospectul de ofertă publică continuă.

Din expertizarea înscrisurilor anexate la Raportul de control executat de Banca Naţională a României la B.C.R. sector 5 Bucureşti, s-a constatat că unele sume virate din fondurile F.N.I., respectiv 3 miliarde lei în data de 16 iunie 1997 pentru tranzacţionare pe O.T.C. (RASDAQ) şi 2 miliarde lei în data de 10 aprilie 1998 pentru tranzacţionare la BURSA DE VALORI BUCUREŞTI, au fost folosite în alte scopuri, contrar prevederilor Regulamentului nr. 3/1996 al C.N.V.M., prin virarea acestora la subscrieri în unităţi de fond a sumei de 3 miliarde lei, pentru care s-au răscumpărat unităţi de fond în valoare totală de 23.741.680.200 lei, sumă încasată fără justă cauză de SC G. SA, iar într-un alt cont al SC G. SA - în contul curent, de unde s-a achitat un imobil achiziţionat de la numitul A.V., în sumă de 1,3 miliarde lei, de unde a rezultat că societatea de distribuţie a utilizat în interes propriu suma de 2 miliarde lei încasată de la F.N.I.

Ordinele de plată pentru cele două sume virate din fondurile F.N.I. au fost semnate de inc. P.N.

SC S.I. SA, în calitate de administrator al F.N.I., a folosit piaţa de capital nereglementată ca principal mijloc de plasare a fondurilor investitorilor F.N.I., obţinute din subscrierile efectuate în unităţile de fond achiziţionate, în special, din a doua jumătate a anului 1998.

Societatea de administrare, aşa cum s-a menţionat anterior, avea obligaţia să se încadreze în prevederile art. 27 lit. d) din OG nr. 24/1993, care limitau la 2 % din valoarea activelor nete încorporate în acţiuni necotate, emise de către un singur emitent sau 10 % în acţiuni necotate, emise de orice număr de emitenţi.

Valoarea contabilă a plasamentelor în acţiuni necotate a fost în data de 31 mai 2000, în sumă totală de 352.061.792.820 lei, astfel: SC I.E. SA - 326.228.041.000 lei; B.I.R. - 8.722.504.820 lei; SC C.G. SA - 5.000.000.000 lei; M.B. SA - 4.142.252.000 lei; SC M. SA - 2.760.000.000 lei; SC B.T. SA - 2.488.410.000 lei; R.R.A. - 2.574.000.000 lei; SC L.P. SA -146.585.000 lei;

Ponderea acţiunilor necotate în activele nete ale Fondului a fost pe toată perioada de funcţionare a F.N.I. superioară limitei maxime de 10 %, după cum urmează:

- 31 decembrie 1996 - în procent de 74,55 % din activul net, acţiunile SC I.E. SA reprezentând 16,70 % din acest activ;

- 31 decembrie 1997 - în procent de 70,50 % din activul net al F.N.I. ,din care 42,50 % îl reprezentau acţiunile SC I.E. SA;

- 31 decembrie 1998 - în procent de 63,50 % din activul net, 60,00 % reprezentând acţiuni ale SC I.E. SA;

- 31 decembrie 1999-în procent de 41,30%, acţiunile reprezentând SC I.E. SA reprezentând 41,30 % din activul net;

S-a observat că administratorul F.N.I., SC S.I. SA, în loc să diversifice structura portofoliului de active, a manifestat o concentrare deosebită asupra acţiunilor materializate şi, în special, pentru SC I.E. SA. De subliniat că sumele evidenţiate ca fiind investiţii ale F.N.I. în acţiunile SC I.E. SA şi plătite - de regulă - în numerar sunt de 23,3 ori mai mari decât capitalul social al acestei societăţi.

Acţiunile emise de SC I.E. SA au fost achiziţionate, în principal, de la persoane fizice care deţineau astfel de acţiuni, după cum urmează:

a.Prin Contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din data de 28 noiembrie 1997 (vol. 10, fl.521) SC S.I. SA, reprezentată prin inc.P.M., în calitate de preşedinte - director general, a achiziţionat de la numitul S.A. un număr de 4.538 acţiuni, la preţul de 145.000 lei/ acţiune, în valoare totală de 658.010.000 lei.

La data respectivă, aceste acţiuni se ofertau pe piaţa reglementată la preţuri cuprinse între 120.000 - 200.000 iei, aşa cum a rezultat din ziarul „BURSA" din data de 15 octombrie 1997, publicaţie folosită - de regulă - pentru publicarea şi comunicarea preţurilor la care se tranzacţionau acţiunile necotate care circulau pe piaţa nereglementată din România.

La controlul efectuat de către Direcţia Generală de Control Fiscal - nota de constatare nr. 461.302 din 10 august 2000, nu s-au prezentat documente de gestiune în care sa se menţioneze seriile şi numerele acţiunilor cumpărate în baza acestui contract. De altfel, contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nici nu a fost înregistrat la SC S.I. SA.

În declaraţia dată, numitul S.A., salariat al SC I.E. SA, a menţionat că s-a prezentat la unitate un „broker", care şi-a manifestat dorinţa să cumpere acţiuni. în consecinţă, a adunat de la colegii de serviciu în jur de 4.500 acţiuni, pe care i le-a înmânat acestuia, primind în schimb suma totală de 450.000.000 lei, în numerar (100.000 lei/acţiune). Acesta a mai declarat că semnătura de pe contract nu-i aparţine. A rezultat astfel între preţul real plătit vânzătorului acţiunilor şi cel înregistrat la SC S.I. SA o diferenţă în plus de 208.000.000 lei.

b.Prin contractul de cesiune acţiuni din data de 20 octombrie 1999 (vol. 10, fl.526), încheiat de SC S.I. SA, reprezentată de inc. V.I.M., preşedinte director-general, s-a achiziţionat de la numitul Ioan Grigore un pachet de 7.760 acţiuni ale SC I.E. SA, la preţul de 800.000 lei/acţiune, pentru o valoare totală de 6.208.000.000 lei.

Această sumă a fost plătită în numerar, prin casierie, cu dispoziţie de plată.

Pentru preţul convenit, nu s-au prezentat înscrisuri elaborate în cadrul SC S.I. SA, prin care să se argumenteze modul de stabilire a preţului, de 160 ori mai mare decât valoarea nominală a unei acţiuni (5.000 lei/ acţiune).

De asemenea, contractul nu a fost înregistrat la SC S.I. SA, iar adresa vânzătorului, respectiv Bucureşti, str. nr. 156, nu există, întrucât str. , din sectorul 2 Bucureşti este numerotată până la numărul 87.

c. Prin contractul de cesiune acţiuni din data de 1 aprilie 2000 (vol. X, fl.537),încheiat de SC S.I. SA, reprezentată de inc. V.I.M., preşedinte - director general, s-a achiziţionat de la numitul E.D. un pachet de 7.400 acţiuni, la preţul de 860.000 lei/acţiune, pentru o valoare totală de 6.364.000.000 lei.

Şi de această dată, suma a fost plătită în numerar, cu dispoziţii de plată.

Nu există o notă de fundamentare a SC S.I. SA, care să justifice din punct de vedere economic preţul acţiunii, iar contractul nu a fost înregistrat.

În mod asemănător, şi în acest caz, s-a constatat că adresa vânzătorului din contractul de cesiune acţiuni nu corespunde, în sensul că în imobilul din Bucureşti, str. nr. 5, nu locuieşte persoana D.E. şi nici nu este cunoscută de locatari.

d. Pentru suma de 170.485.000.000 lei plătită în anul 1999 prin casă - cont 5311, nu există înscrisuri din care să rezulte de la cine au fost achiziţionate aceste pachete de acţiuni emise de SC I.E. SA şi nici dispoziţiile de plată prin care s-a plătit în numerar contravaloarea acestor acţiuni.

Pentru asigurarea lichidităţilor necesare achiziţionării în cash a acţiunilor respective, expertiza contabilă judiciară a pus în evidenţă faptul că în data de 19 aprilie 1999, prin O.P. nr. 1217, C.E.C. a virat la F.N.I. suma de 40.000.000.000 Iei pentru achiziţionarea de unităţi de fond (128.000 unităţi), iar în luna mai 1999, suma plătită în numerar pentru acţiunile SC I.E. SA a fost de 37.000.000.000 lei.

De asemenea, experţii contabili au evidenţiat faptul că în intervalul 16.11 -16 decembrie 1999, în contul F.N.I., au fost efectuate un număr de 19 viramente din contul Fondului Naţional de Acumulare (F.N.A.), în sumă totală de 44.982.500.000 lei, sumă care a fost înregistrată în contabilitatea F.N.I. în Contul 462.05 „Creditori diverşi - F.N.A.", fiind restituită către Fondul Naţional de Acumulare în perioada 27 ianuarie - 23 martie 2000.

Aceste transferuri efectuate între Fondul Naţional de Acumulare şi F.N.I. - ambele fonduri fiind administrate de către SC S.I. SA - au avut la bază o „Notă" semnată de inc. V.I.M., înscris prin care s-a dispus efectuarea de transferuri între cele două fonduri „până la rezolvarea acestor situaţii provizorii", contrar prevederilor art. 37 lit. e) din OG nr. 24/1993.

e. Proces-verbal nr. 119 din 20 octombrie 1997, încheiat între SC I.E. SA, reprezentată prin B.B., salariat al SC G. SA, din care a rezultat că SC S.I. SA a prezentat la SC I.E. SA un număr de 58.384 acţiuni şi, în baza lor, a primit alte 58.384 acţiuni noi, la purtător, ca urmare a Hotărârii A.G.A. din 27 martie 1996.

f.Două procese-verbale din data de 16 noiembrie 1999, prin care SC G. SA, reprezentată de B.B., a predat SC S.I. SA, reprezentată de D.L., un număr de 131.726 acţiuni SC I.E. SA, ca o consecinţă a mutării sediului SC S.I. SA din sediul SC G. SA, situat în Bucureşti, în sediul „C.C.", din Bucureşti.

Din confruntarea seriilor acţiunilor menţionate în cele două procese-verbale, cu cele specificate în procesul-verbal nr. 119 din 20 octombrie 1997, a rezultat că în tezaurul SC S.I. SA, nu se regăseşte un număr de 59.099 acţiuni, astfel cum a rezultat din Nota de constatare nr. 461.302 din 10 august 2000 a Direcţiei Generale de Control Fiscal.

Din cele 59.099 acţiuni inexistente în tezaurul SC S.I. SA, au fost identificate 59.000 acţiuni în portofoliul B.A. SA, achiziţionate de bancă de la SC G. SA, prin intermediul SC A.S.D.I. SRL, al cărei acţionar unic era numitul I.G.

SC A.S.D.I. SRL, cu adresele de plată din septembrie 1998, a virat suma totală de 49.999 milioane lei, primită de la B.A. SA, către SC S.I. SA, achiziţionându-se unităţi de fond F.N.l. pe numele lui I.G. care au fost răscumpărate în perioada septembrie 1998-1999, la suma de 74.886.632.250 lei.

În nota explicativă dată organelor de control fiscal, B.B. -administrator al SC G. SA - a arătat că acţiunile ridicate de la SC I.E. SA cu procesul-verbal nr. 119/1997 au fost predate inc. P.N., director general al SC G. SA.

Aspectele menţionate au format obiectul dosarului penal nr. 740/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică.

Cu privire la achiziţionarea celorlalte acţiuni necotate s-a arătat de către instanţa de fond că a fost prezentată pe larg în raportul de expertiză contabilă judiciară, precum şi în actele de constatare ale Ministerului Finanţelor.

Din analiza acestora, a rezultat că plasamentele nu au adus nici un venit investitorilor F.N.I., deoarece:

- În toată perioada de funcţionare a F.N.I. deşi Fondul a trecut prin mai multe perioade de criză, nu a fost vândută nici o acţiune necotată din acest imens portofoliu, cu excepţia unui singur caz - nesemnificativ, respectiv un pachet de 50.000 acţiuni emise de M.B. SA, în valoare totală de 1.850.000.000 lei.

- Preţul de achiziţie al acestor acţiuni a fost stabilit în mod arbitrar, tară nici o evaluare sau auditare a activelor societăţilor emitente, fiind cu mult mai mare şi nejustificat faţă de valoarea nominală a acţiunilor. De menţionat că în art. 17 lit. b) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/1996, se prevedea „Metodologia de evaluare rapidă a societăţilor comerciale emitente, pe baza unui raport de evaluare simplificată", raport ce nu s-a regăsit în evidenţele SC S.I. SA în cazurile de achiziţionare de acţiuni prezentate.

- Majoritatea acţiunilor au fost cumpărate de la persoane fizice şi au fost plătite, în principal, în numerar.

- Pentru asigurarea disponibilităţilor necesare achiziţionării acestor acţiuni, conducerea SC S.I. SA a făcut eforturi deosebite pentru atragerea unor investitori persoane juridice, cărora le-a creat facilităţi în afara prevederilor Prospectului de emisiune continuă al F.N.I. (de la C.E.C., pentru suma totală de 290 miliarde lei) sau a dispus transferul „provizoriu" al unor fonduri de la Fondul Naţional de Acumulare (peste 45 miliarde lei), contrar prevederilor alin. 37 alin. (1) din OG nr. 24/1993.

- Acţiunile necotate au fost supraevaluate în permanenţă, în scopul măririi artificiale a activelor F.N.I. şi pentru a asigura în mod nereal creşterea permanentă a valorii unităţii de fond.

Raportat Ia actele normative în vigoare şi la contractele încheiate pe relaţia F.N.I. - SC S.I. SA - SC G. SA, s-a apreciat că responsabilitatea pentru efectele negative ale acestor operaţiuni revine persoanelor care aveau obligaţia de a respecta reglementările legale şi contractuale.

În acelaşi timp, s-a reţinut culpabilitatea C.N.V.M., care a autorizat funcţionarea F.N.I. fără societate de depozitare, calitate pe care a cumulat-o SC S.I. SA pe toată perioada de funcţionare a Fondului, contrar prevederilor art. 36 din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M., fapt ce i-a permis să dispună în mod discreţionar de fondurile investitorilor F.N.I.

Majorarea artificială a valorii activelor F.N.I., în modalităţile expuse, a determinat şi mărirea nejustificată a bazei de calcul a comisionului de administrare cuvenit SC S.I. SA, administratorul Fondului.

Din acest motiv, deşi cuantumul comisionului de administrare stipulat în contractele încheiate între F.N.I. şi SC S.I. SA s-a diminuat în mai multe rânduri - aspect nejustificat, în măsura în care s-ar fi aplicat o bază de calcul corect stabilită, sumele calculate şi încasate de SC S.I. SA drept comision de administrare au fost tot mai mari, grevându-se drepturile investitorilor F.N.I.

Astfel, în intervalul 1 ianuarie 1999 - 24 mai 2000 (perioadă pentru care experţii desemnaţi au avut acces la datele contabile), cheltuielile F.N.I. cu comisionul de administrare calculat şi încasat de SC S.I. SA a avut în mod frecvent o pondere de peste 90 % în totalul cheltuielilor Fondului - de exemplu, 93 % în luna august 1999, situaţie inadmisibilă pentru un fond mutual de investiţii.

Comisionul necuvenit, încasat în plus de către administratorul F.N.I. în perioada de referinţă, a fost de 203.668.700.763 lei, operaţiune prin care s-a produs o pagubă de aceeaşi valoare în gestiunea Fondului, conform expertizei contabile judiciare.

Responsabilitatea pentru producerea acestui prejudiciu a revenit persoanelor angajate în activitatea F.N.I. - SC S.I. SA -SC G. SA , care au contribuit la majorarea nejustificată a valorii activelor nete, ca urmare a diminuării numărului unităţilor de fond aflate în circulaţie, reevaluării nejustificate a acţiunilor din portofoliul F.N.I. şi modificarea (majorarea) valorii lichidităţilor raportate săptămânal şi periodic către C.N.V.M.

Pentru promovarea imaginii F.N.I. în toate segmentele mass-media, în scopul atragerii de noi investitori, SC S.I. SA a procedat atât la efectuarea unei reclame curente suportată din fondurile F.N.I., cât şi a unei reclame comerciale intense, agresive - în special, în ultima perioadă de funcţionare a Fondului, care a fost suportată din fondurile proprii, acumulate din comisionul de administrare încasat.

Expertiza contabilă judiciară a constatat că reclama şi publicitatea efectuată la nivel central pentru promovarea imaginii F.N.I. s-a realizat prin firme de profil, respectiv prin SC C.T. SA şi SC I.M. SA, inclusiv efectuarea de sondaje care s-au realizat prin SC I.S.M. SA.

Experţii contabili desemnaţi nu s-au putut pronunţa asupra modului de cheltuire a sumelor plătite pentru activitatea de reclamă şi publicitate în valoare totală de 101.150.411.487 lei, din care 54.213.042.862 lei în anul 1999 şi 46.937.368.625 lei în perioada ianuarie-mai 2000, întrucât lipsesc contractele prin care s-a angajat efectuarea acestor prestări de servicii, iar în cazul Contractului cadru încheiat cu SC T.A. SA, nu au fost stabilite elementele cantitative şi valorice la care să fie raportate şi expertizate plăţile efectuate din fondurile F.N.I.

În procesul de expertizare a materialului de urmărire penală, s-au constatat şi alte operaţiuni efectuate şi înscrisuri întocmite, prin care s-au generat pagube în gestiunea F.N.I., după cum urmează:

a) Din plasamente sub formă de credit financiar

În data de 31 august 1999, s-a acordat SC L. SA suma de 2.500.000.000 lei, sub forma unui plasament de titluri de valoare, sumă înregistrată direct în contul de debitori (Cont 461).

Ulterior, în 6 octombrie 2000, acest plasament, cu scadenţă în data de 1 noiembrie 1999, a fost reactivat pentru suma de 2.895.000 lei, care, în fapt, era un credit financiar acordat SC L. SA contrar prevederilor art. 36 din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M.

Astfel, s-a produs în gestiunea F.N.I. o pagubă cuantificată de către experţi la valoarea de 9.677.025.000 lei, la data de 31 august 2001.

b.Din subscrieri fără plata unităţilor de fond F.N.I.

În data de 10 decembrie 1999, în fişa analitică a carnetului de investitor nr. 40.102.000.486.0 emis pe numele inc. P.N., au fost subscrise 1.758.461 unităţi de fond, în valoare totală de 162.289.348.646 lei, din care un număr de 1.683.498 unităţi de fond, în valoare totală de 112.289.316.546 lei, nu se regăsesc ca fiind încasate prin jurnalul operaţiunilor zilnice, în numerar sau prin virament.

Deoarece unităţile de fond din acest carnet de investitor au fost răscumpărate în totalitate, a rezultat că în gestiunea F.N.I. s-a produs o pagubă de aceeaşi valoare, la care s-a adăugat şi diferenţa rezultată din creşterea valorii unităţii de fond, rezultând suma totală de 137.403.330.106 lei.

c. Din necalcularea sau reducerea comisionului de răscumpărare cuvenit F.N.I. şi a impozitului datorat bugetului de stat.

Expertiza contabilă a constatat că o serie de investitori, persoane fizice şi juridice, au beneficiat în parte şi/sau în totalitate, de scutirea de plată a comisionului de răscumpărare legal stabilit şi datorat F.N.I. la răscumpărarea unităţilor de fond.

De astfel de facilităţi au beneficiat investitorii persoane fizice şi în ceea ce priveşte impozitul pe venit de 1 % datorat bugetului de stat pentru veniturile realizate din investiţiile efectuate la F.N.I., impozit care trebuia să fie calculat, reţinut şi virat la bugetul de stat de SC S.I. SA, conform prevederilor art. 34 alin. (2) şi art. 36 alin. (2) din OG nr. 73/1999, privind impozitul pe venit.

De aceste înlesniri au beneficiat inc. P.N., un grup de opt investitori, persoane fizice, SC I.M. SA şi SC G. SA, aşa cum a rezultat din expertiza contabilă judiciară.

Recapitularea cauzelor care au generat pagube in activitatea F.N.I., constatate la expertizarea materialului probator, în măsura în care expertiza contabilă a avut posibilitatea să se pronunţe pe bază de înscrisuri încheiate in forma juridică şi de acte primare care au dobândit calitatea de documente justificative sau formulare si registre contabile, aflate fizic pe suport hârtie sau magnetic, a dat posibilitatea stabilirii valorii totale a pagubelor produse in activitatea F.N.I., după cum urmează:

- din reevaluarea acţiunilor cu care s-a majorat în mod nejustificat valoarea activelor F.N.I. - 1.453.521.644.546 lei;

- din modificarea raportărilor transmise la C.N.V.M., prin majorarea scriptică a valorii lichidităţilor - 1.284.130.982.559 lei;

- din pierderi de la recotarea acţiunilor tranzacţionate pe B.V.B. si RASDAQ 61.154.500.000 lei;

- din schimbarea de către inc. P.N. a destinaţiei sumelor virate pentru a fi tranzacţionate pe O.T.C. si B.V.B. (3 + 2 miliarde lei), în urma cărora S.C.G. SA a încasat de la F.N.I. în mod necuvenit suma (neindexată) de 25.741.680.200 lei;

- din falimentul emitenţilor de acţiuni cotate - 4.064.728.191 lei;

- din investiţii efectuate în acţiuni ale SC I.E. SA 324.667.066.000 lei;

- din investiţii efectuate în acţiuni ale B.I.R. 8.722.504.820 lei;

- prin încasarea necuvenită a comisionului de administrare 203.668.700.763 lei;

- prin creditul acordat S.C. C.G. S.A. - 550.000 dolari SUA;

- prin neîncasarea sumelor reprezentând contravaloarea unităţilor de fond subscrise de inc. P.N. la 10 decembrie 1999 şi pe care acesta le-a răscumpărat ulterior -137.403.330.106 lei;

- prin neîncasarea comisionului datorat de inc. P.N. la răscumpărarea unităţilor de fond - 14.123.562.311 lei;

- prin neîncasarea comisionului datorat de cei 8 investitori la răscumpărarea unităţilor de fond - 3.063.726.308 lei;

- prin încasarea unor sume în plus de SC G. SA la răscumpărarea unităţilor de fond cu valori nesplitate - 426.964.430.600 lei ;

- prin folosirea în aceeaşi zi a două valori pentru unitatea de fond la SC G. SA - 569.209.400 lei;

- prin modificări efectuate în carnetul inc. P.N. nr. 40.010.000061.0 - 122.587.000.000 lei;

- prin plasamentul nerecuperat de la SC L. SA9.677.025.000 lei;

- prin neîncasarea comisionului datorat de SC I.M. SA la răscumpărarea unităţilor de Fond - 356.043.917 lei;

- prin neîncasarea comisionului datorat de SC G. SA, la răscumpărarea unităţilor de fond de pe cele doua carnete de investitor 2.663.260.850 lei.

Totalul general al pagubelor a fost stabilit la 3.472.373.464.971 lei şi în valută o pagubă suplimentară de 550.000 dolari SUA.

În cadrul acestor pagube generale, expertiza contabilă nu a inclus pagubele generate în gestiunea F.N.I. ca urmare a diminuării numărului unităţilor de fond aflate în circulaţie, acţiune care a influenţat creşterea nereală, în timp, a valorii unităţii de fond, de la 1,36 ori (în 1996) la 2,42 ori (în luna mai 2000), deoarece nu s-au găsit înscrisuri şi/sau metode de cuantificare a acestei cauze (diminuarea numărului unităţilor de fond aflate în circulaţie).

Aceste pagube se pot majora sau diminua, în timp, cu diferenţele de preţ care pot fi înregistrate la valorificarea (vânzarea) activelor F.N.I., materializate în valoarea acţiunilor cotate pe piaţa reglementată şi deţinute în portofoliul F.N.I. (în sumă de 31.111.835.058 iei la valoarea contabilă), precum şi în valoarea acţiunilor necotate deţinute în prezent în portofoliul F.N.I. (în sumă de 12.111.247.000 lei), inclusiv a acţiunilor emise de SC I. SA (în suma de 326.228.041.000 lei).

Prejudiciul total calculat de către experţii contabili desemnaţi, suferit de investitorii F.N.I. a fost stabilit la suma de 3.944.641.077.660 lei.

În data de 26 februarie 1999, între SC C.G. SA, reprezentată prin înv. P.V., în calitate de preşedinte şi SC S.I. SA, reprezentată prin inc. V.I.M., preşedinte - director general, s-a încheiat Contractul de cesiune de acţiuni nominative al cărui obiect l-a constituit achiziţionarea unui număr de 90.000 acţiuni nominative emise de SC C.G. SA, cu o valoare nominală de 1.000.000 lei/acţiune, pentru suma totală de 5.000.000.000 lei sau în echivalent 390.137 dolari SUA (vol. X, fl.675).

În data de 27 aprilie 1999, s-a încheiat Actul adiţional nr. 1 la Contractul de cesiune de acţiuni nominative, semnat de către aceleaşi persoane, convenindu-se un nou preţ pentru cesionarea pachetului de acţiuni, respectiv, pentru suma totală de 480.648 dolari SUA, faţă de preţul iniţial de 390.137 dolari SUA.

Referitor la această tranzacţie de acţiuni, au mai fost emise următoarele înscrisuri:

- Fila C.E.C. seria D.01100002260, purtând antetul Băncii Franco-Române SA, sucursala Bucureşti, însoţită de o „Notă" din 17 mai 1999 semnată de înv. P.V., din care a rezultat predarea filei C.E.C. către SC S.I. SA drept garanţie a răscumpărării celor 90.000 acţiuni, cu modificarea preţului convenit la nivelul sumei de 550.000 dolari SUA, echivalent lei la data de 24 mai 1999;

- „Nota" semnată de inc. V.I.M., prin care aceasta confirma că „a primit la 26 februarie 1999, una filă CEC, reprezentând garanţia răscumpărării contractului încheiat la 26 februarie 1999, cu privire la cele 90.000 acţiuni, în valoare de 436.953 dolari SUA, filă C.E.C. care va fi returnată în momentul efectuării plăţii de răscumpărare a contractului";

- „Nota" din 17 mai 1999, semnată de inc. V.I.M., prin care aceasta a specificat că fila C.E.C. nu va fi depusă la bancă înainte de 24 mai 1999 şi că aceasta nu va avea o valoare mai mare de 550.000 dolari SUA.

În baza Contractului de cesiune de acţiuni nominative din 26 februarie 1999, SC S.I. SA a plătit din fondurile F.N.I., în aceeaşi zi, suma de 5.000.000.000 lei, pentru care nu a primit nici o acţiune din pachetul de 90.000 acţiuni emis de SC C.G. SA şi fără să încaseze imediat după data limită prestabilită - 24 mai 1999 fila C.E.C. depusă în garanţie, în sumă de 550.000 dolari SUA, de la Banca Franco-Română, sucursala Bucureşti.

Suma de 5.000.000.000 lei a fost înregistrată în contabilitatea F.N.I. în Contul 503 „Acţiuni", pe analiticul 503.402 - „C." -şi nu a fost recuperată până în prezent.

Din aspectele expuse, rezultate din actele de urmărire penală administrate în cauză - inclusiv, expertiza contabilă a rezultat că tranzacţia de acţiuni ale SC C.G. SA a fost încheiată în mod formal, pentru a putea justifica acordarea din fondurile F.N.I. a unui credit financiar de 5.000.000.00 lei acestei societăţi comerciale, contrar prevederilor art. 26 din OG nr. 24/1993.

În mod formal, au fost încheiate şi „Notele" semnate de inc. V.I.M., în condiţiile în care în Contractul de cesiune de acţiuni nominative, nu a fost înserată clauza care oferea cedentului posibilitatea să răscumpere contractul încheiat.

În data de 31 august 1999, între SC S.I. SA, reprezentată prin inc. V.I.M., preşedinte - director general şi SC L. SA, reprezentată de C.N.E., în calitate de preşedinte, a fost încheiat un Contract de plasament, al cărui obiect l-a constituit plasarea de 2.500.000.000 lei din fondurile F.N.I., pentru achiziţionarea a cinci bilete la ordin în valoare totală de 2.895.000.000 lei, emise de către SC L. SA (vol. 39, fl.107).

În Contract, s-a stipulat că în data de 1 noiembrie 1999, emitentul biletelor la ordin va restitui suma de 2.895.000.000 lei, stabilindu-se pentru această tranzacţie, drept gaj fără deposedare, următoarele bunuri: 2 autoturisme „RANGE ROVER", 1 autoturism „LAND ROVER", 2 autoturisme „FORD TRANZIT", precum şi garantarea titlurilor de valoare respective cu toate sumele de bani aflate în conturile beneficiului (SC L. SA).

Ca urmare a Contractului de plasament, în data de 1 septembrie 1999, SC S.I. SA a virat suma de 2.500.000.000 lei, din fondurile F.N.I., în contul SC L. SA, deschis la W.B., sucursala Bucureşti.

Suma plătită pentru aceste valori mobiliare - titluri de valori, sub forma biletelor la ordin a fost înregistrată în contabilitatea F.N.I., în Contul 461 „Debitori" analitic 461.05 - SC L. S.

Debitul nu a fost achitat la scadenţă - respectiv, în 1 noiembrie 1999, astfel că în data de 6 ianuarie 2000, s-a încheiat un nou Contract de plasament între SC S.I. SA şi SC L. SA semnat de inc. V.I.M. şi de S.C.A., contract al cărui obiect îl constituia o finanţare de la F.N.I. în sumă de 2.540.916.849 lei, cu termen de plată la 7 februarie 2000, la care s-a anexat şi un Contract de gaj fără deposedare, pentru autoturismele procurate din suma obţinută (vol. 39, fl. 110).

Acest plasament s-a făcut pentru achiziţionarea aceloraşi bilete la ordin, pentru care s-a convenit plata unui comision de 95 % pe an, asupra sumei datorate, precum şi plata unei penalizări de 0,5 % pe zi, pentru sumele restante.

Prin clauzele stipulate în noul Contract de plasament, s-a asigurat, în fapt, transformarea unui plasament în titluri de valoare - bilete la ordin, într-un credit financiar, cu comision sub formă procentuală şi penalizări procentuale zilnice pentru sumele restante la scadenţă.

Întrucât SC L. SA nu a restituit suma de 2.540.916.849 lei până în data de 7 februarie 2000, în 25 septembrie 2000, SC S.I. SA a notificat debitoarea, somând-o să achite suma totală de 5.089.325.355 lei, reprezentând debit, plus majorări de întârziere.

Suma notificată nu a fost achitată astfel că SC S.I. SA a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva inc. V.I.M., precum şi a numitelor C.N.E. şi S.C.A.

Potrivit art. 34 pct. 4 lit. f) din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M. „Fondurile deschise de investiţii ... pot dobândi şi deţine investiţii numai în:

4. titluri de valoare ale societăţilor persoane juridice române (... biletul la ordin, etc), numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii.

a. nici un titlu de valoare să nu depăşească scadenţa de 90 zile.

f. să nu fie acceptat nici un titlu de valoare al unei societăţi în care ... societatea lor de administrare sau o persoană afiliată lor are o participare directă sau indirectă mai mare de 5 %".

Acelaşi Regulament, prin art. 36, interzice societăţilor de administrare a unui fond de investiţii să acorde împrumuturi în contul fondului respectiv.

Din analiza actelor de urmărire penală efectuate a rezultat în mod cert că plasamentul în titluri de valori care a făcut obiectul Contractului din 31 august 1999 şi, ulterior, a celui din 6 ianuarie 2000, a îmbrăcat - în final - forma unui credit financiar.

De subliniat că inc. V.I.M. era acţionar la SC L. SA cu o cotă de participare de 10 % din capitalul social, depăşind cota de 5 % impusă prin Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M.

Prin tranzacţia descrisă, s-a produs o pagubă în gestiunea F.N.I. de 9.677.025.000 lei, cu penalizările calculate până în data de 31 august 2001, sumă evidenţiată în Contul „Debitori diverşi", astfel cum a rezultat şi din Raportul de auditare întocmit de firma de specialitate SC A.A. SRL din 31 august 2001.

În data de 10 decembrie 1999, în carnetul de investitor nr. 40.102.000.486, emis pe numele inc. P.N. au fost subscrise 1.758.461 unităţi de fond - poziţiile 91-123 din fişă, la valoarea unitară de 66.700 lei/unitate, pentru suma de 117.289.348.000 lei (vol. 16, fl. 180).

În contul acestor subscrieri, aşa cum a rezultat din Jurnalul operaţional de casă al Agenţiei C.E.C., Sediul 2, inc. V.S.O. a depus în numerar, suma de 5.000.032.100 lei, echivalentul a 74.963 unităţi de fond, operaţiuni care au fost consemnate în fişa analitică a carnetului de investitor nr. 40.102.000.486, la poziţiile 91-96 (vol. 16, fl. 173-174 şi 180).

De menţionat că inc. V.S.O. autorizase, în scris, pe inculpatul P.N. să efectueze tranzacţii la F.N.I. în numele şi interesul său propriu, în baza instrucţiunilor pe care i le transmitea (vol. 16, fl. 122).

Restul de subscrieri, în număr de 1.683.498 unităţi de fond, în sumă totală de 112.289.316.546 lei, consemnate în fişa analitică la poziţiile 97-123, nu s-au regăsit ca fiind încasate prin Jurnalul operaţiunilor zilnice din data de 10 decembrie 1999 de la nici o agenţie a SC S.I. SA din Bucureşti, în numerar sau prin virament bancar.

De asemenea, această sumă nu s-a regăsit ca fiind încasată nici în fişa analitică a F.N.I., listată pentru Contul 5311- „Casa în lei" din data de 10 decembrie 1993 - vol. 16, fl.211 - şi nici în fişa analitică a F.N.I. listată pentru Contul 5121 - „Cont curent în lei", din data de 10 decembrie 1999 (vol. 16, fl.219).

Aceste aspecte au fost consemnate şi în Nota de constatare a Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia Generală de îndrumare şi Control Fiscal, înregistrată la SC S.I. SA cu nr. 22 din 15 ianuarie 2002 (vol. 16, fl. 168).

Din relaţia balanţieră, a rezultat că soldul unităţilor de fond din carnetul de investitor nr. 40.102.000.486 era zero - ultima răscumpărare s-a efectuat în 17 aprilie 2000, astfel că suma de 112.289.316.546 lei, aferentă celor 1.683.498 unităţi de fond subscrise şi consemnate în carnet, fără să fie depusă efectiv, a reprezentat un prejudiciu adus F.N.I.

La această sumă, s-au adăugat şi diferenţele rezultate din creşterea valorii unităţii de fond înregistrată în perioada respectivă, în valoare totală de 25.114.313.560 lei, aşa cum a rezultat din raportul de expertiză.

În consecinţă, paguba produsă în gestiunea F.N.I. prin efectuarea acestor operaţiuni a fost în valoare de 137.403.330.106 lei (112.289.316.546 + 25.114.313.560).

În conformitate cu prevederile art. 92 din Legea nr. 52 din 7 iulie 1994, „Situaţiile financiare ale tuturor emitenţilor de valori mobiliare aflate sub incidenţa prezentei legi, precum şi ale oricărei persoane juridice supuse autorizării, supravegherii sau controlului C.N.V.M., vor fi elaborate în conformitate cu principiile contabile în concordanţă cu cerinţele specifice stabilite prin reglementările C.N.V.M.". Situaţiile financiare anuale ale emitenţilor vor fi verificate şi certificate de cenzori externi independenţi care sunt obligaţi să se înregistreze la C.N.V.M. [art. 92 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 52/1994].

Testarea pentru dobândirea calităţii de cenzor extern independent era organizată de C.N.V.M. şi consta într-o probă scrisă şi una orală privind - printre altele - promovarea şi derularea ofertelor publice de valori mobiliare, autorizarea şi exercitarea intermedierii de valori mobiliare, organizarea şi funcţionarea sistemelor de depozitare colectivă a valorilor mobiliare, organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor specifice pieţei de capital (a se vedea Norma nr. 1 din 10 august 1995, privind organizarea şi susţinerea testului în vederea obţinerii calităţii de cenzor extern independent, emitent C.N.V.M., publicată în M.Of. nr. 168 din 18 august 1995).

Potrivit art. 3 din Regulamentul privind activitatea cenzorilor externi independenţi, a cărui punere în aplicare a fost aprobată prin Ordinul nr. 32 din 30 iunie 1995 al C.N.V.M., „Cenzorul extern independent este o persoană fizică sau juridică care verifică şi supraveghează contabilitatea tuturor persoanelor juridice supuse autorizării sau controlului C.N.V.M., asigură examinarea profesională sistematică a activităţilor financiar-contabile şi exprimă o opinie responsabilă, acordând o certificare a exactităţii şi corectitudinii înregistrărilor din conturile anuale ale societăţilor comerciale expertizate".

Cenzorul extern independent, angajat al societăţii comerciale înregistrate la C.N.V.M., îşi exercită activitatea în numele acestei societăţi şi acţionează în exclusivitate ca reprezentant al acesteia (art. 14 din Regulament), iar societatea comercială înregistrată la C.N.V.M. răspunde solidar cu cenzorul extern independent pentru prejudiciile cauzate de acesta în timpul desfăşurării activităţii pentru care a fost desemnat (art. 17).

Conform prevederilor art. 26 din Regulament, „Prestarea de servicii specifice de către cenzorul extern independent se efectuează pe baza unui contract de expertizare financiar-contabil, de verificare şi certificare a bilanţurilor contabile, încheiat între societatea comercială sau cenzorul extern independent, după caz, înregistrat la C.N.V.M. - ca prestator şi persoana fizică sau juridică solicitantă - ca beneficiar".

Certificările cenzorului extern independent pot fi prezentate în rapoarte intermediare, trimestriale, consiliului de administraţie sau comitetului de direcţie al societăţii comerciale expertizate şi C.N.V.M., după caz , la solicitarea acestora (art. 17 din Regulament).

Certificarea conturilor anuale ale societăţilor comerciale expertizate va fi prezentată în Raportul de expertizare financiar-contabil, de verificare şi certificare a bilanţurilor contabile, care, împreună cu anexele acestuia - prezentate în Regulament vor fi depuse la C.N.V.M., cu minimum cinci zile înaintea termenului de depunere a bilanţului contabil la direcţiile generale ale finanţelor publice şi a controlului financiar de stat judeţene, respectiv, a Municipiului Bucureşti [art. 28 alin. (1) şi (2)].

Conform art. 30 cenzorul extern independent are următoarele drepturi:

a) să i se pună la dispoziţie documentele şi informaţiile necesare;

b) să i se asigure condiţiile necesare realizării lucrărilor şi prestaţiilor;

c) să examineze profesional, sistematic, activităţile financiar-contabil ale societăţii comerciale expertizată;

d) să exprime o opinie responsabilă asupra realităţii şi corectitudinii imaginii date de conturile anuale ale societăţii comerciale;

e) să fie remunerat pentru munca depusă pe baza unei convenţii civile de prestări servicii.

În exercitarea activităţilor, cenzorii externi independenţi înregistraţi la C.N.V.M. sunt obligaţi să respecte următoarele reguli de deontologie profesională (art. 31 din Regulament):

a) să se conformeze în permanenţă regulamentelor adoptate de C.N.V.M.;

b) să declare situaţia de incompatibilitate cu activitatea de cenzor extern independent conform art. 11 lit. a) – c);

c) să întocmească, să folosească şi să păstreze actele şi documentele de lucru cu grijă şi în conformitate cu un grafic corespunzător al termenelor;

d) să răspundă singur şi personal pentru acţiunile sale, să ia decizii după considerente proprii, să-şi formuleze singur judecăţile şi hotărârile, fără să aibă posibilitatea transferului responsabilităţilor asupra altora;

e) să păstreze şi să protejeze informaţiile confidenţiale şi privilegiate, împrejurările şi realităţile care i-au devenit cunoscute sau care i s-au încredinţat în timpul exercitării activităţii, neavând voie să le destăinuie sau să le folosească în interesul său;

f) să consemneze, cu ocazia acţiunii de verificare şi apreciere, toate faptele şi datele relevante pentru interpretare şi concluzionare, să-şi formeze convingerile numai plecând de la aceste realităţi şi să se comporte imparţial;

g) să se comporte astfel încât să justifice încrederea opiniei publice şi să respecte obligaţia de fidelitate faţă de persoana expertizată, atât în timpul exercitării activităţii profesionale, cât şi în afara acesteia;

h) să nu folosească în activitatea de expertizare persoane neînregistrate la C.N.V.M.;

i) să nu elibereze părţii beneficiare sau terţilor copii de pe raportul de expertiză contabilă înaintea supunerii lor spre aprobare Consiliului de administraţie şi adunării generale a acţionarilor ale societăţii comerciale beneficiare;

j) să nu efectueze lucrări pentru societăţi comerciale la care sunt salariaţi şi nici pentru persoanele fizice sau juridice cu care acestea se află în raporturi contractuale sau în concurenţă.

Complexitatea regulilor de deontologie profesională pe care sunt obligaţi să le respecte cenzorii externi independenţi denotă importanţa activităţii acestora, ca filtru între emitenţii de valori mobiliare şi C.N.V.M.

Încălcarea cu vinovăţie de către cenzorul extern independent a obligaţiilor care îi revin atrage răspunderea acestuia, iar în cazul constatării unor fapte de natură penală, C.N.V.M. va dispune sesizarea organelor competente, potrivit legii (art. 32-33 din Regulament).

În Prospectul de ofertă publică continuă al unităţilor fondului mutual F.N.I., s-a precizat că societatea de administrare - SC S.I. SA avea atribuţia de a întocmi „raportul anual al Fondului, pe care îl va publica, după avizarea de către comisia de cenzori şi de către expertul independent" (vol. 8, fl.75).

Conform „Reglementărilor interne privind administrarea şi funcţionarea fondului mutual F.N.I.", art.5 - „Conducerea Fondului", „Consiliul reprezintă interesele membrilor Fondului şi se pronunţă asupra ... raportului anual al administratorilor Fondului, după avizarea sa de către comisia de cenzori şi un expert contabil independent, în vederea difuzării şi publicării".

În conformitate cu prevederile Regulamentului privind activitatea cenzorului extern independent, la care s-a făcut referire, SC S.I. SA a încheiat pentru perioada 1995-1999 Contracte de verificare şi certificare a raportului anual al F.N.I. cu cenzorii externi independenţi G.A., pentru exerciţiul financiar al anilor 1996-1997 şi A.M., pentru exerciţiul financiar al anilor 1998 şi 1999.

În data de 31 decembrie 1999, SC S.I. SA, reprezentată prin V.I.M., preşedinte - director general a încheiat „Contractul de verificare şi certificare a raportului anual al F.N.I. - F.N.I.", înregistrat cu nr. 781 din 23 februarie 2000, cu cenzorul extern independent, inc. A.M., atestat de C.N.V.M. prin Ordinul nr. AF 1034 din 22 octombrie 1999 (vol. 9, fl. 548; vol. 10, fl. 738).

Conform contractului, inc. A.M. avea următoarele obligaţii:

a) Să procedeze la examinarea profesională, sistematică, a activităţii financiar-contabile şi la exprimarea unei opinii responsabile asupra fidelităţii dată de Raportarea anuală a F.N.l. către C.N.V.M.;

b) În scopul ameliorării calităţii şi utilizării informaţiilor financiar-contabile, verificarea raportorului se va aplica la principalele cicluri ale activităţii F.N.I.: cumpărările, vânzările, stocurile, trezoreria şi fluxul de numerar;

c) Opinia cenzorului extern independent cu privire la conturile anuale va fi prezentată în Raportul cenzorului extern independent şi se va sprijini pe rezultatele activităţii desfăşurate în cursul anului, din care nu pot lipsi referiri concrete cu privire la:

- evoluţia titlurilor de participare şi a activului net în perioada 1 ianuarie 1999 -31 decembrie 1999;

- situaţia valorii unitare a activului net la 31 decembrie 1999;

- situaţia depunătorilor cu mai mult de 5% din titlurile de participare;

- situaţia activului şi a obligaţiilor F.N.I. la data de 31 decembrie 1999;

- situaţia detaliată a investiţiilor la 31 decembrie 1999.

d) Rezervele, precum şi refuzul de certificare a raporturilor vor fi, în prealabil, notificate conducerii societăţii, cu arătarea motivelor, iar menţionarea lor în raport trebuie să fie însoţită de explicaţiile sau observaţiile primite.

Pentru exerciţiul financiar al anului 1995, nu a fost întocmit şi depus Raportul cenzorului extern independent asupra activităţii F.N.I.

În perioada 1996-1997, aceste rapoarte au fost întocmite de cenzorul extern independent G.A., pentru ca în intervalul 1998-2000, raportările să fie efectuate de inc. A.M., după cum urmează:

A. Pentru anul 1998.

1. În data de 16 februarie 1999, a întocmit „Raportul cenzorului extern independent asupra activităţii F.N.I. F.N.I pe anul 1998", în care a precizat:

„Cenzorul extern independent a analizat şi verificat următoarele situaţii:

- Evoluţia titlurilor de participare, a activului net şi a valorii unitare, în perioada 1 ianuarie 1998-31 decembrie 1998;

- Situaţia deţinătorilor cu mai mult de 5% din titlurile de participare;

- Situaţia activului şi a obligaţiilor F.N.I la 31 decembrie 1998;

- Situaţia detaliată a investitorilor la 31 decembrie 1998.

Cenzorul extern independent, verificând prin sondaj activitatea specifică desfăşurată de F.N.I. pe perioada 1 ianuarie 1998 - 31 decembrie 1998 şi asupra operaţiunilor care au avut loc în această perioadă, a constatat că acestea sunt urmărite zilnic şi că se respectă regulamentar şi instrucţiunile C.N.V.M.

În opinia cenzorului extern independent, situaţiile privind activele nete, evidenţele referitoare la operaţiunile respective, precum şi rezultatele acestora prezentate în Raportul F.N.I. încheiat la 31 decembrie 1998 sunt în conformitate cu principiile specifice de calcul, general acceptate de C.N.V.M. şi a Regulamentului nr. 9/1996.

În urma acestei verificări, se confirmă datele prezentate în Raportul anual F.N.I., întocmit la data de 31 decembrie 1998" (vol. 10, fl.757-758).

2. În data de 8 aprilie 1999, a întocmit „Raportul cenzorului extern independent privind expertizarea financiar - contabilă pe anul 1998 la SC S.I. SA Bucureşti" (vol. 15, fl.815-820).

3. În data de 24 august 1999, a întocmit „Raportul cenzorului extern independent asupra activităţii F.N.I. în semestrul 1/1998" (vol. 8, fl.455).

Pentru anul 1999

1. În data de 24 august 1999, a întocmit „Raportul cenzorului extern independent asupra activităţii F.N.I. în semestrul 1/1999" (vol. 8, fl.348, 455; vol. 12, fl.498-499; vol. 13, fl.111-112).

2. În data de 2 martie 2000 a întocmit „Raportul cenzorului extern independent asupra activităţii F.N.I. F.N.I. în anul 1999", în care a precizat:

„Cenzorul extern independent a analizat şi verificat următoarele situaţii:

- Evoluţia titlurilor de participare a activului net şi a valorii unitare, în perioada 1 ianuarie 1999-31 decembrie 1999;

- Situaţia deţinătorilor cu mai mult de 5% din titlurile de participare;

- Situaţia activului şi a obligaţiilor F.N.I. la 31 decembrie 1999;

- Situaţia detaliată a investitorilor la 31 decembrie 1999;

Cenzorul extern independent, verificând prin sondaj activitatea specifică desfăşurată de F.N.I. pe perioada 1 ianuarie 1999-31 decembrie 1999 şi asupra operaţiunilor care au avut loc în această perioadă, a constatat că acestea sunt urmărite zilnic şi că se respectă regulamentar şi instrucţiunile C.N.V.M.

În opinia cenzorului extern independent, situaţiile privind activele nete, evidenţele referitoare la operaţiunile respective, precum şi rezultatele acestora prezentate în Raportul F.N.I. încheiat la 31 decembrie 1999 sunt în conformitate cu principiile specifice de calcul, general acceptate de C.N.V.M. şi a Regulamentului nr. 9/1996.

În urma acestei verificări, se confirmă datele prezentate în Raportul anual al F.N.I. întocmit la data de 31 decembrie 1999 (vol. 9, fl.518-519, vol.8,fl.371-372).

Analizând rapoartele întocmite de către inculpat asupra activităţii financiar-contabile a F.N.I. prin care s-au confirmat datele înserate în Rapoartele anuale ale F.N.I. întocmite de SC S.I. SA pentru anii 1998-1999, s-a constatat că acesta nu şi-a exercitai drepturile de control specifice, neraportând către C.N.V.M. nici o încălcare a legii în activitatea generală a F.N.I., administrat de către SC S.I. SA.

În acest mod, inc. A.M. a contribuit la inducerea în eroare a investitorilor F.N.I. cărora le-a garantat - practic - legalitatea şi probitatea operaţiunilor financiar - contabile efectuate de către administrator şi distribuitor, în evidentă contradicţie cu situaţia reală.

Supravegherea F.N.I. de către C.N.V.M. a fost efectuată prin Departamentul de Reglementare a pieţei şi intermediere financiară şi Departamentul Control, anchetă şi informatizare a pieţei de capital.

Actele normative la care s-a făcut în mod repetat referire în expozitivul rechizitoriului - OG nr. 24/1993, Legea nr. 52/1994, Regulamentul C.N.V.M. nr. 9/1996, Ordinul C.N.V.M. nr. 31/1995 etc. - ofereau C.N.V.M. instrumentele legale pentru sancţionarea societăţii de administrare, societăţii de depozitare şi cenzorilor externi independenţi, mergând până ia retragerea autorizaţiei de funcţionare a F.N.I. şi a autorizaţiei de administrare a SC S.I. SA

În mod repetat, Departamentul Reglementarea pieţei şi intermediere financiară a adresat Departamentului de control - anchetă şi informatizarea pieţei sesizări privind încălcarea de către SC S.I. SA a prevederilor actelor normative care reglementau piaţa de valori mobiliare, solicitând efectuarea de controale şi adoptarea măsurilor de rigoare.

Astfel din corespondenţa purtată între cele două departamente ale C.N.V.M. s-au reţinut următoare:

- Cu adresa nr. 253 din 06 aprilie 1998 (vol.8, fl.175), C.N.V.M. - Departamentul Reglementarea Pieţei şi Intermediere Financiară, a sesizat Departamentul de control-anchetă şi informatizarea pieţei asupra faptului că: „Din analiza rapoartelor săptămânale în luna martie 1998, SC.S.I. SA nu numai că nu s-a încadrat în limitele impuse de OG nr. 24/1993 privind deţinerile de acţiuni necotate în cadrul activului net (respectiv, maxim 10 % din activul net) ci a continuat achiziţionarea de acţiuni necotate (media achiziţiilor fiind de cca. 5 miliarde lei/săptămână, culminând cu săptămâna 23-29 martie 1998 când a avut loc o creştere a deţinătorilor de acţiuni necotate cu 11 miliarde lei. În urma acestei situaţii, ponderea acţiunilor necotate în total activ net a crescut de la 69,33 % (02 martie 1998) la 72,85 % (30 martie). Având în vedere cele mai sus prezentate vă rugăm să luaţi măsurile de rigoare".

- Cu adresa nr. 230 din 21 aprilie 1998 (vol.8, fl.172), C.N.V.M. -Departamentul Reglementarea Pieţei şi Intermediere Financiară, a sesizat Departamentul de control-anchetă şi informatizarea pieţei asupra faptului că: „Din analiza rapoartelor săptămânale în perioada martie şi aprilie 1998, S.C. S.I. S.A. nu numai că nu s-a încadrat în limitele impuse de OG nr. 24/1993 privind deţinerile de acţiuni necotate în cadrul activului net (respectiv, maxim 10 % din activul net) ci a continuat achiziţionarea de acţiuni necotate, media achiziţiilor fiind de cca. 5-7 miliarde lei/săptămână, culminând cu săptămâna 23-29 martie 1998 când a avut loc o creştere a deţinătorilor de acţiuni necotate cu 11 miliarde lei. în urma acestei situaţii, ponderea acţiunilor necotate în total activ net a crescut de la 69,33 % (02 martie 1998) la 73,73 % (13.04). Având în vedere cele mai sus prezentate vă rugăm să luaţi măsurile de rigoare".

Cu adresa fără număr din data de 16 iunie 1998 (vol.8, fl. 168), C.N.V.M. - Departamentul Reglementarea Pieţei şi Intermediere Financiară, a sesizat Departamentul de control - anchetă şi informatizarea pieţei asupra faptului că: „Din analiza rapoartelor săptămânale în perioada martie - mai 1998, s-a constatat că SC. S.I. SA nu numai că nu s-a încadrat în limitele impuse de OG nr. 24/1993 privind deţinerile de acţiuni necotate în cadrul activului net (respectiv, maxim 10 % din activul net) ci a continuat achiziţionarea de acţiuni necotate, media achiziţiilor fiind de cca. 6-8 miliarde lei/săptămână. În urma acestei situaţii, ponderea acţiunilor necotate în total activ net a crescut de la 69,33 % (02 martie 1998) la 84,24 % (08 iunie ). Având în vedere cele mai sus prezentate vă rugăm să luaţi măsurile de rigoare".

Cu adresa nr. 694 din 25 septembrie 1998 (vol. 8, fl. 61), C.N.V.M. – Departamentul Reglementarea Pieţei şi Intermediere Financiară, a sesizat Departamentul de control - anchetă şi informatizarea pieţei asupra faptului că: „Din analiza rapoartelor săptămânale în perioada martie - iunie 1998, precum şi a raportului societăţii de administrare privind activitatea F.N.I, pe semestrul 1/1998, s-a constatat că S.C.S.I. SA nu numai că nu s-a încadrat în limitele impuse de OG nr. 24/1993 privind deţinerile de acţiuni necotate în cadrul activului net (respectiv, maxim 10 % din activul net) ci a continuat achiziţionarea de acţiuni necotate, media achiziţiilor fiind de cca. 6-8 miliarde lei/săptămână. În urma acestei situaţii, ponderea acţiunilor necotate în total activ net a crescut de la 69,33 % (02 martie 1998) la 86,48 % (30 iunie 1998 - raport semestrial)".

„Gradul de lichiditate al F.N.I. s-a menţinut sub limita prevăzută de art. 35, cap. VI, partea III din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M. (30 %), scăzând de la 15,47 % din activul net (02 martie 1998) la 4,33 % din activul net (30 iunie 1998 - raport semestrial)".

„Având în vedere cele mai sus prezentate vă propunem să efectuaţi un control la societatea mai sus menţionată".

Cu adresa nr. 192 din 24 mai 1999 (vol.8, fl.158), C.N.V.M. –Departamentul Reglementarea Pieţei şi Intermediere Financiară, a sesizat Departamentul de control - anchetă şi informatizarea pieţei asupra faptului că: „Deşi prin Decizia nr. D3136 din 14 iulie 1998 a fost autorizat un proiect al Contractului de depozitare, până în prezent Fondul nu are o societate de depozitare, încălcându-se prevederile art. 40, cap. VI din OG nr. 24/1993".

„Societatea de administrare nu a transmis raportul anual privind propria sa activitate pentru anul 1998. De asemenea, ultima raportare săptămânală a fost pentru data de 30 aprilie 1999, încălcându-se prevederile art. 25, cap. V, Partea III din Regulamentul nr. 9/1996".

„Plasamentele în valori mobiliare de natura acţiunilor necotate au scăzut de la 64,31 % (01 ianuarie 1999) la 39,70 % (30 aprilie 1999), ponderea deţinută depăşind procentul maxim (5 %) prevăzut de prevederile art. 27 lit. d), cap. IV din OG nr. 24/1993".

„Din situaţia deţinerilor peste 5 % rezultă că la 31 decembrie 1998 nu erau investitori cu deţineri de peste 5 % din activul net al Fondului. Cu toate acestea, din situaţia detaliată a investiţiilor rezultă că Fondul avea deţineri importante la SC M. SA (19 %, încălcându-se prevederile art. 27 lit. a), SC I.E. SA (5,82 %) şi SC L.P. SA (3,49 %), încălcându-se prevederile art. 27 lit. e) din OG nr. 24/1993".

„Cenzorul extern independent certifică faptul că raportul societăţii de administrare reflectă imaginea fidelă a activităţii fondului şi că au fost elaborate în conformitate cu reglementările C.N.V.M. şi CECCAR. Totuşi, el nu semnalează încălcări ale prevederilor legale."

- Cu adresa nr. 425 din 22 septembrie 1999 (vol.8, f.157), C.N.V.M. - Departamentul Reglementarea Pieţei şi Intermediere Financiară, a sesizat Departamentul de control - anchetă şi informatizarea pieţei asupra faptului că, din analiza raportării săptămânale transmisă la data de 08 septembrie 1999 de societatea de administrare SC S.I. SA către C.N.V.M., rezultă că există un număr mare de acţiuni necotate în valoare de 748.068.143.390 lei reprezentând 44,3 % din valoarea activului total. Rezultă că societatea de administrare SC S.I. SA a încălcat prevederile art. 27 din OG nr. 24 şi ale art. 25 cap. IV şi art. 34 alin. (3) cap. VI din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M.

- Cu adresa nr. F/7068 din 12 noiembrie 1999, C.N.V.M. a solicitat SC .S.I. SA să transmită urgent rapoartele pe sem. I/1999, privind fondurile avute în administrare în conformitate şi în forma prevăzută de art. 4, cap. 2, partea III din Regulamentul nr. 9/1996 şi art. 21, cap. IV din OG nr. 24/1993. De asemenea, a solicitat să transmită toate raportările săptămânale începând cu 30 septembrie 1999, iar pe viitor acestea să fie transmise conform dispoziţiilor art. 25, cap. IV, partea III din Regulamentul nr. 9/1996. Totodată, a adus la cunoştinţă că deţinerile F.N.I. în acţiuni necotate reprezintă 44,20 % din activul net, încălcând astfel dispoziţiile art. 27, lit. e), cap. IV, din OG nr. 24/1993 şi a atenţionat că nerespectarea acestor prevederi legale atrage după sine sancţiunile prevăzute de lege.

- Cu adresa nr. F/2574 din 14 martie 2000, C.N.V.M. a solicitat SC S.I. SA să transmită raportul pe semestrul 1/1999, trim. IIl/1999 şi anul 1999 privind activitatea F.N.I., precum şi raportul pe semestrul 1/1999 privind activitatea societăţii de administrare, împreună cu bilanţul contabil şi anexele la bilanţ.

Având cunoştinţă despre numeroasele încălcări ale dispoziţiilor legale referitoare la neatingerea gradului de lichiditate al Fondului, depăşirea limitelor maxim admise privind plasamentele activului F.N.I. în acţiuni necotate, evaluarea acestuia şi funcţionarea fără societate de depozitare, preşedintele C.N.V.M., B.S. şi B.C.C. - care coordona, în fapt, Departamentul de reglementare a pieţei şi intermediere financiară nu au dispus măsurile care se impuneau pentru prevenirea prăbuşirii financiare a F.N.I.

Din procesele-verbale ale şedinţelor C.N.V.M. de la înfiinţarea F.N.I. în anul 1995, a rezultat că, în cadrul acestora, s-au discutat următoarele măsuri referitoare la activitatea F.N.I.:

- Să se stabilească criteriile de incompatibilitate între societatea agent custode şi societatea de administrare;

- Să se solicite SC S.I. SA măsuri de încadrare în limitele legii, privind structura de portofoliu şi aprobarea Consiliului de încredere;

- Să se ridice autorizaţia, să se radieze cenzorii externi independenţi ale căror rapoarte nu sunt exacte şi întocmite conform regulamentelor C.N.V.M;

- Să se solicite stabilirea procentului de acţiuni necotate şi un program strict de încadrare în normele şi regulamentele C.N.V.M., necesitatea restructurării portofoliului, modului de calcul al activului net (metoda de evaluare rapidă);

- Necesitatea comunicării de către investitori a datelor care ajungeau la C.N.V.M.

Măsurile discutate în şedinţele C.N.V.M. nu au fost realizate în fapt, fiind ordonate - în mod vădit - doar pentru crearea unei aparente salvări de legalitate.

Elocvente în acest sens, sunt următoarele aspecte:

În anul 1998, C.N.V.M. a sancţionat contravenţional şi a dispus alte măsuri, inclusiv retragerea autorizaţiei de funcţionare, pentru societăţile de valori mobiliare care au încălcat prevederile legale în domeniu (a se vedea raportul de activitate al C.N.V.M. pe anul 1998, fl. 47-81).

Ignorându-se sesizările repetate referitoare la nelegalităţile din activitatea SC S.I. SA, de administrare a F.N.I., s-a efectuat la această societate doar un singur „control tematic", constatându-se „încălcarea art. 17 lit. b) din Regulamentul 24/1996, art. 27 lit. d) din OG nr. 24/1993, art. 35 Cap. VI partea III din Regulamentul 9/1996.

„Măsurile propuse" au constat în „recomandarea făcută F.N.I. ca acest fond să-şi elaboreze un program de încadrare în prevederile OG nr. 24/1993 şi Regulamentului 9/1996", iar „măsurile dispuse", s-au rezumat la adresa din 6 martie 1998, „prin care se recomanda F.N.I. încadrarea în prevederile legale" (raport, fl.67).

De subliniat că acest „control tematic" s-a efectuat într-o singură zi, respectiv 6 martie 1998, când s-au propus şi dispus „măsurile" menţionate.

În Raportul de activitate al C.N.V.M. pe anul 1999 - anul în care s-au produs cele mai mari nereguli în activitatea F.N.I., se precizează doar că „Piaţa fondurilor mutuale româneşti a fost dominată în 1999 de F.N.I. - F.N.I., atât din perspectiva numărului de investitori care şi-au plasat banii aici, cât şi din cea a randamentelor afişate de managerii societăţii de administrare. La presiunea investitorilor, managerii de la SC S.I. SA, care administrează atât F.N.I., cât şi Fondul Naţional de Acumulare, au decis la începutul lunii octombrie 1999 splitarea titlurilor de participare. Motivarea împărţirii valorii unui titlu la zece a fost dorinţa investitorilor de a-şi tranzacţiona mai atractiv titlurile din portofoliu" (fl.35).

În continuare, sunt prezentate performanţele fondurilor deschise de investiţii la 31 decembrie 1999, inclusiv ale F.N.I., care este prezentat cu un grad mediu de risc (fl.37).

Şi în acest raport de activitate, sunt prezentate societăţile de valori mobiliare care au fost sancţionate şi se menţionează că, la nivelul anului 1999, Departamentul de control - anchetă a sesizat organele de cercetare penală cu circa 150 cazuri de fraudă comise pe piaţa de capital, în unele dintre acestea, dispunându-se chiar măsuri preventive împotriva persoanelor responsabile (fl.62-63).

De altfel, se susţine în „Raport" că C.N.V.M. „...a adoptat o poziţie intransigentă privind respectarea de către operatorii de piaţă a Legii nr. 52/1994, privind valorile mobiliare şi bursele de valori, a Legii nr. 83/1994, pentru aprobarea OG nr. 24/1993 şi a regulamentelor emise în aplicarea acestora", „plecând de la premisa că dreptul de proprietate dobândit legal de investitori este inalienabil şi constituie piatra de temelie în construcţia, perfecţionarea şi dezvoltarea mecanismelor care concură la creşterea confidenţei investitorilor români şi străini în piaţa de capital românească ..." (fl.58).

Paradoxal, chiar C.N.V.M., prin Raportul nr. 841 din 31 iulie 2000 - după prăbuşirea F.N.I., a reţinut numeroase nereguli privind activitatea SC S.I. SA, rezultate din studierea „... documentelor puse la dispoziţie şi a răspunsurilor la chestionarul înaintat la SC S.I. SA ..." (vol. 17, fl.32-109).

Atrage atenţia catalogarea F.N.I. ca o „investiţie cu grad de risc foarte ridicat", în accepţiunea Regulamentului nr. 9/1996, dată fiind achiziţionarea într-un procent foarte mare din valoarea activelor nete ale Fondului de acţiuni ale unor societăţi necotate, neprofitabile, şi la preţuri exagerat de mari comparativ cu valoarea lor reală (fl. 100).

Din materialul probator administrat în cauză, precum şi din conţinutul dispoziţiilor legale care reglementează organizarea şi desfăşurarea activităţii C.N.V.M., a rezultat că aceasta prezintă în structură, ca organism de coordonare, conducere şi decizional, o comisie formată din 5 membri, cu toţii având calitatea de comisari, dintre aceştia, 2 deţinând funcţiile de preşedinte şi respectiv vicepreşedinte.

Aşa cum s-a stabilit pe parcursul fazei de urmărire penală, pentru o mai bună desfăşurare a activităţii departamentelor din cadrul C.N.V.M., fiecare dintre acestea a fost încredinţat, spre coordonare, unuia din cei 5 comisari, repartizare în baza căreia, fiecare situaţie de anormalitate de resortul unuia din departamente, era gestionată de comisarul respectiv şi, eventual, adusă la cunoştinţa preşedintelui comisiei, ori discutată în plenul acesteia.

Pentru perioada de referinţă în care s-au comis faptele ce constituie obiectul prezentei cauze, comisarul ce coordona activitatea Departamentului de Reglementare a Pieţei şi Intermediere Financiară (departament la nivelul căruia s-au constatat neregulile existente în activitatea SC S.I. SA) a fost inc. B.C.C., preşedintele comisiei fiind inc. B.S.

S-a precizat de către instanţa de fond că atribuţia de coordonare a câte unuia dintre departamente nu a fost înscrisă, ca atare, în fişa postului pentru fiecare comisar, însă această repartizare, aşa cum a rezultat din declaraţiile martorilor, a existat, ea fiind decisă chiar în plenul comisiei şi tocmai în scopul anterior menţionat, acela de a asigura o bună funcţionare a activităţii fiecărui departament. în acest sens, sunt declaraţiile martorilor R.M., I.A. şi I.D. - comisari în cadrul C.N.V.M., precum şi declaraţiile personalului cu funcţii de conducere şi execuţie din cadrul Departamentului de Reglementare a Pieţei şi Intermediere Financiară, martorii I.G., L.M., M.L. şi T.A., din toate aceste depoziţii rezultând că deciziile finale privind F.N.I. erau luate de comisar B.C.C. sau preşedintele B.S. (vol. 2, fl.373-386, 387-394, 395-398, 399-408,523-529, 608-609).

Având în vedere aspectele expuse, s-a concluzionat că inculpaţii B.S. şi B.C.C., prin modul defectuos prin care şi-au exercitat atribuţiile legale de supraveghere a activităţii F.N.I., au facilitat prejudicierea investitorilor Fondului prin manoperele frauduloase la care am făcut deja referire.

În conformitate cu prev. art. 1 alin. (1) din Legea nr. 66 din 3 iunie 1996, republicată în M.Of. nr. 28 din 26 ianuarie 1999, „Casa de Economii şi Consemnaţiuni, denumită prescurtat C.E.C, persoană juridică română de drept privat, se reorganizează în societate bancară pe acţiuni, cu acţionar unic statul român".

Potrivit art. 2 alin. (1), C.E.C. efectua, în limita autorizaţiei acordate de Banca Naţională a României, investiţii în valori mobiliare emise de administraţia publică centrala şi negocia cu participaţii de capital la societăţi comerciale şi/sau financiare, stabilite de Consiliul de Administraţie C.E.C. Volumul total al participaţiilor nu putea depăşi nivelul fondurilor proprii ale C.E.C.

În art. 11 din Legea nr. 66/1996, se preciza că „Modul de organizare şi de funcţionare a C.E.C. se stabileşte prin statutul propriu, elaborat de Consiliul de Administraţie şi aprobat de Guvern".

În concordanţă cu art. 2 din Statutul C.E.C, aprobat prin HG nr. 888 din 1 octombrie 1996, „C.E.C. este persoana juridică română, având forma juridică de societate bancară pe acţiuni, cu acţionar unic statul român. Aceasta îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Legea nr. 66/1996, cu celelalte dispoziţii legale în vigoare şi cu prezentul statut".

Art. 5 din Statut prevede toată gama de activităţi şi servicii bancare care pot fi legal prestate în România şi/sau în străinătate, incluzând la lit.t „intrarea în raporturi de asociere şi/sau în orice alt angajament de participare la profituri cu alte societăţi bancare, financiare, de asigurări, de valori mobiliare, etc. potrivit legii, depozitarea de active ale societăţilor de intermediere de valori mobiliare şi ale organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare cu operaţiunile conexe şi accesorii aferente calităţii de depozitar şi distribuţia şi răscumpărarea de titluri de participare la organismele de plasament colectiv în valori mobiliare, prin contracte încheiate cu societăţile de investiţii financiare, de administrare de organisme de plasament colectiv în valori mobiliare şi de intermediere de valori mobiliare".

De asemenea, art. 5 lit. y), includea în obiectul de activitate al CE.C. „efectuarea altor plasamente stabilite de Consiliul de Administraţie".

Conform art. 13 din Statut, „C.E.C. este condusă de un Consiliu de Administraţie format din: preşedinte, trei vicepreşedinţi şi şapte membri. Preşedintele şi vicepreşedinţii C.E.C. sunt numiţi de primul - ministru. Ceilalţi membrii sunt numiţi de ministrul finanţelor. Preşedintele C.E.C. îndeplineşte şi funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie".

Printre alte atribuţii principale, Consiliul de Administraţie „hotărăşte cu privire la politica de plasamente a C.E.C." [art. 13 lit. e) din Statut].

Consiliul de Administraţie emitea, la sfârşitul fiecărei şedinţe în care au fost luate hotărâri, documentul numit „hotărâre a CA. al C.E.C", iar lucrările Consiliului de Administraţie se consemnau în procese verbale de şedinţă, semnate de membrii prezenţi şi ţinute într-un registru de procese-verbale.

În perioada dintre şedinţele Consiliului de Administraţie, administrarea C.E.C. este asigurată de Comitetul de Direcţie, în interesul acesteia şi în limitele competenţelor care au fost conferite prin statut şi/sau prin hotărâri ale Consiliului de Administraţie [art. 4 alin. (1) din Statut].

Comitetul de Direcţie era compus din preşedintele şi vicepreşedinţi C.E.C. Preşedintele Consiliului de Administraţie, în calitatea sa de preşedinte al C.E.C, era şi preşedintele Consiliului de Administraţie [art. 14 alin. (2) şi (3) din Statut].

Comitetul de Direcţie se întrunea cel puţin o dată pe săptămână sau de câte ori este necesar, la convocarea preşedintelui sau înlocuitorului acestuia. Deciziile se luau cu majoritatea absolută a voturilor membrilor, iar la situaţii paritare, votul preşedintelui era decisiv. Dezbaterile şedinţelor Comitetului de Direcţie se consemnau în procese-verbale înscrise în registrul special care se prezentau Consiliului de Administraţie.

Comitetul de Direcţie avea atribuţii complexe, inclusiv, aceea de a aproba operaţiunile în limita competenţelor stabilite de Consiliul de Administraţie [art. 14 lit. a)].

Potrivit prevederilor art. 15 din Statut, „Preşedintele Consiliului de Administraţie C.E.C. este reprezentantul legal al societăţii şi o angajează patrimonial prin semnătura autografa pusă pe actele încheiate în numele acesteia cu terţii, putând efectua orice operaţiuni şi dispune orice măsuri necesare pentru realizarea obiectului de activitate".

Preşedintele C.E.C. - printre alte atribuţii principale - exercita conducerea operativă a C.E.C, urmărind buna administrare a acesteia şi asigurarea integrităţii patrimoniului ei [art. 15 alin. (3) lit. b) din Statut].

Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al C.E.C. dezvolta prevederile actelor normative menţionate, stabilind atribuţiile conducerii C.E.C. şi ale personalului din subordine.

Şi în Regulament, se stipula că Preşedintele C.E.C. asigură conducerea generală a activităţii instituţiei, angajând C.E.C. în raporturile sale cu terţii.

Preşedintele organiza buna funcţionare a Consiliului de Administraţie şi a Comitetului de Direcţie ale C.E.C, lua măsuri pentru executarea hotărârilor acestora, întreprindea măsuri pentru buna administrare a C.E.C. şi păstrare a patrimoniului.

La începutul anului 1999, componenţa Consiliului de Administraţie al C.E.C. era următoarea: C.P. - preşedinte; M.Z.M. - vicepreşedinte; C.C. - vicepreşedinte; O.M. - vicepreşedinte; C.C.C. - primarul Sectorului 5 Bucureşti; I.M. - secretar de stat la Ministerul Finanţelor; G.B. - secretar de stat la Ministerul Finanţelor; I.N. - secretar general la Ministerul Finanţelor; D.L. - secretar general-adjunct la Ministerul Finanţelor; - secretar general adjunct la Ministerul Finanţelor; D.B. - director la Ministerul Finanţelor.

Pentru efectuarea de plasamente de către C.E.C. în unităţi de fond F.N.I., în data de 12 ianuarie 1999, SC S.I. SA a remis C.E.C. o ofertă pentru cumpărări de unităţi de fond, împreună cu Prospectul de ofertă publică continuă al F.N.I., cu condiţii speciale, respectiv achitarea lunară către C.E.C. a câştigului rezultat din creşterea valorii unităţii de fond şi, în plus, un comision de răscumpărare la termen a unităţilor de fond, inclusiv pentru câştigurile lunare, de 0,2% faţă de 1,5% stipulat în Prospect, respectiv de 4%, în cazul răscumpărărilor înainte de termen, faţă de cel de 8%, prevăzut în Prospect.

Oferta pentru cumpărări de unităţi de fond F.N.I. a fost analizată de Direcţia Trezorerie din cadrul C.E.C, iar martora T.C., în calitate de director, a întocmit „NOTA" din 8 februarie 1999, pe care a înaintat-o Comitetului de Direcţie.

„NOTA" cuprindea atât avantajele, cât şi dezavantajele plasamentelor în unităţi de fond F.N.I., facându-se referire la evaluarea incorectă în clasa de risc mediu a F.N.I., expunerea la riscuri foarte mari, prin investiţii, în cumpărarea unui mare număr de acţiuni necotate, nerespectarea de către SC S.I. SA a prevederilor OG nr. 24/1993, privind structura de portofoliu şi reputaţia îndoielnică a SC S.I. SA pe piaţa de capital.

De asemenea, în „NOTĂ" s-a specificat faptul că C.E.C. nu va putea participa la F.N.I. decât cu suma maximă de 47 miliarde lei, reprezentând 5% din totalul unităţilor de fond existente pe piaţă - conform reglementărilor legale în materie - deşi suma propusă pentru investiţii era de 50 miliarde lei (vol. 14, fl. 34-39).

Totodată, oferta SC S.I. SA se referea şi la un plasament în unităţi de fond F.N.A., care nu formează obiectul prezentei cauze.

Participarea C.E.C. la F.N.I. s-a discutat în şedinţa Comitetului de Direcţie din 10 februarie 1999, dezbătându-se avantajele şi dezavantajele implicării C.E.C, aşa cum au fost prezentate în „NOTA" întocmită de către T.C.

Prin Hotărârea Comitetului de Direcţie nr.7 din 10 februarie 1999, s-a aprobat participarea C.E.C. la F.N.I. cu suma de 40 miliarde lei (vol. 14, fl.7-12).

Hotărârea a fost adoptată în majoritate, singurul membru al Comitetului de Direcţie care a votat împotrivă fiind vicepreşedintele C.M.

Referitor la „NOTĂ", s-a precizat că urmează să fie „îmbunătăţită" şi supusă aprobării Consiliului de Administraţie. In consecinţă, martora T.C. a procedat la reactualizarea situaţiei F.N.I., Ia nivelul datei de 28 februarie 1999, în ceea ce priveşte structura portofoliului (vol.14, fl.69-75).

Hotărârea Comitetului de Direcţie nr. 7 din 10 februarie 1999 a fost supusă aprobării Consiliului de Administraţie în şedinţa din 24 martie 1999. Prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 3, din această dată, s-a hotărât ca „NOTA" Direcţiei Trezorerie să fie „reorganizată şi îmbunătăţită, urmând a fi prezentată la şedinţa viitoare a Consiliului de Administraţie (vol. 14, fl. 42-28).

Pe această „NOTĂ", preşedintele C.E.C, inculpatul P.C., a pus rezoluţia „Se rediscută", iar martorei T.C. i-a solicitat să o refacă, prezentând doar oferta pentru cumpărări unităţi de fond F.N.I., fără să mai prezinte şi dezavantajele pe care le incumbă plasamentul (declaraţii martoră).

În aceste condiţii, T.C. a întocmit „NOTA privind participarea C.E.C. ca investitor la F.N.I. şi F.N.A." din data de 30 martie 1999, pe care inculpatul P.C. a consemnat „CA./Propun să se aprobe în forma alăturată. Prezintă sintetic propunerile din materialul difuzat în prima formă" (vol. 14, fl.96-98).

Consiliul de Administraţie a aprobat participarea C.E.C. ca investitor F.N.I. cu suma de 40 miliarde lei prin Hotărârea nr. 4 din 1 aprilie 1999, cu un vot împotrivă, aparţinând vicepreşedintelui C.M. (vol. 14, fl.75-77).

Prin aceeaşi hotărâre, s-a stabilit ca în maximum trei luni de la înfiinţarea unei societăţi de valori mobiliare proprii - care se preconiza în următoarea perioadă -C.E.C. să se retragă de la F.N.I. şi F.N.A. După ce s-a obţinut şi avizul Ministerului Finanţelor Publice, în data de 16 aprilie 1999, între C.E.C. şi S.C S.I. " S.A., s-a încheiat Convenţia pentru achiziţionarea de unităţi de fond F.N.I. în sumă de 40.000.000.000 lei, pentru o perioadă de 91 zile de la data plăţii (vol.14, fl.67-466).

În data de 19 aprilie 1999, cu O.P. nr. 1217, C.E.C. a virat suma respectivă, pentru subscrierea unui număr de 128.000 unităţi de fond F.N.I. la o valoare de 312.500 lei/unitatea de fond.

În data de 22 iunie 1999, T.C. a întocmit „Informarea privind randamentul investiţiilor la F.N.I. ŞI F.N.A." în care prezenta, succint, situaţia celor două plasamente (vol.14, fl. 125-126).

În şedinţa Comitetului de Direcţie din 7 iulie 1999, fără să se înregistreze o nouă ofertă a SC S.I. SA pentru cumpărări de unităţi de fond F.N.I., inculpatul P.C. i-a cerut acesteia să refacă „Informarea" şi să propună Comitetului de Direcţie: derularea în continuare a contractului de achiziţie de unităţi de fond F.N.I. în valoare de 40 miliarde lei (aşa cum s-a menţionat, contractul anterior prevedea o perioadă de valabilitate a plasamentului de 91 zile de la data plăţii); încheierea unui contract suplimentar de achiziţie de unităţi de fond F.N.I., în valoare de 100 miliarde lei; desemnarea vicepreşedintelui C.M. drept reprezentant al C.E.C. în Consiliul de Administraţie al SC S.I. SA.

În consecinţă, „Informarea privind randamentul investiţiilor la F.N.I. şi F.N.A." a devenit „Nota privind continuarea investiţiilor la F.N.I. şi F.N.A.", purtând însă aceeaşi dată, respectiv, 22 iunie 1999 (vol. 14, fl.123).

Inculpatul P.C., fără justificare, a tăiat pe NOTĂ valoarea de 100 miliarde lei a contractului suplimentar de achiziţie de unităţi de fond F.N.I., mărind cuantumul acesteia la 250 miliarde lei (vol. 14, fl. 123).

NOTA a suferit o ultimă modificare prin limitarea valabilităţii contractului suplimentar până la 15 august 1999, formă în care a fost supusă aprobării Comitetului de Direcţie şi Consiliului de Administraţie din 7-8 iulie 1999 (vol. 14, fila 130).

Propunerile formulate de către Direcţia Trezorerie, în condiţiile expuse, au fost aprobate prin Hotărârea Comitetului de Direcţie nr. 33, din 7-8 iulie 1999 (vol. 14, filele 102-107) şi prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 9 din 8 iulie 1999 (vol. 14, fila 129).

De această dată, vicepreşedintele C.M. nu s-a opus în şedinţa Comitetului de Direcţie, urmărind blocarea propunerilor la nivelul Consiliului de Administraţie al C.E.C. (declaraţii martor).

Şedinţa Consiliului de Administraţie din 8 iulie 1999 nu s-a desfăşurat în sediul C.E.C, iar vicepreşedintelui C.M. i-a fost prezentată Hotărârea nr. 9 din 8 iulie 1999 semnată deja de majoritatea membrilor Consiliului (declaraţii martori).

De altfel, se observă că Hotărârea respectivă se referă doar la participarea C.E.C. la F.N.I., deşi în şedinţa Comitetului de Direcţie al C.E.C. din 7-8 iulie 1999, s-au discutat numeroase alte aspecte, care urmau să fie aprobate de către Consiliul de Administraţie (vol.14, fl. 102-122).

Inculpatul P.C. a fost avizat că, prin efectuarea noului plasament în unităţi de fond F.N.I., C.E.C. se va confrunta cu dificultăţi în ceea ce priveşte asigurarea rezervei minime de lichidităţi impusă de către B.N.R., precum şi cu faptul că, prin achiziţionarea unităţilor de fond F.N.I. aferente sumei de 250 miliarde lei, participaţia C.E.C. va avea o pondere superioară limitei maxime legale de 5%, stabilită prin art. 27, din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M. - în fapt, de 22,86% - totuşi a insistat să se încheie contractul suplimentar de achiziţie a unităţilor de fond F.N.I. (declaraţii martori).

Mai mult, inculpatul a urmărit ca suma de 250 miliarde lei să fie virată în conturile SC S.I. SA chiar în data de 8 iulie 1999, acceptând, în cele din urmă, să se realizeze în două tranşe, respectiv, 50 miliarde lei în data de 8 iulie 1999 şi 200 miliarde lei în data de 12 iulie 1999, aspect consemnat şi în Hotărârea Comitetului de Direcţie nr. 33 din 7-8 iulie 1999 (vol. 14, fl. 102-122, declaraţii martori).

În data de 8 iulie 1999, între C.E.C. şi SC SI SA, s-a încheiat Convenţia pentru achiziţionarea de unităţi de fond F.N.I., în sumă de 250 miliarde lei, iar prin O.P. nr. 2099 din 8 iulie 1999, s-au virat 50 miliarde lei în conturile SC S.I. SA, reprezentând 118.652 unităţi de fond, la valoarea nominală de 421.400 lei/unitate.

Prin O.P. nr. 2126 din 12 iulie 1999, s-a virat şi suma de 200 miliarde lei, reprezentând contravaloarea a 461.574 unităţi de fond F.N.I., la o valoarea nominală de 433.300 lei/unitate.

Din prezentarea celor două plasamente ale C.E.C. în unităţi de fond F.N.I., se poate observa graba cu care a fost promovat, aprobat şi efectuat cel din 8 iulie 1999, perioadă în care SC S.I. SA înregistra o criză acută de lichidităţi.

Din fişa analitică a carnetului de investitor nr. 40.003.002.081.0, aparţinând C.E.C, a rezultat că C.E.C. a achiziţionat, în total, un număr de 708.226 unităţi de fond F.N.I. sau 7.082.260 unităţi splitate, în valoare de 289.999.967.000 lei, la un preţ mediu de 40.947 lei/unitate. în perioada 19 mai 1999 - 4 ianuarie 2000, C.E.C. a recuperat o parte din sumă din creşterea lunară a valorii unităţilor şi răscumpărare unităţilor de fond la un preţ mediu de 56.418 lei/unitate. Pentru cele 3.087.475 unităţi de fond răscumpărate până în data de 4 ianuarie 2000, din totalul celor 7.082.260 unităţi de fond, C.E.C. a realizat un venit suplimentar de 15.471 lei/unitate în total, suma de 47.766.325.725 lei. Din suma de 289.999.967.000 lei subscrisă iniţial, a recuperat până în data de 4 ianuarie 2000, doar suma de 126.424.784.025 lei, rămânând în sold, de recuperat din suma totală subscrisă, valoarea de 163.575.182.975 lei aferentă celor 3.994.785 unităţi de fond nerăscumpărate.

A rezultat că, din investiţia totală de 289.999.967.000 lei, efectuată de C.E.C. în unităţi de fond F.N.I., până în data de 4 ianuarie 2000, s-a recuperat suma totală de174.190.099.750 lei, din care, 126.424.784.025 lei din suma subscrisă iniţial şi 47.766.325.725 lei, din creşterea valorii unităţii de fond.

În aceste condiţii, C.E.C. nu a recuperat din investiţia iniţială efectuată în unităţi de fond F.N.I. suma de 115.809.867.250 lei (289.999.967.000 lei -174.190.099.750 lei), care reprezintă pierderea netă înregistrată de C.E.C. din aceste operaţiuni, fără să fie luate în considerare pierderile din nefructificarea sumei total investite în perioada cât aceasta a fost şi este imobilizată în unităţile de fond achiziţionate (conform Raportul de expertiză contabilă judiciară).

Prin Contractul de cesiune de creanţe nr.1464/5675 din 20 august 2001, Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare - în prezent, A.V.A.S. - a preluat de la C.E.C. pagubele generate de subscrierile efectuate în unităţi de fond F.N.I. şi nerăscumpărate, cuantificate la nivelul sumei de 292.374.551.206 lei, în care au fost incluse şi penalizările de întârziere, în sumă de 166.269.389.016 lei, calculate până la data de 4 iulie 2001.

Proiectul Contractului de fidejusiune /cauţiune remis C.E.C. de către SC S.I. SA - mai precis, inculpatului P.C., avea ca obiect garantarea valorii plăţii de răscumpărare a titlurilor de participare F.N.I., atunci când se constata imposibilitatea de plată datorată riscurilor la care sunt supuse fondurile deschise de investiţii (draft contract, vol. 15, filele 381-386).

Pe acest proiect, inc. P.C. a consemnat „C.D./Rog analizaţi cu atenţie", programându-l în şedinţele Comitetului de Direcţie al C.E.C. din 19 octombrie 1999, 23 ocotombrie 1999, 4 noiembrie 1999, 15 noiembrie 1999, 23 noiembrie 1999, de fiecare dată amânându-se discutarea lui, datorită opoziţiei manifestate de către vicepreşedinţii C.E.C. (declaraţii martori).

De menţionat că, în legătură cu contractul de fidejusiune -cauţiune, în forma propusă de SC S.I. SA, a fost formulat un „Punct de vedere" al directorului Direcţiei Juridice M.E., în care se exprimau următoarele rezerve cu privire la oportunitatea şi legalitatea încheierii acestui contract: „Contractul de cauţiune propus nu poate să fie încheiat între C.E.C. (cauţionar) şi SC S.I. SA (debitor), ci numai între C.E.C. (cauţionar) şi investitor (creditor)"; „Prin încheierea contractului de fidejusiune, C.E.C. se obligă să garanteze cu întregul său patrimoniu şi să plătească valoarea titlurilor de participare răscumpărate, în cazul în care SC S.I. SA, prin societatea de depozitare, este în imposibilitatea de a plăti (datorită unor riscuri la care sunt supuse fondurile de investiţii)"; „Contractul de fidejusiune are întotdeauna un caracter accesoriu unei obligaţii principale, ori, în speţă, nu ştim care este obligaţia principală - care ar trebuie concretizată într-un contract - pe care, accesoriu, C.E.C. să o garanteze prin contractul de fidejusiune".

În consecinţă, s-a apreciat că încheierea de către C.E.C. a contractului de fidejusiune propus de SC S.I. SA „nu este legală şi oportună".

În continuarea „Punctului de vedere", directorul M.E. a specificat că „în plus, nu se prezintă un calcul al valorii totale lunare a titlurilor de participare care pot fi răscumpărate şi pe care SC S.I. SA le-ar putea achita, în scopul de a cunoaşte concret gradul de îndatorare al C.E.C. - în calitate de garant/cauţionar - la data la care ar fi obligat să plătească în locul SC S.I. SA" (vol. 15, filele 387-389).

În sfârşit, în şedinţa Comitetului de Direcţie al C.E.C. din 29 noiembrie 1999, inculpatul P.C. a pus în discuţie proiectul de contract, care a fost însuşit de către vicepreşedinţii C.M. şi M.Z.M. - vicepreşedintele Constantin Cioscu a lipsit de la şedinţă, urmând ca Direcţia Judiciară să completeze contractul cu următoarele prevederi:

- Capitolul I (Obiectul Contractului), art. 1.1. va avea următorul conţinut: „Obiectul prezentului contract îl constituie garantarea valorii plăţii de răscumpărare, dar nu mai mult de 100 miliarde lei, a titlurilor de participare din ziua depunerii cererii de răscumpărare, atunci când se constată imposibilitatea de plată datorată riscurilor la care sunt supuse fondurile deschise de investiţii";

- Capitolul XII (Dispoziţii finale), art. 12.3. se va completa cu punctul d, ce va avea următorul conţinut: „în situaţia când una din părţi constată că cealaltă parte este în dificultate";

- Capitolul XII (Dispoziţii finale) se va completa cu punctul 12.4., cu următorul conţinut: „C.E.C. poate renunţa unilateral la prezentul contract în momentul în care constată că aplicarea prevederilor contractului poate aduce prejudicii imaginii şi credibilităţii sale";

- „art. 12.4. de la Capitolul XII (Dispoziţii finale) devine art. 12.5";

- „art. 12.5. de la Capitolul XII (Dispoziţii finale) devine art. 12.6".

„Acest contract va fi supus aprobării Consiliului de Administraţie şi Ministrului Finanţelor, domnul D.T.R. " (vol.3, fl. 606).

Inculpatul P.C. a modificat Hotărârea Comitetului de Direcţie al C.E.C. nr. 56 din 29 noiembrie 1999, eliminând prevederile referitoare la Contractul de fidejusiune şi a ataşat fila 10, cu semnăturile membrilor Comitetului de Direcţie, evident identice celor aplicate pe prima hotărâre (a se vedea Hotărârea Comitetului de Direcţie al C.E.C. nr. 56 din 29 noiembrie 1999 - vol.3, fl. 588-597, comparativ cu aceeaşi Hotărâre, fl.598-607).

Procesul-verbal al şedinţei Comitetului de Direcţie din 29 noiembrie 1999 şi Hotărârea Comitetului de Direcţie nr. 56 din 29 noiembrie 1999 - în original - au fost distruse de martora M.D., secretara inculpatului P.C., din dispoziţia expresă a acestuia (declaraţii martoră, vol. 3, fl.460-464).

În aceleaşi condiţii, au fost distruse şi copiile Hotărârii iniţiale, recuperate de la vicepreşedinţii C.M. şi M.Z.M. tot de către M.D. (declaraţii martori, vol. 3, fl. 428-464, declaraţii învinuită, fl.29-44).

Martorul C.M. a păstrat totuşi o copie a acestei Hotărâri-cel mai probabil, pentru a se proteja de eventualele consecinţe- prezentând-o organelor de urmărire penală (vol.3, fl.598-607).

De menţionat că inc. P.C. i-a solicitat martorei M.D. să părăsească sala de şedinţă atunci când s-a discutat Contractul de fidejusiune, astfel că era în necunoştinţă de cauză cu privire Ia acest aspect (declaraţii martoră, vol. 3, fl. 460-464).

Ignorând poziţia vicepreşedinţilor C.E.C. şi fără să mai solicite aprobarea Consiliului de Administraţie şi Ministerului Finanţelor, inc. P.C. a încheiat Contractul de fidejusiune/cauţiune în data de 6 decembrie 1999, înregistrându-l doar la Secretariatul C.E.C, cu nr. 2205 din 06 decembrie 1999 (vol. 14, fl.703-709).

Din partea F.N.I., Contractul a fost semnat de inc. N.G. - membru al Consiliului de încredere, iar din partea SC S.I. SA Bucureşti, de către V.I.M., preşedinte-director general.

Contractul a fost încheiat pentru o perioadă de un an calendaristic de la data semnării, cu posibilitatea prelungirii cu aceeaşi durată, preţul cauţiunii fiind de 5 miliarde lei pe lună, iar obiectul acestuia îl constituia „garantarea valorii plăţii de răscumpărare a titlurilor de participare din ziua depunerii cererii de răscumpărare, atunci când se constată imposibilitatea de plată datorată riscurilor la care sunt supuse fondurile deschise de investiţii" (art. 1.1.).

Cauţionatorul - C.E.C. era îndreptăţit să rezilieze Contractul fără notificare prealabilă doar în cazul în care plata sumei cuvenite nu era făcută până la termenul stabilit prin art. 3.2.

De asemenea, conform art. 4.1 alin. (2), Contractul de fidejusiune înceta înainte de expirarea termenului în cazul încetării existenţei uneia din Părţile semnatare, modificări care afectau esenţa Contractului şi în situaţia în care aplicarea Contractului „poate prejudicia imaginea şi credibilitatea Cauţionatorului".

Se poate observa ambiguitatea acestei din urmă formulări care limita drastic posibilitatea C.E.C. de a denunţa unilateral Contractul de fidejusiune.

Inc. P.C. nu a comunicat vicepreşedinţilor C.E.C, Consiliului de Administraţie şi Ministerului Finanţelor faptul că a încheiat un astfel de contract, despre care s-a aflat doar în prima perioadă a anului 2000, când SC S.I. SA a virat sumele cuvenite pentru cauţiune (declaraţii martor C.C.).

Întrucât SC S.I. SA a prezentat C.E.C. în materialele publicitare drept „proprietar al F.N.I." - aspect nereal, prin adresele din 18 ianuarie 2000, 19 ianuarie 2000, 18 februarie 2000 şi 15 martie 2000, s-a notificat SC S.I. SA denunţarea unilaterală a Contractului de fidejusiune - cauţiune, pentru prejudicierea imaginii şi credibilităţii cauţionatorului.

Decizia rezilierii Contractului a aparţinut membrilor Comitetului de Direcţie şi inc. P.C., care a realizat consecinţele juridice defavorabile ale unui astfel de înscris, pentru instituţia pe care o reprezintă.

După căderea F.N.I. din data de 24 mai 2000, în baza solicitării scrise a Consiliului de încredere al F.N.I., SC S.O.V.I. prin adresa nr. 160 din 30 mai 2000, a cerut C.E.C. să pună în aplicare prevederile contractului, adresă înregistrată la C.E.C. cu nr. 17.208 din 31 mai 2000.

În data de 1 iunie 2000, prin adresa nr. 1150 a Direcţiei Juridice, C.E.C. a notificat SC S.O.V.I. SA refuzul de a da curs cererii primite, invocând nulitatea absolută a Contractului de fidejusiune-cauţiune. În aceeaşi zi, s-a formulat şi acţiune în justiţie pentru „constatarea nulităţii absolute a Contractului de fidejusiune-cauţiune nr. 2205 din 06 decembrie 1999".

Prin Decizia civilă nr. 3030 din 25 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, definitivă prin Decizia civilă nr. 1323 din 01 martie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, s-a constatat valabilitatea Contractului şi s-a dispus punerea acestuia în aplicare.

Cu privire la Contractul de fidejusiune-cauţiune, Direcţia Generală Control Fiscal, din cadrul Ministerului Finanţelor, precum şi experţii contabili desemnaţi, au opinat că s-au încălcat prevederile art. 23 din Legea bancară nr. 58/1998, conform cărora „Banca este angajată prin semnătura a cel puţin doi conducători, având competenţele stabilite prin actele normative proprii..., în conformitate cu reglementările proprii ale băncii şi cu reglementările emise de Banca Naţională a României în acest sens".

Aşa cum s-a menţionat anterior, potrivit Legii nr. 66/1996, republicată, şi Statutului aprobat prin HG nr. 888/1996, C.E.C. are forma juridică de societate bancară pe acţiuni, cu acţionar unic statul român.

În „Opinia separată la raportul de expertiză contabilă", formulată de către S.N., expert contabil parte, s-a susţinut că „în mod greşit se aduc ca argumente ale încălcării esenţiale a legii dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 58/1998 (legea bancară), întrucât acestea nu sunt aplicabile în ceea ce priveşte C.E.C, actele normative care reglementează activitatea instituţiei permiţând Preşedintelui Consiliului de Administraţie să angajeze patrimonial C.E.C. prin semnătura autografa pusă pe actele încheiate în numele acesteia cu terţii, fără să impună semnarea lor de, cel puţin, încă un conducător.

Aspectul susţinut de către expertul-parte este discutabil şi fără relevanţă în ceea ce priveşte vinovăţia inc. P.C., atât timp cât acesta a încheiat un act patrimonial ce excede obiectului de activitate al C.E.C. şi cu încălcarea vădită a legii.

Dacă prin impunerea efectuării plasamentelor în unităţi de fond F.N.I., inc. P.C. a prejudiciat patrimoniul C.E.C, prin încheierea Contractului de fidejusiune-cauţiune, a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al instituţiei atât la nivelul anului 2000, cât şi în prezent (a se vedea Decizia civilă nr. 3030 din 25 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, definitivă prin Decizia civilă nr. 1323 din 1 martie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială).

O primă consecinţă - de ordin organizaţional - a Contractului, a reprezentat-o demiterea întregii conduceri a C.E.C. de către Prim-ministrul României la acea dată, domnul M.I., chiar dacă vinovăţia încheierii actului aparţinea în întregime inculpatului P.C.

Mediatizarea existenţei Contractului de fidejusiune-cauţiune încheiat de F.N.I. şi SC S.I. SA cu C.E.C. a determinat manifestaţii masive ale investitorilor F.N.I., atât la sediul central al C.E.C. din Municipiul Bucureşti, cât şi la majoritatea sucursalelor teritoriale, perturbându-se grav activitatea C.E.C.

În acelaşi timp, mediatizarea intensă a Contractului a zdruncinat imaginea şi credibilitatea C.E.C, producând chiar panică în rândul depunătorilor, în ceea ce priveşte siguranţa economiilor depuse la C.E.C. De altfel, în perioada respectivă, s-au înregistrat retrageri peste limita normală.

Îngrijorare au manifestat şi partenerii externi ai C.E.C., un exemplu în acest sens constituindu-l intervenţia domnului P.L., preşedintele Fundaţiei Caselor de Economii din Germania, care a solicitat date referitoare la impactul prăbuşirii F.N.I. asupra C.E.C. (declaraţiile salariaţilor C.E.C., în special, ale martorului M.L., înlocuitorul inc. P.C. în funcţia de Preşedinte al Consiliului de Administraţie).

Revenind la obligaţia C.E.C. stipulată în art.5.1. din Contractul de fidejusiune-cauţiune, conform căreia „Cauţionatorul se obligă să plătească F.N.I. suma reprezentată de valoarea de răscumpărare a titlurilor de participare", tribunalul a menţionat că expertiza contabilă judiciară a concluzionat că C.E.C. ar urma să suporte despăgubiri în valoare totală de 497.513.766.969 lei, dacă s-ar lua în considerare valoarea reală a unităţii de fond, consecinţă cu implicaţii grave asupra patrimoniului instituţiei.

În urma analizării actelor şi lucrărilor dosarului, inclusiv prin prisma audierilor nemijlocite efectuate pe parcursul cercetării judecătoreşti, tribunalul a apreciat că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată.

Astfel a reţinut că inculpata V.I.M. a fost numită prin hotărârea adunării generale a SC S.I. din 24 august 1998 preşedinte-director general al societăţii în această calitate având obligaţia de a asigura administrarea F.N.I. cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 52/1994 şi ale OG nr. 24/1993.

Cu toate acestea, în perioada august 1998 - decembrie 1999 a indus şi menţinut în eroare investitorii F.N.I., aprobând un prospect de ofertă publică în care a falsificat datele reale privind situaţia financiară a fondului.

Astfel, inculpata a menţionat în mod nereal că investitorilor li se garantează returnarea în orice situaţie a sumelor investite difuzând prin mijloacele de mass-media informaţia privind încheierea unei poliţe de asigurare între SC O. SA şi F.N.I. care asigura sumele depuse de investitori. În realitate poliţa de asigurare şi-a încheiat valabilitatea la 01 decembrie 1998 astfel că după această dată depunerile investitorilor nu au mai avut nici o garanţie.

Totodată, inculpata deşi luase la cunoştinţă de Decizia nr. 3196 din 14 iulie 1998 a C.N.V.M., prin care se dispunea înlăturarea din prospectul de ofertă a menţiunii privind garantarea sumelor investite nu a făcut acest lucru.

Din raportul de expertiză contabilă a rezultat că inculpata a falsificat datele privind numărul unităţilor de fond şi activul net al F.N.I. Totodată şi martorii M.D. şi T.C. au dat declaraţii în acelaşi sens.

Potrivit notei de constatare întocmită de organul abilitat din cadrul Ministerului Finanţelor, tribunalul a constatat că se conturează următoarele aspecte, care, în realitate reprezintă mijloacele frauduloase folosite de inculpaţii V.I.M., B.G., D.I. şi S.M., în vederea inducerii în eroare a investitorilor F.N.I.

Astfel, în raportările către C.N.V.M. s-a menţionat în fals un număr redus de unităţi de fond, comparativ cu cel real. Inculpaţii au falsificat date privind activele F.N.I, sub forma disponibilităţilor în conturi bancare, printr-o organizare şi ţinere a evidenţei contabile a fondului. De exemplu, în decembrie 1998 au fost raportate disponibilităţi în conturi de 209,2 miliarde lei, existând în fapt 133 miliarde lei; în 31 decembrie 1999 s-au raportat 1057 miliarde lei, comparative cu situaţia reală ce demonstra existenţa a 38,6 miliarde lei, aspecte ce denotă şi intenţia inculpaţilor de a crea o imagine denaturată asupra gradului mare de lichidităţi de care dispunea F.N.I.

Un alt element ce întregeşte latura obiectivă a infracţiunii de înşelăciune, cu formele de participaţie ale autoratului şi complicităţii, a arătat instanţa de fond că îl reprezintă prezentarea într-o formă necorespunzătoare realităţii a valorii acţiunilor necotate. Astfel, au existat raportări de 506,6 miliarde lei, deşi cifra reală era 16,1 miliarde lei, aceleaşi aspecte reliefându-se şi în decembrie 1999.

Valoarea unităţii de fond a fost modificată progresiv, contrar realităţii, prin denaturarea datelor oferite angajaţilor societăţii de administrare şi ai celei de distribuire care calculau aceasta valoare, în sensul majorării artificiale a valorii activului net şi a diminuării nereale a numărului de titluri aflate în circulaţie. Astfel, s-a procedat la raportarea unui nivel nereal al lichidităţilor, banii alocaţi pentru achiziţionarea de acţiuni cotate au fost folosiţi în alt scop - pentru cumpărarea de unităţi de fond ulterior răscumpărate.

S-a constatat că, în mod constant, atât în raportările Consiliului de Administraţie al SC S.I. SA, prin inculpaţii B.G. şi D.I., cât şi în cele întocmite către C.N.V.M. prin inculpatele V.I.M. şi S.M., valoarea plasamentelor în acţiuni a fost majorată artificial. În acest sens au fost declaraţiile martorilor C.A., C.R.R., D.L., D.C., E.C.

Referitor la modul în care au fost utilizate ştampilele cu impresiunea semnăturii inculpatei s-a apreciat a fi relevantă declaraţia martorei A.M., care a arătat că folosea ştampila după ce inculpata I.M.V. îşi dădea acordul, iar când aceasta lipsea, îi spunea pe ce acte să aplice ştampila; această ştampilă mai stătea şi la inculpată şi la D.C., o mai aplicau S.M. şi D.L. pe diferite acte. Această practică nu o exonerează de răspundere pe inculpată, a apreciat tribunalul, întrucât a acceptat posibilitatea producerii unor prejudicii fondului.

În rapoartele pe anii 1998-1999, întocmite de conducerea societăţii de administrare fără existenţa balanţelor contabile, deşi numărul acţiunilor necotate nu prezintă modificări la 31 decembrie 1999, la 28 decembrie 1998, valoarea acestora a fost în fapt dublată. Cumpărarea de acţiuni necotate s-a făcut cu depăşirea pragului de 10%, aşa cum prevedea OG nr. 24/1993, elocvent în acest sens fiind exemplul SC I.E. SA, pentru care, administratorul F.N.I., în loc să diversifice portofoliul, a manifestat o atenţie deosebită, chiar dacă reprezentarea a fost asigurată de inculpatul P.M. sau inculpata V.I.M. S-a mai precizat că sumele evidenţiate ca fiind investiţii ale F.N.I. în acţiunile SC. I.E. SA au fost plătite, de regulă, în numerar, fiind de 23,3 ori mai mari decât capitalul social al acestei societăţi, acţiunile fiind supraevaluate.

Astfel, s-a constat că la 31 decembrie 1996, ponderea acţiunilor necotate în activul net al fondului a fost de 74,55%, acţiunile SC. I.E. SA reprezentînd 16,70%; la 31 decembrie 1997, ponderea acţiunilor necotate în activul net al fondului a fost de 70,50%, acţiunile SC I.E. SA reprezentând 42,50%; la 31 decembrie 1998, ponderea acţiunilor necotate în activul net al fondului a fost de 63,50%, acţiunile SC I.E. SA reprezentând 60%; la 31 decembrie 1999, ponderea acţiunilor necotate în activul net al fondului a fost de 41,30, acţiunile SC I.E. SA reprezentând chiar 41,30%.

De altfel, aceleaşi constatări au reliefat că între preţurile reale plătite pentru aceste acţiuni şi cele înregistrate la SC S.I. SA erau diferenţe semnificative, aspecte care, de asemenea, se circumscriu, în opinia instanţei de fond, ilicitului penal imputat inculpaţilor şi subsumat prejudicierii investitorilor.

În ce o priveşte pe inculpata V.I.M., aşa cum a rezultat şi din concluziile raportului de expertiză contabilă, deşi nu era abilitată să încheie un astfel de înscris, având calitatea de persoană afiliată (deţinând 10% din capitalul social al SC L. SA), iar un astfel de înscris era interzis prin art. 34 din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M., a acordat un credit financiar din fondurile F.N.I., în valoare de 2.500.000 lei. în vederea realizării acestei finalităţi, s-au încheiat în mod formal două contracte de plasament în 31 august 1999 şi 6 ianuarie 2000. Indiscutabil că şi acest caz, a arătat tribunalul, inculpata a produs o pagubă în gestiunea F.N.I.

Inculpata V.I.M. a recunoscut în principiu săvârşirea faptelor, cu unele nuanţări: "mi-am dat seama că fondul are probleme legate de lichidităţi, datorită numărului mare de acţiuni necotate din portofoliu(...) Implicit mi-am dat seama şi de faptul că activul net era supraevaluat, cauza fiind aceeaşi, supraevaluarea acţiunilor necotate. Eu nu ştiu ca în perioada aprilie 1997 – august 1998 să se fi făcut raportări eronate la C.N.V.M. cu privire la numărul unităţilor de fond aflate în circulaţie, în sensul comunicării unui număr mai redus al acestora.

Presupun că s-a procedat astfel, pentru că nu se putea altfel. în august 1998 nu exista contract de depozitare valabil care să fie comunicat şi C.N.V.M., ştiam despre rezilierea contractului de depozitare încheiat cu B.A.(...) După preluarea conducerii societăţii de administrare, eu nu am făcut demersuri practice pentru încheierea unui contract de depozitare.(...)Arăt că în perioada în care inculpatul P.M. a condus societatea de administrare, valorile acţiunilor necotate nu erau calculate corect, respectiv potrivit normelor legale, în sensul că formula era corectă, însă datele introduse nu erau respectate. Investitorilor le prezentam în cadrul raportărilor date esenţiale, acestea nefiind cele reale, iar C.N.V.M. transmiteam aceleaşi date, însă sub forma cerută de regulament: făceam acest lucru doar pentru respectarea formală a acestuia. Am semnat contractul prin care CEC a achiziţionat unităţi de fond." În ce priveşte contractul de cauţiune, tribunalul a reţinut că inculpata a mai făcut următoarele precizări: "până la plecarea mea la 1 decembrie 1999, am reuşit să primesc din partea preşedintelui CEC, C.P., asigurarea verbală că acest contract de cauţiune-garantare va putea fi semnat. După plecarea mea, acest contract a fost semnat".

S-a mai reţinut că inculpaţii D.I. şi B.G., începând cu anul 1997 şi terminând cu data încetării calităţii de membri în Consiliul de Administraţie al SC S.I. SA, 25 mai 2000, respectiv B.G. în calitate de preşedinte-director general al S.C. S.I. S.A. în perioada decembrie 1999 - mai 2000, aveau la rândul lor obligaţia manifestării unei conduite diligente, în scopul asigurării corectitudinii desfăşurării activităţii fondului şi protejării intereselor investitorilor.

În sarcina inculpaţilor s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) Cp, având în vedere că, acţionând cu intenţie indirectă, aceştia nu au verificat veridicitatea datelor cuprinse în raportările către C.N.V.M. şi nici situaţia financiară a fondului, deşi aveau această obligaţie, contribuind la producerea rezultatului.

Prin contractul de cesiune din 22 noiembrie 1997 şi actul adiţional la documentele constitutive ale SC S.I. SA, autentificat sub nr. 4588/1997, U.C.C.C. C.C. a devenit acţionarul principal al SC. S.I. SA, deţinând 51% din capitalul social. Urmare acestei împrejurări, în Consiliul de Administraţie al acestei societăţi au fost desemnaţi inculpaţii B.G. şi D.I., calitate pe care au deţinut -o până Ia 25 mai 2000.

Potrivit art. 4 pct. 2 al cap. II din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al societăţii de administrare SC S.O.V.I. SA, membrii Consiliului de Administraţie aveau ca atribuţii să întocmească şi să prezinte Adunării Generale a acţionarilor informaţii cu privire la activitatea societăţii în anul anterior, bilanţul şi contul de profit şi pierderi, precum şi un plan de activitate pentru anul următor; să angajeze şi să concedieze personalul societăţii, direct sau prin intermediul mandatului dat preşedintelui; să aprobe încheierea de contracte cu parteneri interni sau externi; să stabilească strategia şi tehnica de marketing etc.

De asemenea, în acelaşi act se menţiona faptul că "membrii Consiliului de Administraţie sunt răspunzători individual sau solidar faţă de societăţi pentru prejudiciile aduse în urma abaterilor de la dispoziţiile legale ale Statului şi pentru erorile comise în administrarea societăţii."

Inculpaţii D.I. şi B.G., în calitate de reprezentanţi în Consiliul de Administraţie ai acţionarului majoritar C.C., cunoşteau statutul societăţii de administrare şi modul de funcţionare, având anumite obligaţii şi atribuţii stabilite de dispoziţiile Regulamentului de organizare şi funcţionare al SC S.I. SA, aceştia răspunzând pentru prejudiciile aduse societăţii.

Complicitatea inculpaţilor la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune de către inculpaţii I.M.V. şi P.M. a fost reţinută sub forma unei inacţiuni, fiind vorba de o complicitate morală, care a determinat perpetuarea situaţiei precare a fondului, în condiţiile în care nu şi-au respectat nici una din obligaţiile pe care le aveau. Aceştia au acţionat cu intenţie indirectă, putând să cunoască şi să prevadă problemele cu care se confrunta Fondul, performanţele prezentate nefiind justificate.

Nesesizarea organelor competente cu privire la neregularităţile existente, neverificarea rapoartelor de activitate a F.N.I. privind realitatea datelor raportate către C.N.V.M., precum şi nerespectarea normelor legale ce le reglementa activitatea, de către cei doi inculpaţi reprezintă, în opinia tribunalului, mai mult decât o încălcare a atribuţiilor de serviciu, dat fiind faptul că această conduită ilicită s-a datorat intenţiei de a induce şi menţine în eroare prin fals persoanele care au subscris diferite sume de bani, cumpărând unităţi de fond în paralel cu utilizarea acestui mijloc fraudulos în raporturile cu alte instituţii ale statului.

În acelaşi sens este acţiunea inculpaţilor privind activitatea de publicitate a F.N.I. Astfel, până la investirea inculpatei V.I.M. în funcţia de preşedinte-director general al SC. SOV.INVEST SA, în vara anului 1998, materialele publicitare au fost cenzurate de C.N.V.M., existând observaţii privind includerea factorului de risc ridicat al investitorilor în F.N.I.; eliminarea comparaţiilor cu nivelul dobânzilor la depunerile în băncile comerciale; eliminarea cuvintelor "siguranţă, încredere, performanţă" din cauza caracterului imprevizibil al evenimentelor viitoare; eliminarea din spaţiile publicitare a cuvintelor "F.N.I. este o reuşită a C.C."; menţinerea în materialul publicitar a structurii portofoliilor şi a unui text din care să rezulte că "performanţele citate reprezintă performanţe trecute şi că venitul din investiţii şi valoarea iniţială a unei investiţii pot fluctua astfel încât titlurile de participare ia răscumpărare să valorizeze mai mult sau mai puţin decât suma iniţial investită".

S-au avut în vedere adresele nr. F/2003 şi F/2004 din 22 mai 1998, respectiv nr.F/1822 şi F/1823 din 12 mai 1998 ale C.N.V.M., dar cu toate acestea, obiecţiunile şi propunerile au fost ignorate, materialele publicitare rămânând în forma iniţială.

Începând cu luna iunie 1998, SC. S.I. SA nu a mai solicitat avizul C.N.V.M., pentru ca din luna decembrie 1999, avizarea să fie făcută, potrivit legii, de către Uniunea Naţională a Organismelor de Plasament, respectiv UNOPC. Preşedintele acestui organism a fost până în luna mai 2000 chiar inculpata V.I.M., organismul având ca atribuţii principale adoptarea cadrului deontologic şi de procedură disciplinară; stabilirea unui program de management al crizelor; proiectarea sistemului transparent de raportare pentru fondurile deschise de investiţii; adoptarea şi punerea în aplicare a procedurii de inspecţie a fondurilor administrate de membrii UNOPC.

În scopul inducerii în eroare a investitorilor, inculpata V.I.M. şi inculpaţii D.I. şi B.G. au promovat emiterea unor materiale publicitare de dezinformare. Astfel, în anul 1998, plăţile pentru publicitate tăcute de SC S.I. SA au fost de 12,2 miliarde lei şi 98,8 mii dolari SUA, în anul 1999 de 22,9 miliarde lei, iar în perioada ianuarie-mai 2000, de 53,4 miliarde lei, beneficiarii fiind cotidianul "Curentul", SC T.A. şi SC IMOLA SA.

În aceste materiale publicitare s-au făcut referiri la asigurarea în anul 1999 a sumelor investite la F.N.I. de către OMNIASIG SA, deşi obiectul contractului se referea la bunurile aflate în dotarea sucursalelor SC S.I. SA; asigurarea investiţiilor făcute în unităţi de fond F.N.I. de către CEC prin contractul de garantare; folosirea siglei CEC VALORI MOBILIARE SA în materialele publicitare.

A fost reţinută ca elocventă, în sensul celor arătate, declaraţia martorului Niculici Cătălin, care a declarat în faţa instanţei în sensul că Contractul cu S.I. a fost semnat la începutul lunii noiembrie 1999, având ca obiect distribuirea unităţilor de fond şi a fost semnat din partea societăţii de administrare de I.M.V.. În concret activitatea noastră a început abia în martie2000; în mod direct nici o persoană nu ne-a cerut să ne grăbim pentru a ne prelua funcţia de distribuitor şi, în fapt, nu ştiu cine a făcut până în primăvara anului 2000 operaţiunea de distribuire.(...) Comisionul stabilit prin contractul de distribuire l-am încasat începând cu luna martie 2000, însă chiar de la încheierea contractului am încasat o taxă de un miliard pe lună, reprezentând acceptul nostru ca S.I. să folosească sigla CEC VALORI MOBILIARE SA în spaţiile închiriate de această societate".

La 10 ianuarie 2000, între SC S.I. şi CEC VALORI MOBILIARE s-a încheiat şi un contract de licenţă, având ca obiect sigla CEC. Deşi expertiza contabilă a precizat că preţul acestui contract nu a afectat interesele investitorilor, fiind suportat de societatea de administrare, efectele aplicării acestuia, prin folosirea siglei SC CEC VALORI MOBILIARE SA, în cadrul unei campanii publicitare intens mediatizată şi aplicată pe înscrisurile fondului, s-au materializat în atragerea unui număr mai mare de investitori şi în creşterea volumului încasărilor că urmare a vânzării unui număr sporit de unităţi de fond. Mai mult decât atât, cu toate că SC S.I. SA a reziliat contractul de licenţă începând cu data de 10 martie 2000, sigla distribuitorului a rămas pe înscrisurile F.N.I. (carnetele de investitor) şi a produs în continuare efecte.

Martorul M.D., reprezentantul SC T.A. SRL a precizat, de asemenea că "începând din aprilie 1996, am înfiinţat SC T.A. SRL (...) Arăt că în cadrul acestor servicii de publicitate am realizat spoturi de televiziune, materiale de prezentare tipărite, machete pentru presă, machete pentru panouri publicitare, spoturi radio referitoare la activitatea SC S.I. SA, ca societate de administrare a F.N.I. Termenii contractuali în care s-au realizat aceste servicii de publicitate, precum şi preţul acestora au fost stabilite de mine succesiv cu următoarele persoane: V.S.O., P.M. şi V.I.M.. Nu pot preciza cu exactitate perioada în care s-au succedat cele trei persoane, dar pot preciza cu exactitate faptul că în perioada 1999-mai 2000, aceste discuţii le-am purtat cu doamna V.I.M. şi în lipsa acesteia, cu domnul D.C.."

S-a mai arătat de către tribunal că inculpatul P.N., zis P.V., în calitate de preşedinte-director general la SC. G. SA şi periodic director executiv la SC S.O.V.I. SA, de comun acord cu inculpata V.I.M., a stabilit creşterea săptămânală nereală a unităţii de fond, care ulterior era şi raportată, în scopul de a evidenţia performanţele inexistente în evoluţia financiară a F.N.I. şi de a atrage cât mai mulţi investitori, inducându-i astfel în eroare, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 26 rap. la art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Acelaşi inculpat, în calitate de preşedinte-director general al SC G. SA şi director executiv la SC S.I. SA (cu atribuţii de gestionare a unităţilor de fond), a subscris în mod fictiv un număr de 1.683.498 unităţi de fond F.N.I., în valoare totală de 112.289.316.546 lei, fără să depună efectiv aceasta sumă, unităţi de fond pe care le-a răscumpărat ulterior cu 137.403.330.106 lei, prejudiciind fondul, săvârşind astfel infracţiunea prev. de art. 215¹ alin. (2) C. pen.

Astfel, din concluziile raportului de expertiză contabilă s-au reţinut de către tribunal următoarele aspecte: "din cele 1.758.461 unităţi de fond subscrise în ziua de 10 decembrie 1999, în carnetul de investitor nr. 40102000486, pentru un număr de 1.683.498 unităţi de fond, nu s-a depus şi suma aferentă subscrierii, în valoare de 112.289.316.546 lei, creându-se astfel în gestiunea F.N.I. o pagubă de aceeaşi valoare, deoarece ulterior inculpatul P.N. a răscumpărat în totalitate unităţile de fond subscrise prin acest carnet de investitor, al cărui sold a devenit zero după ultima răscumpărare din 17 aprilie 2000.

La răscumpărarea celor 1.683.498 unităţi de fond subscrise şi neplătite, au fost încasate de investitor şi diferenţele rezultate din creşterea în timp a unităţii de fond, diferenţe care s-au ridicat la suma de 25.114.313.560 lei, valoare cu care se majorează paguba produsă în gestiunea F.N.I., respectiv la nivelul sumei de 137.403.330.106, sumă de care a beneficiat în mod direct şi necuvenit inculpatul P.N.."

Martorul B.C.G. a relatat că au existat mai multe cereri de subscriere sau răscumpărare semnate de inculpatul P.N. ori de alte persoane în numele acestuia, inculpatul având mai multe carnete de investitor în care figura ca titular şi în unele ca reprezentant al societăţilor din grupul G. Plata pentru operaţiunile efectuate în carnetele în care P.N. figura se făcea mai devreme de termenul limită, iar la firmele reprezentate de inculpat se percepeau comisioane mai mici sau chiar zero. Modificarea comisioanelor se putea face informatic ori manual. Martorul a precizat că, în toată perioada în care a lucrat la SC S.I. SA şi SC G. SA. a primit ordine de la P.N. până în 1998, iar după această dată de la V.I.M. ori D.C.

În declaraţia sa, inculpata S.M. a relatat despre implicarea inculpatului P.N., precum şi despre propria implicare în producerea rezultatului socialmente periculos: "pentru formula unităţii de fond, Departamentul de contabilitate punea la dispoziţia compartimentului de analiză doar situaţia lichidităţilor, precum şi cheltuielile fondului. Pentru stabilirea valorii activului net se avea în vedere şi situaţia portofoliului, situaţie deţinută de Departamentul de analiză. Noi comunicăm aceste date din balanţele de verificare, obţinute prin centralizarea datelor primare. Aceluiaşi departament îi erau comunicate de către Departamentul de informatică al distribuitorului numărul unităţilor de fond aflate în circulaţie şi al investitorilor şi pe baza acestor date, Departamentul de analiză calcula valoarea unităţii de fond. întotdeauna acest departament a fost coordonat de inculpatul P.N., ca director executiv.(...) Eu am ţinut atât contabilitatea F.N.I., cât şi a S.I. .(...) în raportul aferent ultimului trimestru al anului 1998, ce mi-a fost adus la semnat în primăvara anului 1999, eu am observat că unele date nu erau reale, respectiv la poziţia lichidităţilor nu se regăseau sumele înscrise în balanţe, erau înserate sume mai mari(...) Când am observat diferenţa, am vorbit cu inculpata V., care mi-a spus că va încerca să remedieze situaţia, pentru că urma să aibă loc o investiţie mare a CEC-ului, dorea să lichideze fondul. Bănuiesc că s-au inserat alte date pentru a schimba structura portofoliului, în sensul încadrării în dispoziţiile legale. Am mai semnat cele trei rapoarte ale anului 1999, respectiv rapoartele trimestriale, cu întârziere, încercând să amân cât mai mult semnarea lor.(...) Pe ultimul l-am semnat în martie 2000, fiindu-mi adus la noul loc de muncă de către martora C.A.. Ştiu că în cadrul Departamentului de analiză erau întocmite notele de fundamentare, prin care erau evaluate acţiunile necotate, prin metoda evaluării rapide. In urma controlului efectuat de C.N.V.M. în martie 1998, s-a stabilit că lucrurile stau bine, deşi o colegă îşi exprimase temerea în legătură cu ceva legat de indicii de inflaţie. La momentul respectiv eu am avut reprezentarea că raportarea la un nivel mai mare decât cel real al lichidităţilor face ca fondul să se încadreze în limitele legale şi într-o anumită clasă de risc.(...) Din câte ştiu, din banii obţinuţi în urma cumpărărilor masive de unităţi de fond de către investitorii strategici, cum a fost CEC, s-au constituit depozite în condiţii avantajoase în diferite bănci.(...) Arăt că ştiam despre derogările C.N.V.M. cu privire la posibilitatea deţinerii unui procent mai mare de acţiuni necotate(..) Deşi pentru ultimul raport, semnat de mine în primăvara anului 2000 nu am avut la dispoziţie balanţa de verificare, am presupus că datele nu sunt reale, în sensul că s-a procedat la fel ca înainte". Pentru relevarea aspectelor anterior menţionate, tribunalul a avut în vedere declaraţia dată în primul ciclu procesual la data de 12 mai 2005.

Instanţa de fond a reţinut că susţinerile inculpatei au fost confirmate de martora C.A.I., în depoziţia sa, aceasta precizând totodată că "datele din înscrisurile referitoare la raportările activităţii S.I. - F.N.I. mi-au fost comunicate de către doamna V.I.M., care mă chema în biroul ei pentru a le prelua.(...) Nu am avut cunoştinţă că aceste date sunt nereale şi nici nu mi s-a prezentat vreodată vreun document justificativ, din care să rezulte valorile şi indicatorii. Când doamna V. nu era în firmă, din dispoziţia sa, pe formularele respective, la rubrică preşedinte-director general SC S.I. SA, era aplicată o stampilă având că impresiune semnătura acesteia, de către secretara sa, A.M.. În mod similar am procedat şi în cazul rapoartelor de activitate trimestriale, semestriale şi anuale din perioada 1999-2000 ale S.I. SA, cu următoarele deosebiri: pentru a le redacta, mi-au fost furnizate date contabile şi de către doamna S.M., iar înainte de a le da spre semnare doamnei V.I.M., le-am prezentat spre semnare doamnei S.M. Toate aceste raportări au fost duse de mine la C.N.V.M. "

Secretara inculpatei V.I.M. a confirmat spusele precedentului martor: "de regulă foloseam ştampila când inculpata nu era la birou, dar şi când aceasta, fiind prezentă, îşi dădea acordul cu privire la unele înscrisuri, adrese...De fiecare dată aveam acceptul anterior al doamnei I.M.V.".

Martora C.R.R. a confirmat aceste aspecte: "eu transmiteam în fiecare săptămână în teritoriu valoarea unităţilor de fond, care îmi era comunicată de către Departamentul de analiză financiară(...) Sarcina mea era transmiterea acestei circulare în teritoriu, la agenţii. La mine circulara ajungea semnată, mergeam la secretariat cu ea, unde era semnată fie olograf, fie cu acea semnătură cu stampila de către I.M.V."

În declaraţia sa, martorul D.G.C., fost angajat la G. şi S.I. , a precizat: "în toată această perioadă am primit dispoziţii de la V.I.M., D.L. şi (...) Am primit dispoziţii de la V.I.M. să operez răscumpărări de fond F.N.I. pe carnetele G. SA. (...) Valoarea unităţii de fond era transmisă agenţiilor de la sediul central".

Martorul A.I., a conturat, în declaraţia sa, implicarea tuturor inculpaţilor în activitatea de fraudare a fondului: "în perioada în care la conducerea SC S.I. SA s-a aflat P.M. şi, ulterior, V.I.M., precizez că din discuţiile purtate cu aceştia şi cu D.I. şi B.G., am avut reprezentarea că acestea au fost persoanele care au condus societatea, atât în fapt, cât şi în drept."

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.M., cenzor extern independent al SC S.O.V.I. SA, atestat de C.N.V.M., tribunalul a reţinut că a întocmit rapoartele pe anii 1998-1999, în care a certificat aspecte nereale privind situaţia şi evoluţia fondului, rapoarte care au fost înaintate, spre luare ia cunoştinţă, atât C.N.V.M, cât şi Consiliului de încredere, constituit din coinculpaţii N.G., I.M.I.M. şi C.M., contribuind în acest fel la inducerea şi menţinerea în eroare a investitorilor cu privire la realitatea rezultatelor financiare ale fondului şi la producerea prejudiciului, acţionând cu intenţie indirectă, acesta putând şi trebuind să prevadă rezultatul activităţii sale, faptele sale circumscriindu-se infracţiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 289 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Începând cu anul 1997, inculpatul A.M. (funcţionar în cadrul Administraţiei Financiare Sector 4) a fost atestat de C.N.V.M. în calitate de cenzor extern independent, ca persoană fizică care verifică şi supraveghează contabilitatea societăţii de administrare a F.N.I., respectiv SC S.I. SA şi asigura examinarea profesională sistematică a activităţii financiar-contabile, sens în care exprima opinii pertinente şi responsabile şi certifica, în mod direct şi corect, înregistrările din conturile anuale ale societăţii.

Aşa cum a rezultat însă din raportul încheiat pe semestrul I al anului 1998 de către conducerea SC S.I. SA, cuprinzând activitatea F.N.I., în temeiul art. 4 şi art. 5 din titlul II, cap. II al Regulamentului nr. 9/1996, aprobat prin Ordinul nr. 20/1996 al C.N.V.M., inculpatul A.M. a certificat în fals creşterea sistematică a valorii titlurilor de participare, respectiv de la 10.000 lei iniţial, la 134.676 lei, valoare calculată la 30 iunie 1998. Astfel, inculpatul a confirmat că situaţia activelor nete, evidenţele referitoare la toate operaţiunile corespunzătoare, precum şi toate rezultatele acestora, prezentate în raport sunt în conformitate cu principiile specifice de calcul.

În decursul perioadei în care şi-a îndeplinit funcţia de cenzor extern independent, inculpatul A.M., prin acelaşi mod de acţiune privind raportările trimestriale, semestriale şi anuale, pe anii 1998 şi 1999, întocmite de societatea de administrare a F.N.I., a ajutat, prin fals, la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave de către inculpaţii V.I.M., B.G., D.I. şi S.M., confirmând în mod constant datele prezentate în rapoartele respective.

S-a arătat că fără concursul efectiv al inculpatului A.M., dat în confirmarea situaţiilor financiare ale emitentului de valori mobiliare, nu s-ar fi produs urmarea socialmente prevăzută de lege, luarea Ia timp a măsurilor de către inculpat putând impiedica producerea acestui rezultat. De altfel, prin conduita şi acţiunea sa, inculpatul A.M. a încălcat şi normele şi principiile deontologice, prevăzute de art. 4 din Regulamentul privind activitatea cenzorilor independenţi, potrivit căruia activitatea cenzorului se fundamentează pe principiile deontologiei profesionale, respectiv, moralitate, independenţă, obiectivitate, conştiinciozitate, răspundere, confidenţialitate,imparţialitate şi comportare profesională demnă.

În legătură cu toate aceste aspecte, inculpatul A.M. a declarat că se consideră nevinovat, însă a precizat, în declaraţia din 9 octombrie 2000, din faza de urmărire penală: "în legătură cu împrejurările în care am redactat şi semnat rapoartele menţionate, declar ca ele au fost redactate de către mine în sediul SC. S.I. SA, pe baza rapoartelor de activitate ale F.N.I., aferente perioadei respective, întocmite de SC. S.I. SA şi situaţiile anexe întocmite de societatea de depozitare. Aceste situaţii nu erau semnate de către nimeni din partea depozitarului fondului, dar ştiam că, conform legii, ele trebuiau să emane de la societatea depozitară."

Or, fiind vorba de mai multe asemenea rapoarte informe, pe care inculpatul le-a confirmat, în calitatea pe care o avea, s-a constatat că acesta nu şi-a exercitat drepturile de control specifice, neraportând către C.N.V.M. încălcarea legii în activitatea F.N.I., administrat de către SC S.I. şi, ca atare, a contribuit la inducerea în eroare a investitorilor F.N.I.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 26-31 din Regulamentul amintit anterior, a rezultat faptul că inculpatul avea obligaţia de a efectua analiza şi verificarea componenţei soldurilor înregistrate în balanţele de verificare în vederea calculării valorii activului net contabil şi a valorii unităţii de fond F.N.I., obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o .

Cu privire la inculpatul P.M., s-a reţinut că în perioada 1996-iunie 1998, în calitate de preşedinte-director general al SC S.I. SA, a raportat atât C.N.V.M, cât şi investitorilor, date eronate cu privire la situaţia fondului, structura portofoliului, numărul unităţilor de fond aflate în circulaţie şi valoarea acestora, precum şi nivelul lichidităţilor, contribuind la inducerea şi menţinerea în eroare a investitorilor cu privire la situaţia financiară reală a fondului şi determinând prin aceasta producerea urmării socialmente periculoasă, respectiv a pagubei menţionate, fapte circumscrise infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În perioada aprilie 1997-iunie 1998, inculpatul P.M. a îndeplinit funcţia de preşedinte al SC S.I. SA, din Consiliul de Administraţie făcând parte şi inculpaţii B.G. şi D.I.

Potrivit Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al S.I. , în societatea de administrare a fondurilor de investiţii, preşedintele răspunde de întreaga activitate a societăţii, conform reglementărilor legale în conformitate cu dispoziţiile OG nr. 24/1993 şi ale Regulamentului nr. 9/1996.

La 6 martie 1998, a fost înaintat C.N.V.M., Raportul de activitate pe anul 1997, întocmit de societatea de administrare şi semnat de inculpaţii P.M. şi S.M., aceasta din urmă director economic la SC S.I. SA începând cu luna noiembrie 1995. În conţinutul actului susmenţionat s-a precizat că structura medie a activului net pe anul 1997 a fost după cum urmează: valori mobiliare (acţiuni) 60-90%, plasamente bancare 5-15%, cont curent şi sume transit 10-30%. S-a precizat astfel ca a fost asigurat, pe de o parte, nivelul de lichidităţi necesar pentru onorarea tuturor cererilor de retragere, cât şi un indice de profitabilitate satisfăcător. Unităţile de fond în circulaţie la 31 decembrie 1997, raportate de către SC S.I. SA la C.N.V.M. au fost 14.801.200, în timp ce cu ocazia controlului efectuat de către Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Control Fiscal, s-a constatat existenţa unui număr de 32.766.320 unităţi, diferenţa fiind de 17.965.120 unităţi.

Din declaraţiile inculpatei S.M. a rezultat că în cadrul raportului menţionat, „personal a verificat structura de portofoliu şi valoarea activului net pe baza balanţei de sfârşit de an", raportul fiind semnat şi de către inculpatul P.M., „fără să pună la îndoială sau să verifice realitatea datelor raportate".

Inculpatul P.M. nu a verificat veridicitatea datelor inserate în rapoartele trimestriale şi cel anual, deşi atribuţiile sale de serviciu impuneau aceste măsuri.

Având în vedere împrejurările concrete în care acest inculpat şi-a exercitat funcţia de preşedinte-director general al SC. S.I. SA, în perioada aprilie 1997 - iunie 1998, s-a constatat că inculpatul nu a acţionat în raport de obligaţiile şi de răspunderile care îi reveneau, potrivit celor prevăzute de Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al SC S.O.V.I. SA, ca societate de administrare.

Neverificarea datelor din rapoarte şi, în fapt, omisiunea îndeplinirii îndatoririlor, nu este rezultatul unei erori de fapt, ci al împrejurării că, având posibilitatea să prevadă consecinţa vătămării intereselor investitorilor, inculpatul a acceptat implicit acest rezultat, acţionând cu intenţie directă în scopul menţinerii în eroare a investitorilor.

Mai mult decât atât, societatea de administrare, al cărei preşedinte - director executiv era inculpatul P.M., nu a înştiinţat C.N.V.M. despre următoarele nereguli: ponderea acţiunilor necotate în activul net depăşea cu mult valoarea permisă de lege; existenţa unor modificări ale activelor constitutive ale societăţii de administrare nesemnalate la C.N.V.M. (modificarea structurii acţionariatului, a componenţei Consiliului de Administraţie); lipsa de lichidităţi; lipsa societăţii de depozitare.

S-a apreciat că inculpatul P.M. este răspunzător de stabilirea eronată a valorii unităţii de fond, având în vedere că, în calitatea sa de preşedinte al societăţii de administrare, răspundea de toate prejudiciile cauzate investitorilor prin exercitarea activităţii de administrare, potrivit prevederilor din contractul societăţii.

Inducerea şi menţinerea în eroare a persoanelor care au investit bani la F.N.I. s-a realizat prin aceleaşi mijloace frauduloase ca în timpul mandatului inculpatei I.M.V., în fapt, aceasta din urmă continuând modalitatea de desfăşurare a activităţii începută de inculpatul P.M.

De asemenea, inculpatul a procedat la achiziţionarea de la persoane fizice de acţiuni ale SC I.E. SA, SC M. SA, SC L.P. SA, SC R.R.A. SA, SC BUCUREŞTI TURISM SA, plasamente neperformante înregistrate în contabilitatea F.N.I., deşi fuseseră subscrise şi transcrise pe numele SC S.I. SA, tranzacţii care au avut ca scop scoaterea de bani din F.N.I. şi majorarea artificială a activului net pentru prezentarea unei valori nereale a unităţii de fond.

Un alt mijloc fraudulos care a dus la inducerea în eroare a investitorilor l-a reprezentat aprobarea unui prospect de ofertă publică necorespunzător realităţii faţă de care au existat aceleaşi obiecţiuni din partea C.N.V.M. ca în timpul mandatului inculpatei I.M.V., ignorate de către inculpat.

Cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în falsificarea datelor reale ale fondului, situaţie raportată la C.N.V.M. şi utilizată în publicitatea privind avantajele investiţiilor la F.N.I., reţinută în sarcina inculpatului P.M., instanţa de fond a avut în vedere raportările săptămânale transmise la C.N.V.M. şi cele transmise agenţiilor teritoriale, în care au fost menţionate date nereale astfel cum am arătat, date care au influenţat şi raportările trimestriale, semestriale şi anuale.

Cu privire la inculpata S.M., membru al Consiliului de Administraţie al SC S.I. SA în perioada 1997-2000, contabil sef al SC S.O.V.I. SA, în perioada septembrie 1997-martie 1999 şi director economic al SC S.O.V.I. SA, în perioada martie-decembrie 1999, s-a reţinut că a întocmit raportări fictive către C.N.V.M. cu privire la situaţia reală a F.N.I., prin prezentarea unei valori nereale a unităţii de fond şi prin aprobarea unui prospect de ofertă publică necorespunzător realităţii, prin aceasta inducând şi menţinând în eroare investitorii, contribuind în acest mod la producerea prejudiciului, faptă ce se circumscrie infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Totodată, inculpata s-a implicat în perioada 1997-1999, în continuarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, alături de inculpaţii I.M.V., P.M., B.G. şi D.I., în falsificarea datelor reale ale Fondului, situaţie raportată la C.N.V.M. şi utilizată în publicitatea privind avantajele investiţiilor la F.N.I., faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 290 rap. la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Astfel, inculpata, în calitate de director al compartimentului economic, prin falsificarea situaţiei privind unităţile de fond, a raportat C.N.V.M. date eronate referitoare la situaţia financiară a F.N.I. prin raportarea unui număr mai mic de unităţi de fond, supraevaluată fiind, pe cale de consecinţă, şi valoarea activului net. Scopul măririi artificiale a valorii unităţii de fond l-a constituit sporirea atractivităţii ofertei către investitori şi a numărului acestora.

Conţinutul rapoartelor aferente anului 1999 privind activitatea fondului - raport trimestrial pentru perioada 01 ianuarie 1999-31 martie 1999, raport semestrial pentru perioada 01 ianuarie 1999-30 iunie 1999, raport semestrial pentru perioada 01 ianuarie 1999-30 septembrie 1999, raport anual 01 ianuarie 1999-31 decembrie 1999 - în baza aceleiaşi activităţi infracţionale, a fost denaturat, situaţiile privind valorile reale ale lichidităţilor, element de bază al calculului valorii activului net, fiind falsificate de inculpata S.M., aşa cum chiar aceasta a afirmat într-una din declaraţiile date.

La stabilirea vinovăţiei inculpatei s-a avut în vedere şi aspectul că, în calitate de director economic, inculpata coordona atât Departamentul de contabilitate, cât şi Departamentul de analiză financiară, datele comunicate de acestea fiind certificate de ea, în raportările întocmite, aceasta recunoscând că avea îndoieli referitoare la modul de calcul al acţiunilor necotate, fără a lua totuşi nici o măsură.

În raport de probele administrate, s-a reţinut că inculpata a acţionat cu intenţie indirectă, facilitând obţinerea de către alte persoane a unor foloase injuste. În acest sens, aceasta a semnat mai multe dispoziţii de plată, inclusiv pentru plata contravalorii unor acţiuni necotate din dispoziţia inculpatului P.N., fără a verifica existenţa documentelor justificative.

S-a constatat că prin publicarea în presă şi prin afişarea unei cotaţii nereale a unităţii de fond, atât la sediile SC S.O.V.I. SA, precum şi la cele ale F.N.I. din ţară, persoanele care au subscris diferite sume de bani au avut convingerea că investiţia realizată este rentabilă şi sigură, iar creşterile spectaculoase ale valorii unităţii sunt reale.

Referitor la inculpaţii N.G., I.M.I.M. şi C.M., s-a arătat că în calitatea lor de membri în Consiliul de încredere (organism de reprezentare a F.N.I. în raporturile cu societatea de administrare SC S.I. SA), au ajutat la inducerea şi menţinerea în eroare a investitorilor fondului prin avizarea formală a rapoartelor primite de la societatea de administrare şi cenzorul independent şi înaintarea lor către C.N.V.M., acţionând cu intenţie indirectă, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În pofida obligaţiilor pe care aceştia le aveau, potrivit celor stipulate în convenţia civilă încheiată, pe toată durata de funcţionare a fondului şi-au dat acordul, implicit, în ceea ce priveşte activitatea societăţii de administrare şi performanţele obţinute de aceasta în gestionarea activelor.

Potrivit art. 18 partea I cap. I din Regulamentul nr. 9/1996, privind constituirea şi funcţionarea fondurilor deschise de investiţii, societăţilor de investiţii, societăţilor de administrare şi societăţilor de depozitare, Consiliul de încredere al fondului deschis de investiţii avea autoritatea să încheie contractul de administrare de investiţii cu o societate de administrare autorizată; să stabilească limita maximă a comisioanelor ce se pot negocia cu societatea de administrare, precum şi limita maximă a comisioanelor ce se pot negocia cu o societate de depozitare; să primească rapoarte periodice de Ia societatea de administrare, în scopul urmăririi derulării contractului de administrare; să acţioneze în instanţa de judecată, în numele fondului, societatea de administrare; să convoace adunarea generală a investitorilor; să revizuiască registrele şi însemnările societăţii de administrare sau ale societăţii de depozitare, care privesc operaţiunile fondului pe care îl reprezintă.

Corelativ acestora, Consiliul de încredere mai avea obligaţiile să revadă periodic rapoartele tranzacţiilor efectuate în numele fondului; să revadă rapoartele întocmite de către cenzorii externi independenţi; să revadă tranzacţiile persoanelor afiliate, care sunt exceptate de la prevederile C.N.V.M. şi care sunt efectuate de către societatea de administrare, în numele fondului, pentru a se asigura că tranzacţiile sunt în interesul deţinătorilor de titluri; să cerceteze orice încălcare de reguli descoperită pe parcursul desfăşurării atribuţiilor sale. Orice asemenea încălcare descoperită trebuie imediat raportată la C.N.V.M.; să se întâlnească periodic cu Consiliul de Administraţie al societăţii de administrare.

În raport de cele arătate, instanţa de fond a constatat că, inculpaţii, în calităţile avute, au manifestat un dezinteres total faţă de activitatea fondului, neîndeplinindu-şi obligaţiile prevăzute în Regulament şi asumate, consecinţa fiind activitatea prejudiciabilă a societăţii de administrare (care nu a fost sancţionată) şi implicit păgubirea investitorilor.

Apărarea inculpaţilor, potrivit căreia neîndeplinirea obligaţiilor s-a datorat faptului că nu au fost solicitaţi în acest sens de către societatea de administrare, nu a fost reţinută, întrucât autoritatea pe care acest Consiliu o avea prin lege, impunea ca demersurile să îi aparţină, mai mult, avea obligaţia să verifice activitatea acestei societăţi, întrucât reprezenta însuşi fondul în relaţiile cu aceasta.

De asemenea, cei trei inculpaţi, certificând legalitatea plasamentelor în acţiuni necotate şi, implicit, depăşirea limitelor impuse de dispoziţiile OG nr. 24/1993, au confirmat că societatea de administrare desfăşoară activităţi legale, împrejurare care a concurat la producerea rezultatului prejudiciabil şi a indus şi menţinut în eroare investitorii. Nici necunoaşterea dispoziţiilor legale nu poate fi invocată în apărare, câtă vreme "Ignorantia legeni excusat neminem", iar prin convenţia civilă încheiată şi-au asumat un rol activ, nu doar formal, câtă vreme în art. 23 din Contractul de societate civilă se menţiona expres că membrii Consiliului de încredere erau abilitaţi în calitate de administratori proprii ai societăţii civile "să facă şi fără învoirea celorlalţi asociaţi toate actele ce depind de administrarea societăţii, fiindcă le fac fără doi".

În declaraţiile lor, inculpaţii au confirmat neîndeplinirea acestor obligaţii, însă au încercat să minimalizeze răspunderea penală, acreditând chiar ideea unei subordonări a acestui consiliu faţă de societatea de administrare, în realitate fiind însă invers - consiliul fiind cel care avea autoritatea recunoscută de lege să urmărească modul cum societatea de administrare îşi execută contractul, putând chiar să o acţioneze în judecată dacă constata încălcări ale regulilor.

De altfel, din însăşi formularea dată de legiuitor obligaţiei prevăzute în art. 19 lit. d) din Regulamentul nr. 9/1996 (să cerceteze orice încălcare de reguli descoperită pe parcursul desfăşurării atribuţiilor sale), tribunalul a arătat că rezultă necesitatea implicării membrilor consiliilor, întrucât este evident că aceste încălcări nu-i pot fi sesizate chiar de cea care le comite, respectiv de către societatea de administrare.

Printr-o complicitate ce îmbracă forma unei inacţiuni şi mai mult decât atât, prin confirmarea ulterioară a rapoartelor întocmite de societatea de administrare (avizate de cenzorul extern independent A.M.), inculpaţii N.G., I.M.I.M. şi C.M. au contribuit la inducerea în eroare a investitorilor, avizând favorabil date false privind situaţia financiară reală a F.N.l. în perioada 1995-2000.

De altfel, s-a reţinut că în literatura juridică s-a conturat pe deplin ideea complicităţii prin inacţiune (omisivă), constând în neîndeplinirea de către persoana acuzată de complicitate a unor acte pe care era obligat să le efectueze, iar această neîndeplinire a servit (înlesnit sau ajutat) la săvârşirea faptei (V. Dongoroz, Explicaţii teoretice ale Codului penal roman,vol. I,Editura Academiei, Bucureşti, 2003, p.184).

Implicarea celor trei inculpaţi în activităţi care au determinat prăbuşirea fondului a fost confirmată de martorul A.I., în depoziţia sa: "Începând cu anul 1995, în spaţiul S.I.F. MOLDOVA, şi-a desfăşurat activitatea cu chirie SC S.I. şi G. SA. În acest timp mi s-a propus de către acţionarii S.I., respectiv, N.G., C.M., P.M., L.S. să preiau calitatea de preşedinte al S.I. . Am deţinut aceasta funcţie timp de aproximativ un an de zile(...) Menţionez că aceasta funcţie a avut un rol onorific şi că nu am participat la luarea deciziilor legate de administrarea fondului, acestea fiind luate de membrii Consiliului de încredere şi Secretariat."

Potrivit legislaţiei în vigoare, C.N.V.M. avea posibilitatea şi obligaţia să sancţioneze societatea de administrare, având în vedere existenţa unor nelegalităţi, inclusiv cu revocarea autorizaţiei de funcţionare, "dacă derularea ofertei publice se face cu încălcarea dispoziţiilor legii, ale regulamentelor şi instrucţiunilor adoptate de C.N.V.M sau cu neîndeplinirea condiţiilor şi neobservarea limitelor sau restricţiilor stabilite prin decizie" [art. 31 alin. (2) din Legea nr. 52/1994].

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B.S. şi B.C.C., s-a reţinut că prin exercitarea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu (constând în ignorarea tuturor neregulilor semnalate în activitatea SC S.O.V.I. SA şi, pe cale de consecinţă, în neadoptarea măsurilor de sancţionare şi remediere ce s-ar fi impus) au facilitat prejudicierea investitorilor fondului, prin manoperele frauduloase ale celorlalţi inculpaţi, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen.

Supravegherea F.N.I. de către C.N.V.M. a fost efectuată prin Departamentul de Reglementare a Pieţei şi Intermediere Financiară şi Departamentul Control, Anchetă şi Informatizare a Pieţei de Capital.

Pentru perioada de referinţă în care s-au comis faptele ce fac obiectul judecăţii, comisarul ce coordona activitatea Departamentului de Reglementare a Pieţei şi Intermediere Financiară (la nivelul căruia s-au constatat neregulile existente în activitatea SC S.O.V.I. SA) a fost inculpata B.C.C., preşedintele comisiei fiind inculpatul B.S..

Astfel, s-a reţinut că din declaraţiile martorilor R.M., I.A. şi I.D. (comisari în cadrul C.N.V.M.), precum şi din declaraţiile personalului cu funcţii de conducere şi execuţie din cadrul Departamentului de Reglementare a Pieţei şi Intermediere Financiară - martorii I.G., L.M., M.L. şi T.D.A. a rezultat că deciziile finale privind F.N.I. erau luate de comisarul B.C.C. sau preşedintele B.S.

Astfel, martora L.M. a declarat în 6 mai 2004 că :"îmi amintesc faptul că, fără a exista o dispoziţie scrisă în acest sens, s-a efectuat o repartizare a comisarilor pe direcţie, în sensul supravegherii activităţii direcţiilor, dar numai din punctul de vedere al bunei desfăşurări a activităţii în cadrul direcţiei respective.(...) În perioada de o lună în care am funcţionat ca director general al Departamentului Reglementare şi Autorizare, îmi amintesc că B.C.C. era comisarul care urmărea activitatea acestui departament".

Martora M.L. a declarat în data de 2 iunie 2000 că: "Precizez că Departamentul de Reglementare a Pieţei şi Intermediere Financiară şi în prezent este coordonat în mod direct de comisar B.C.C. (...) Referitor la grila de supraveghere existentă în cadrul Departamentului şi concepută de A.T.D., menţionez că l-am înştiinţat verbal pe S.B., fapt ce poate fi confirmat chiar de către acesta. Grila respectivă reflecta eventualele încălcări ale art. 27 din OG nr. 24/1993, privind limitele investiţionale ale fondurilor, inclusiv F.N.I. Rapoartele venite la noi de la F.N.I. intrau la registratura C.N.V.M., căpătau număr de înregistrare, după care erau înaintate către comisari, inclusiv lui S.B. După analizarea acestora de către persoanele respective, erau trimise la D.R.P.I.F. numai cu rezoluţia şi semnătura lui S.B. şi a comisarului B.C.C., pe baza analizelor respective, întocmindu-se şi rapoarte de supraveghere. In acest sens a fost întocmit raportul de supraveghere a fondurilor deschise de investiţii, incluzând F.N.I, pentru activitatea desfăşurată în anul 1998 (...) Totodată, a fost întocmit raportul de supraveghere al fondurilor la data de 1 noiembrie 1999, care, de asemenea, a fost înaintat Comisiei. Ambele rapoarte menţionate au semnalat încălcări ale legii pentru toate fondurile autorizate, inclusiv F.N.I, administrat de S.I. SA. în legătură cu aceasta societate, arăt că, pe baza raportărilor, în perioada 1998-aprilie 2000, au fost întocmite aproximativ 20 de adrese de atenţionare, atât pentru Departamentul Control şi Anchetă, cât şi pentru S.I., adrese având ca obiect încălcările legii constatate. Precizez că în perioada februarie 1999-februarie 2000, toate fondurile de investiţii au beneficiat de un termen de un an în vederea restructurării portofoliilor, conform prevederilor legale (...) Arăt că în asemenea situaţii, termenul prevăzut de lege nu este de un an de zile, ci de 180 de zile maximum. În perioada mai-iunie 1999 au fost încheiate procese-verbale de supraveghere cu reprezentanţii legali ai societăţii de administrare şi cu cei ai Consiliului de încredere, prin care aceştia îşi luau angajamentul să respecte prevederile legale.(...) În luna noiembrie 1999, pe baza raportărilor săptămânale, SC S.I. SA a fost atenţionată de către Departamentul unde lucrez că depăşeşte limita legală la acţiuni necotate, acestea fiind peste 40%, din câte îmi amintesc".

Cele declarate de martore au fost confirmate de adresa din 21 aprilie 1998 a Departamentului Reglementarea Pieţei şi Intermediere Financiară, conform căreia ponderea acţiunilor necotate în totalul activ net a crescut numai în săptămâna 23-29 martie 1998 de la 69,33% la 73,73%, precum şi de adresele din martie 1998, iunie 1998, septembrie 1998, din care rezulta că, deşi în mod repetat s-au sesizat încălcări ale dispoziţiilor OG nr. 24/1993 privind ponderea acţiunilor necotate, acestea nu numai că nu au fost remediate, dar s-a continuat achiziţionarea de asemenea acţiuni, media achiziţiilor fiind de circa 6-8 miliarde lei/ săptămână.

Instanţa de fond a mai reţinut existenţa şi a următoarelor nereguli:

- Gradul de lichiditate al F.N.I. s-a menţinut sub limita prevăzută de art. 35 cap. 6, partea a Ill-a, din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M., scăzând de la 15,47% din activul net la 2 martie 1998 la 4,33% în 30 iunie 1998. Conform textului de lege invocat, "în scopul asigurării lichidităţii, fondurile vor menţine minimum 30% din valoarea totală a activelor în numerar şi alte active lichide (mobilizabile în 15 zile). În categoria alte lichide se încadrează depozitele bancare şi certificatele de depozit, cu condiţia diversificării prudente a acestora".

- Deşi prin Decizia nr. D 3136 din 14 iulie 1998 a fost autorizat un proiect al Contractului de depozitare, până în prezent (n.n 24 mai 1999) fondul nu are o societate de depozitare, încălcându-se prevederile art. 40 cap. VI din OG nr. 24/1993;

- Societatea de administrare nu a transmis raportul anual privind propria sa activitate pentru anul 1998. De asemenea ultima raportare săptămânală a fost pentru data de 30 aprilie 1999, încălcându-se prevederile art. 25, cap. IV, partea a Ill-a, din Regulamentul nr. 9/1996, conform căruia "societăţile de administrare vor transmite săptămânal la C.N.V.M. structura do portofoliu, valoarea activelor nete ale fondului şi valoarea unitară a activului net";

- Plasamentele în valori mobiliare de natura acţiunilor necotate au scăzut de la 64,31% în 1 ianuarie 1999 Ia 39,70% în 30 aprilie 1999. încălcându-se dispoziţiile art. 27 lit. d) cap. 4 din OG nr. 24/1993, conform cărora "investiţiile în valori mobiliare ale unui fond de investiţii ori societăţi de investiţii vor fi diversificate într-un astfel de mod încât să nu depăşească limita de 2% din valoarea activelor sale nete în valori mobiliare emise de către un singur emitent, aflate în circulaţie sau, dacă este cazul, garantate de un singur emitent, ale cărui valori mobiliare nu sunt înscrise la cota bursei de valori, în sensul definit la art. 26 lit. c) (valori neînscrise la cota bursei de valori, care nu sunt tranzacţionare pe alte pieţe supravegheate;

Din situaţia deţinerilor peste 5%, a rezultat că la 31 decembrie 1998 nu erau investitori cu deţineri de peste 5% din activul net. Cu toate acestea, din situaţia detaliată a investiţiilor rezulta că fondul avea deţineri importante la SC. M. SA (19%, încălcându-se prevederile art. 27 lit. a) din OG nr. 24/1993, potrivit cărora investiţiile mobiliare nu trebuie să depăşească 10% din totalul valorilor mobiliare emise de un singur emitent şi aflate în circulaţie), SC. I.E. SA (5,82%) şi SC. L.P. SA (3,49%), încălcându-se prevederile art. 27 lit. e) din acelaşi act normativ;

- Cenzorul extern independent certifică faptul că raportul societăţii de administrare reflecta imaginea fidelă a activităţii fondului şi că au fost elaborate în conformitate cu Reglementările C.N.V.M. şi CECCAR. Totuşi, el nu semnalează încălcări ale prevederilor legale, aşa cum rezultă din adresa nr. 192 din 24 mai 1999 a C.N.V.M., Departamentul Reglementarea Pieţei şi Intermediere Financiară către Departamentul de control-anchetă şi informatizarea pieţei).

- Cu adresa nr. 425/22 septembrie 1999, între aceleaşi organisme se poartă corespondenţa cu privire la faptul că, din analiza raportării săptămânale transmisă la 8 septembrie 1999 de societatea de administrare SC S.O.V.I. către C.N.V.M., a rezultat că există un număr mare de acţiuni necotate, în valoare de 748.068.143.390 lei, reprezentând 44,3% din valoarea activului total, încălcându-se dispoziţiile art. 27 din OG nr. 24/1993 şi ale art. 25 cap. 4 şi art. 34 alin. (3), cap. 6 din Regulamentul nr. 9/1996, în conformitate cu care "fondurile deschise de investiţii şi societăţile de investiţii pot dobândi şi deţine investiţii numai în valori mobiliare neînscrise la cota bursei de valori, care nu sunt tranzacţionate pe alte pieţe supravegheate, în sensul alin. (1) al prezentului articol (valori mobiliare înregistrate la C.N.V.M. pe baza faptului că acestea au fost distribuite printr-o ofertă publică, dovedind că astfel de valori mobiliare au fost înscrise la cota unei burse de valori ori sunt tranzacţionate pe alte pieţe supravegheate de C.N.V.M.), supuse însă limitărilor prevăzute la art. 27 lit. d) şi e) din OG nr. 24/1993;

- Cu adresa nr. F/7068 din 12 noiembrie 1999, C.N.V.M. a solicitat SC S.I. SA să transmită urgent rapoartele pe semestrul 1/1999, privind fondurile avute în administrare în conformitate şi în forma prevăzută de art. 4 cap. 2 partea III din Regulamentul nr. 9/1996 şi art. 21 cap 4 din OG nr. 24/1993 (conform cărora societatea de administrare de investiţii va întocmi, va publica şi va transmite C.N.V.M., Consiliului de încredere al fondului, precum şi investitorilor, rapoarte trimestriale, semestriale şi anuale privind fondurile avute în administrare. Rapoartele semestriale şi cele anuale vor fi certificate de cenzori externi independenţi). De asemenea, a solicitat sa transmită toate raportările săptămânale începând cu 30 septembrie 1999, iar pe viitor acestea să fie transmise conform dispoziţiilor art. 25 cap. 4, partea III din Regulamentul nr. 9/1996, aducând la cunoştinţă că în continuare sunt încălcate dispoziţiile art. 27 lit. e) din OG nr. 24/1993, cu privire la ponderea acţiunilor necotate din activul net al fondului;

- Cu adresa nr. F/2574 din 14 martie 2000, C.N.V.M. a solicitat SC S.I. SA să transmită raportul pe semestrul 1/1999, trimestrul IV/1999 şi anul 1999, privind activitatea F.N.I., precum şi raportul pe semestrul 1/1999, privind activitatea societăţii de administrare, împreună cu bilanţul contabil şi anexele la bilanţ".

Având cunoştinţă despre toate aceste încălcări ale dispoziţiilor legale referitoare la neatingerea gradului de lichiditate al fondului, depăşirea limitelor maxime admise privind plasamentele activului F.N.I. în acţiuni necotate, evaluarea acestuia şi funcţionarea fondului fără societate de depozitare, inculpaţii B.S. şi B.C.C. nu au dispus măsurile corespunzătoare ce se impuneau, potrivit atribuţiilor de serviciu ce le reveneau.

Deşi Departamentul de Reglementare a Pieţei şi Intermediere Financiară, în mod constant a sesizat inculpatului B.S. existenţa mai multor nereguli constatate în activitatea de administrare a SC S.I. SA, privind gestionarea frauduloasă a activelor F.N.I., inculpatul nu a luat nici o măsură în sensul remedierii situaţiei de fapt, respectiv revocarea autorizaţiei de funcţionare.

S-a apreciat că interesele persoanelor care au subscris sume la F.N.I. au fost în mod grav vătămate, atât de către inculpatul B.S., cât şi de către inculpata B.C.C., inculpaţii luând măsuri care se limitau la atenţionări scrise către SC S.I. SA şi la solicitarea din partea societăţii de "intrare în legalitate", repetate şi permanent ignorate, deşi inculpaţii, în funcţiile ocupate aveau nenumărate pârghii legale (respectiv Legea nr. 52/1994, Regulamentul nr. 9/1996, Ordinul C.N.V.M. nr. 31/1995) de a se produce acest rezultat.

În ce priveşte datele necorespunzătoare realităţii prezentate în rapoartele de activitate ale F.N.I. de către conducerea societăţii de administrare, privind majorarea activului net în disponibil în conturi bancare, numerar în casierie, plasamente în acţiuni cotate sau necotate pe piaţa de capital, precum şi creşterea numărului unităţilor de fond, precum şi reducerea numărului unităţilor de fond în scopul măririi artificiale a valorii celor aflate în circulaţie, au fost aduse la cunoştinţa inculpaţilor B.S. şi B.C.C., însă aceştia au ignorat situaţia de fapt, acţionând în detrimentul investitorilor, întrucât dispuneau de instrumente legale de sancţionare a societăţii de administrare, care permiteau inclusiv sancţionarea cenzorului independent şi preîntâmpinarea stării de încetare de plăţi a F.N.I.

Astfel, inculpaţii aveau dreptul (chiar obligaţia) să convoace Adunarea Generală a investitorilor, să propună revocarea unui membru al Consiliului de încredere, atunci când aveau motive întemeiate să creadă că acesta nu acţionează în interesul fondului (art. 20 cap 1 partea I din Regulamentul nr. 9/1996). De asemenea, puteau suspenda dreptul de răscumpărare a titlurilor de participare ale unui fond deschis de investiţii, în situaţia în care se constata că valoarea activelor nete ale acelui titlu nu poate fi determinată corect sau putea determina potenţiale urmări negative pentru titlurile rămase.

S-a mai arătat că interesele persoanelor care au investit în F.N.I. au fost vătămate şi prin faptul că, deşi inculpaţii B.S. şi B.C.C. au primit rapoarte periodice de la societatea de administrare privind situaţia fondului (aspecte confirmate de martorii T.D.A.C., M.L., I.G.), completate de rapoartele cenzorului extern independent şi ale membrilor Consiliului de încredere, nu au făcut nici un demers în sensul remedierii situaţiei existente.

Astfel, în declaraţia sa, martora I.G., angajată la C.N.V.M. din anul 1994, a precizat că: "nu exista un act scris cu privire la coordonarea departamentelor de către anumiţi comisari, mi-am dat seama că lucrurile stăteau aşa pentru că la lucrările pe care le primeam sub viza domnului preşedinte, exista viza unui anume comisar, în cadrul Departamentului de Reglementare, Pieţe de Capital, B.C. Raportările fondurilor de investiţii către C.N.V.M. erau primite pe linia ierarhică pe care am menţionat-o de către Departamentul nostru. A.T.D., eu, M.L. am semnalat faptul că la F.N.I. există depăşiri ale nivelului de acţiuni necotate.(...) Cele semnalate au dus la luarea a trei tipuri de măsuri: scrisori de atenţionare către societatea de administrare, note către Departamentul de Control Anchete şi două rapoarte pentru anii 1998 -1999, înaintate spre dezbatere Comisiei. Din câte îmi amintesc, existau întârzieri în raportare din partea societăţii de administrare, cred că am semnalat şi aceste aspecte. Nu reţin dacă a existat vreun răspuns al Comisiei la rapoartele făcute de noi. Cu B.C. nu am discutat în mod direct despre problemele F.N.I. în 2000 mi s-a desfăcut contractul de muncă, fără nici un fel de explicaţie".

Şi declaraţia martorului T.D.A.C. este în acelaşi sens, confirmând că activitatea prejudiciabilă desfăşurată în dauna investitorilor era cunoscută, atât de către inculpata B.C.C., cat şi de către inculpatul B.S.: "Din noiembrie 1997 am fost angajat la Departamentul de Reglementare a Pieţei de Capital din cadrul C.N.V.M. (...)coordonat de către inculpata B.C.C. Toate rapoartele societăţilor de administrare erau încredinţate către Departamentul nostru. Am semnalat nereguli la S.I. şi am informat Departamentul de Control Anchete şi conducerea C.N.V.M., întocmind un raport asupra activităţii fondurilor, dezbătut de Comisie în şedinţa din ianuarie 1999: acest raport se află la dosarul cauzei şi, în principal, erau probleme legate de structura portofoliului, mai semnalam că modificările actelor constitutive nu erau autorizate de noi şi cred că şi problema depozitarului (...) în iunie 1999 a avut loc o întâlnire între reprezentanţii S.I. şi membrii Consiliului de încredere al F.N.I. şi s-a încheiat şi un proces-verbal. La aceasta întâlnire am participat eu, M.L., I.M.V. şi N.G. După această întâlnire, eu am efectuat stagiul militar şi când am revenit în C.N.V.M., la începutul anului 2000, am fost surprins să constat că problema depozitarului nu fusese rezolvată, deşi administratorul fondului îşi luase angajamentul în acest sens (...) Măsurile luate de Comisie au constat în derogarea acordată în ianuarie 1999, referitoare la restructurarea portofoliului în decursul unui an şi organizarea întâlnirii la care m-am referit."

Din procesele-verbale ale C.N.V.M., de la înfiinţarea F.N.I. în anul 1995, tribunalul a reţinut ca a rezultat că s-au purtat nenumărate discuţii privind acest fond deschis de investiţii, vizând următoarele aspecte: stabilirea criteriilor de incompatibilitate între societatea agent-custode şi societatea de administrare; solicitarea adresată SC S.O.V.I. SA de a se lua măsuri de încadrare în limitele legii, privind structura de portofoliu şi aprobarea Consiliului de încredere; ridicarea autorizaţiei, radierea cenzorilor independenţi ale căror rapoarte nu sunt exacte şi nu sunt întocmite conform regulamentelor C.N.V.M.; solicitări privind stabilirea procentului de acţiuni necotate şi a unui program strict de încadrare în normele şi regulamentele C.N.V.M., necesitatea restructurării portofoliului, precum şi stabilirea modului de calcul al activului net; necesitatea comunicării datelor ce ajungeau la C.N.V.M.

De altfel, în concluziile expertizei contabile s-a precizat că "formal F.N.I. a fost constituit şi autorizat să funcţioneze prin Decizia nr. D159 din 15 septembrie 1995 a C.N.V.M., cu respectarea dispoziţiilor aplicabile în materia fondurilor mutuale de investiţii, în vigoare în august 1995 (OG nr. 24/1993), actele constitutive ale fondului fiind actualizate odată cu emiterea de noi Reglementări privind organismele colective de plasament (Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M.). Formalitatea constituirii F.N.I. se referă la faptul că fondul a funcţionat pe toată perioada de desfăşurare a activităţii fără societate de depozitare, funcţie care, contrar prevederilor art. 36 din OG nr. 24/1993, a fost realizată de societatea de administrare, situaţie cunoscută şi acceptată în mod tacit de C.N.V.M."

Dar, deşi la nivelul conducerii C.N.V.M (implicit inculpaţii B.S. şi B.C.C.) erau cunoscute aceste aspecte care afectau, în sens negativ activitatea fondului, fie nu s-au dispus măsuri de remediere, fie acestea au fost în discordanţă cu starea de fapt existentă, doar pentru a se crea o aparenţă de respectare a realităţii.

Mai mult decât atât, s-a apreciat că este vădit părtinitoare atitudinea inculpaţilor cu privire la situaţia cel puţin discutabilă a fondului, în detrimentul investitorilor, câtă vreme, în cursul anului 1998, C.N.V.M. a sancţionat contravenţional şi chiar a retras autorizaţia de funcţionare pentru societăţile de valori mobiliare care au încălcat prevederile legale în domeniu (aşa cum rezultă din raportul de activitate al C.N.V.M. pe anul 1998), iar cu privire la nelegalităţile constatate în activitatea SC S.I. SA de administrare a fondului, urmarea "controlului tematic" a fost "recomandarea făcută F.N.I. că acest fond să-şi elaboreze un program de încadrare în prevederile OG nr. 24/1993 şi ale Regulamentului nr. 9/1996.

Spre deosebire de concluziile Raportului de activitate al C.N.V.M. pe anul 1999 unde sunt prezentate performanţele fondurilor deschise de investiţii, inclusiv ale F.N.I., care este prezentat cu un grad mediu de risc, Raportul nr. 841 din 31 iulie 1999 după prăbuşirea F.N.I., prezenta numeroase nereguli privind activitatea SC. S.I. SA, rezultate tocmai din studierea documentaţiei pusă la dispoziţie şi a răspunsurilor la chestionarul înaintat, prezentând F.N.I. că o " investiţie cu grad de risc foarte ridicat", în accepţiunea art. 33 cap 6 partea III din Regulamentul nr. 9/1996, dată fiind achiziţionarea într-un procent foarte mare din valoarea activelor nete ale fondului de acţiuni necotate, neprofitabile şi la preţuri exagerat de mari faţă de valoarea lor reală.

În raport de toate aceste aspecte, s-a apreciat că inculpaţii B.S. şi B.C.C., şi-au îndeplinit defectuos îndatoririle de serviciu, cu consecinţa prejudicierii fondului, neputându-se reţine versiunea pe care au încercat să o acrediteze, potrivit căreia nu au cunoscut aspectele menţionate anterior, întrucât atribuţiile lor de serviciu constau tocmai în verificarea activităţii acestor fonduri, iar cei doi, în funcţiile încredinţate, aveau drept de decizie.

În ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului C.P., tribunalul a arătat că din materialul probator administrat în cauză se reţine săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin (1), (2), (3) şi (5) cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în faptul că în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie al SC CEC SA a aprobat plasamente în unităţi de fond în sumă de 298.999.967.000 lei în cursul anului 1999, prin inducerea în eroare a membrilor Consiliului de Administraţie al CEC, prin prezentarea ca reale a avantajelor efectuării unor astfel de plasamente, în scopul de a înlesni obţinerea de către alţii a unor foloase materiale injuste şi prin care s-a produs o pagubă în patrimoniul CEC în cuantum de 126.105.162.190 ROL, precum şi constând în aceea că la data de 06 decembrie 1999, cu nerespectarea dispoziţiilor legale a încheiat contractul de fidejusiune-cauţiune cu SC S.I. SA, cauzând pagube patrimoniului CEC.

De asemenea, în sarcina inculpatului C.P. s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 242 alin. (1), (3) C. pen., pentru faptul că în urma şedinţei Comitetului de Direcţie al SC CEC SA din data de 29 noiembrie 1999, a dat dispoziţie numitei M.D. să distrugă originalul Hotărârii şi procesul verbal întocmite la acea şedinţă, art. 289 şi art. 291 C. pen., constând în faptul că a întocmit şi folosit Hotărârea nr. 56 din 29 noiembrie 1999 a Comitetului de Direcţie al SC CEC SA, neconsemnând în cuprinsul acesteia faptul că la punctul 68 s-a discutat despre contractul de fidejusiune-cauţiune încheiat cu SC S.I. SA.

Astfel, s-a arătat de către instanţa de fond că la începutul anului 1999, inculpatul C.P., preşedintele Consiliului de Administraţie al CEC, a fost contactat de către inculpata V.I.M., preşedinta Consiliului de Administraţie al S.I. , care i-a propus că CEC-ul să investească o sumă de bani în unităţi de fond la F.N.I. întrucât inculpatul a fost, în principiu, de acord, inculpata V.I.M. i-a trimis o ofertă concretă, care a fost îndreptată de către inculpatul C.P., Direcţiei Trezorerie. Deoarece era pentru prima oară când CEC-ul urma să efectueze un asemenea plasament, în unităţile unui fond deschis de investiţii, direcţia de specialitate s-a opus efectuării plasamentului, însă a solicitat aprobarea Consiliului de Administraţie al CEC, organ căruia, în conformitate cu statutul, îi revenea competenţa luării unei asemenea decizii.

În acest sens, tribunalul a reţinut declaraţia martorei T.C., directorul Direcţiei Trezorerie: "după înmânarea ofertei şi analiza sumară a acesteia, i-am adus la cunoştinţă domnului C.P., care a insistat tot timpul să efectuăm acest plasament, că nu putem efectua acest gen de plasament decât cu aprobarea Consiliului de Administraţie, deoarece pentru celelalte tipuri de plasamente (credite, piaţa monetară, titluri de stat) existau norme metodologice care stabileau exact şi în detaliu modul în care se poate efectua plasamentul". Cu toate acestea, inculpatul C.P. i-a dat dispoziţie martorei să întocmească Nota de fundamentare în vederea analizării posibilităţii participării CEC ca investitor la F.N.I.

Pe baza documentaţiei care reflecta întreaga evoluţie a fondului, martora T.C. a întocmit o notă de fundamentare, în care, în paralel, a evidenţiat atât avantajele, cât şi dezavantajele efectuării unui plasament în unităţi de fond la F.N.I., acestea din urmă constând în împrejurările că exista un risc ridicat pentru investiţiile în valori mobiliare emise de societăţi deschise netranzacţionate încă pe o piaţa supravegheată şi risc foarte ridicat pentru investiţiile în acţiuni şi obligaţiuni ale societăţilor închise, conform Regulamentului nr. 9/1996, în condiţiile în care ponderea acţiunilor necotate din totalul activului net al F.N.I. la 28 februarie 1999 era de 40,8%. S-a mai arătat că, conform legislaţiei în vigoare, că investiţiile în acţiuni necotate sunt specifice fondurilor cu capital de risc sau altor entităţi care intermediază în numele investitorilor avizaţi (pregătiţi să-şi asume riscuri, cei care înţeleg regulile jocului). Pornind de la premiza că publicitatea acţiunilor necotate este scăzută, iar informaţiile despre acestea sunt reduse, un fond mutual nu ir trebui să investească în acţiuni necotate.

Această notă de fundamentare a Direcţiei Trezorerie a fost pentru prima dată supusă analizei în cadrul şedinţei Consiliului de Administraţie al CEC din 10 februarie 1999.

În final, fiind vorba de o operaţiune pentru care era necesară aprobarea Consiliului de Administraţie al CEC, s-a decis ca nota de fundamentare să fie discutată în prima şedinţă a Consiliului de Administraţie.

Aşa cum reiese din conţinutul procesului-verbal, cât şi din declaraţiile martorilor şi ale inculpatului, nota respectivă nu a fost discutată şi analizată la 24 martie 1999, dată la care a avut loc şedinţa Consiliul de Administraţie CEC, fiind amânată pentru viitoarea întrunire.

După desfăşurarea şedinţei Consiliului de Administraţie din 24 martie 1999, inculpatul C.P. i-a dat dispoziţie martorei T.C. să alcătuiască o alta notă de fundamentare în care a precizat expres că trebuie înlăturate toate aspectele negative, împrejurare confirmată de martoră care a declarat că: "preşedintele C.P. mi-a dat dispoziţie să întocmesc o altă notă din care să înlătur toate dezavantajele şi aserţiunile referitoare la riscul investiţiei din nota anterioară şi să evidenţiez doar avantajele".

S-a arătat că declaraţia martorei s-a coroborat cu declaraţiile martorilor M.C. şi C.C. şi cu conţinutul materialelor aflate în mapa de şedinţă.

Totodată, martorul N.I. a arătat ca din datele conţinute în nota un rezulta nici un impediment, nici un element de risc pentru CEC în situaţia efectuării plasamentelor la F.N.I. şi F.N.A., ci dimpotrivă, rezultau numai avantaje. Acesta a mai precizat că după declanşarea scandalului legat de încetarea plăţilor la F.N.I. şi F.N.A., în urma verificărilor, împreună cu alţi colegi a constat ca de fapt se întocmiseră mai multe note de fundamentare cu conţinut diferit: în prima notă, erau prezentate toate dezavantajele efectuării plasamentelor; în cea de-a doua, dispăreau unele din dezavantaje (nerespectarea pragului de lichidităţi prevăzut de Regulamentul C.N.V.M.) şi era actualizat portofoliul F.N.I. şi F.N.A., respectiv proporţia dintre acţiunile cotate şi cele necotate; cea de-a treia era cea discutată în şedinţa din 1 aprilie 1999, total diferită de primele două în conţinut şi formă. Acest martor a afirmat că, dacă i-ar fi fost prezentate primele două note, nu ar fi votat niciodată pentru efectuarea de către CEC a plasamentelor.

Aceleaşi împrejurări au fost relatate şi martorul B.G., în sensul că nota de fundamentare nu prezenta dezavantaje sau riscuri, ci numai partea atractivă pentru CEC.

După întocmirea de către directorul Direcţiei Trezoreriei a notei de fundamentare în sensul arătat mai sus, adică prin reliefarea avantajelor plasamentului la F.N.I., cerinţa impusă expres de inculpatul C.P., nota a fost prezentată vicepreşedintelui M.M., coordonatorul direct al Departamentului Trezorerie. Odată avizată de către M.M., nota direcţiei a fost înaintată inculpatului C.P. care a pus următoarea rezoluţie : "propun să se aprobe în forma alăturată. Prezintă sintetic propunerile din materialul difuzat în prima formă".

După completarea notei în modul descris anterior, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, inculpatul a trimis respectiva notă secretariatului, pentru a putea fi trecută la mapa cu materiale ce urma să fie întocmită şi remisă fiecărui membru al Consiliului de Administraţie, în vederea desfăşurării următoarei şedinţe.

La data de 1 aprilie 1999, a avut loc şedinţa Consiliului de Administraţie al CEC, în care s-a analizat şi eventualitatea efectuării de către CEC a unui plasament în unităţi de fond F.N.I. Având în mapa cu materiale doar nota de fundamentare care prezenta numai avantajele pentru CEC, toţi cei 7 membrii ai Consiliului de Administraţie numiţi de către Ministerul Finanţelor, au votat "pentru", aprobând participarea CEC ca investitor la F.N.I. cu suma de 40 miliarde lei (proces-verbal al şedinţei din 1 aprilie 1999). Dintre ceilalţi membri ai Consiliului de Administraţie, numai vicepreşedintele M.C. a votat "împotrivă".

Martorul M.C. a confirmat situaţia în depoziţia sa : "studiind nota, am remarcat în conţinutul acesteia unele menţiuni care, în opinia mea, făcea neoportună participarea CEC-ului că investitor la F.N.I. Astfel, se făcea vorbire despre o adresă a S.I. către C.N.V.M., din care rezulta că structura portofoliului deţinut de F.N.I. nu este în conformitate cu Regulamentul nr. 9/1996, emis de către C.N.V.M. De asemenea, din cuprinsul notei rezulta că F.N.I. păstrează lichidităţile sub limita de 30%, prevăzută de Regulamentul nr. 9/1996 şi, în cazul unor răscumpărări masive, nu exista garanţia că F.N.I. le-ar onora şi am mai reţinut faptul că în cuprinsul notei, se estima că S.I., administratorul F.N.I., nu se bucura de o bună reputaţie pe piaţă din punct de vedere al credibilităţii (...) în orice caz, eu am votat împotriva participării ca investitor la F.N.I., din considerentele arătate anterior."

În data de 8 iulie 1999, Consiliul de Administraţie al CEC a emis hotărârea nr. 9, prin care s-a aprobat încheierea unui contract suplimentar de achiziţie de unităţi de fond F.N.I., în valoare de 250 miliarde lei.

Efectuarea celor două plasamente au cauzat, prin materializarea factorilor de risc evidenţiaţi iniţial de Direcţia Trezorerie, patrimoniului CEC un prejudiciu de 126.105.162.190 lei, constând în sumele nerecuperate de către CEC de la F.N.I., după intrarea acestui fond în incapacitate de plăţi, aspect ce rezultă şi din nota de constatare a Ministerului Finanţelor.

Tribunalul a mai reţinut că în concluziile raportului de expertiză contabilă s-a menţionat că: "pe baza aprobărilor Comitetului de Direcţie şi ale Consiliului de Administraţie şi cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, CEC a investit în titluri de participare la F.N.I. suma de 290 miliarde lei, contrar prevederilor art. 2 din Legea nr. 66/1996; prin efectuarea acestei investiţii, CEC deţinea la F.N.I. o pondere de 22,86% din numărul total al unităţilor de fond aflate în circulaţie, contrar prevederilor art. 27 titlul III cap. 5 din Regulamentul nr. 9/1996 al C.N.V.M., care limita aceasta pondere la maximum 5%."

S-a apreciat că de aceste aspecte se face vinovat inculpatul C.P., întrucât el este cel care a dispus înlocuirea notei de fundamentare iniţiale, membrii Consiliului de Administraţie neavând cunoştinţă decât de nota care evidenţia doar avantajele efectuării investiţiei de către CEC la F.N.I.

S-a mai arătat că la începutul lunii aprilie 1999, inculpata V.I.M. i-a propus inculpatului C.P. să încheie un contract de cauţiune-fidejusiune între CEC, F.N.I. şi SC S.I., al cărui obiect să îl constituia "garantarea de către CEC a valorii plăţii de răscumpărare a titlurilor de participare din ziua depunerii cererii de răscumpărare, atunci când se constata imposibilitatea de plată datorită riscurilor la care sunt supuse fondurile deschise de investiţii".

Aceste aspecte au fost reţinute de instanţa de fond din depoziţia martorului R.C. care a declarat în data de 27 august 2003 că: "Cu câteva luni înainte de constituirea CEC VALORI MOBILIARE, nu mai reţin exact data, V.S.O. mi-a spus că a fost rugat de V.I.M. să o ajute să se întâlnească cu C.P. (...) În acest sens, V.S.O. m-a rugat ca, în calitatea mea de consilier pe probleme de relaţii cu publicul, să organizez întâlnirea între P.şi V.. M-am înscris în audienţă, am fost primit de P. şi m-am prezentat ca venind din partea lui V.S.O., care de altfel, era o persoană cunoscută. Am stabilit o întâlnire ulterioară, la care i-am prezentat-o lui C.P. pe V.I.M.".

Punctul de vedere al Direcţiei Juridice a fost nefavorabil, încercând atenţionarea acestuia cu privire la nelegalitatea şi riscul deosebit de ridicat al unui asemenea contract.

S-a reţinut că referitor la contractul de cauţiune prezentat de S.I. acesta conţinea un viciu de fond esenţial, întrucât un contract de fidejusiune se încheie numai între fidejusor/cauţionar (în speţă CEC) şi creditor (orice investitor în titluri de valoare) or, S.I. nu avea aceasta calitate, fiind doar debitorul obligaţiei de a plăti valoarea titlurilor de participare răscumpărate.

De asemenea, prin încheierea acestui contract, CEC se obliga să garanteze cu întregul său patrimoniu şi să plătească valoarea titlurilor de participare în cazul în care SC S.I. SA, prin societatea de depozitare este în imposibilitate de a plăti.

Or, contractul de fidejusiune are întotdeauna un caracter accesoriu unei obligaţii principale, ori, în speţă, nu exista o obligaţie principală concretizată într-un contract, pe care, accesoriu, CEC-ul să o garanteze prin acest contract.

Cu toate acestea, inculpatul C.P. a introdus pe ordinea de zi a şedinţelor Comitetului de Direcţie, începând cu luna octombrie 1999, discutarea contractului de fidejusiune, în forma propusă de inculpata V.I.M.

Abia la 29 noiembrie 1999, Comitetul de Direcţie a trecut la discutarea contractului, întrucât, conform depoziţiei martorei M.M.Z., membrii Comitetului au amânat discutarea acestuia, opunându-se cu toţii încheierii lui şi numai insistenţele repetate ale inculpatului C.P. i-au determinat să accepte, în principiu, încheierea unui asemenea contract, dar numai cu condiţia supunerii acestuia spre aprobare Consiliului de Administraţie şi Ministerului Finanţelor şi cu stabilirea unui plafon de 100 miliarde lei, în ce priveşte garantarea valorii plăţii de răscumpărare.

Deşi s-au stabilit aceste condiţii, la data de 6 decembrie 1999, inculpatul C.P. a semnat singur contractul de fidejusiune-cauţiune nr. 2205, în forma propusă de inculpata V.I.M., fără nici un plafon, garantând cu întregul patrimoniu CEC şi fără a mai supune contractul aprobării Consiliului de Administraţie sau acţionarului unic.

De altfel, inculpatul C.P., nu numai că n-a solicitat nici o aprobare, dar a ascuns existenţa contractului, aspecte reţinute de tribunal din depoziţiile martorilor M.M.Z., M.C., T.C., E.M., P.N.

S-a mai arătat că activitatea inculpatului C.P., ce caracterizează intenţia de a-i ajuta pe autorii infracţiunii de înşelăciune, a rezultat şi din alte mijloace de probă.

Astfel, în depoziţia sa, martorul OG, secretar general adjunct în cadrul Ministerului Finanţelor, a precizat că: "în şedinţă ni s-a prezentat o notă a Direcţiei Trezorerie care evidenţia principalii indicatori economici ai F.N.I. De asemenea, am luat act că exista aprobarea Comitetului de Direcţie pentru efectuarea acestuia. Referitor la existenţa altor două note, arăt că nu am avut cunoştinţă de existenţa acestora sau de conţinutul lor.(...) Ca modalitate generală, arăt că, datorită volumului foarte mare de lucrări ce se prezentau spre aprobare în Consiliul de Administraţie, rolul acestuia era să verifice în principiu legalitatea operaţiei şi nu oportunitatea acesteia, care era examinată de Comitetul de Direcţie."

Şi martorul C.C.C. a confirmat aspectele de mai sus: "ne-a prezentat o notă în care erau evidenţiate avantajele efectuării de plasamente la F.N.I.(...) Din câte îmi amintesc, în respectiva notă se susţinea că aceste plasamente ar avea un grad scăzut de risc.(...) Referitor la nota de fundamentare, arăt că în afară de cea pe care am analizat-o în şedinţa CA şi care cuprindea numai avantaje, nu ne-a mai fost prezentată o altă notă care să reliefeze vreun dezavantaj al plasamentului la F.N.I. În afară de şedinţa la care am făcut referire, îmi amintesc că am mai semnat o hotărâre în luna iulie 1999, prin care se aproba, la propunerea Comitetului de Direcţie, încheierea unui contract suplimentar de achiziţie de unităţi de fond F.N.I. în valoare de 250 miliarde lei(...)"

Un alt reprezentant al Ministerului Finanţelor în CA, martorul B.D., a confirmat cele menţionate, reliefând insistenţa cu care inculpatul C.P. a susţinut efectuarea de plasamente în F.N.I.: "pentru CEC acest plasament este deosebit de profitabil, pentru câştigarea unor profituri duble faţă de efectuarea altor plasamente".

Astfel, în declaraţia sa, martora E.M., a precizat: "C.P. mi-a prezentat o formă a contractului de fidejusiune şi mi-a cerut un punct de vedere, exprimat de mine în scris, în sensul că acesta contravenea dispoziţiilor legale şi ar fi avut consecinţe nefaste asupra activităţii CEC.(...) Din câte cunosc, acest contract a fost pe ordinea de zi a Comitetului de Direcţie, la acea şedinţă eu nu am participat, mi-a spus însă colega care a mers în locul meu că a fost aprobat, fiindu-i aduse unele modificări de către membrii Comitetului de Direcţie. Ulterior, am aflat că Decizia cu privire la încheierea contractului de fidejusiune nu se mai regăsea în hotărârea Comitetului de Direcţie din acea dată".

Explicaţia acestei împrejurări, s-a apreciat de către instanţa de fond că se regăseşte în depoziţia martorei M.D., căreia inculpatul C.P. i-a cerut să "recupereze şi să distrugă hotărârea din 29 noiembrie 1999 a Comitetului de Direcţie, înlocuindu-le cu înscrisuri similare, dar în al căror conţinut nu se regăsesc discuţiile şi deciziile luate cu privire la condiţiile de încheiere a contractului".

S-a mai arătat că participaţia improprie a inculpatului C.P. la săvârşirea infracţiunii de distrugere de înscrisuri a fost confirmată şi de către martora E.M. care a declarat că: "îmi menţin afirmaţia potrivit căreia M.D. mi-a spus că inculpatul C.P. i-a cerut înlocuirea Hotărârii iniţiale. Eu am păstrat însă o copie a hotărârii iniţiale, am depus-o la Parchet." Martora M.D. a declarat în acelaşi sens.

În consecinţă, s-a concluzionat de către tribunal că faptele astfel cum au fost reţinute întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - pentru inculpata V.I.M.; art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - pentru inculpatul P.N.; art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. - pentru inculpatul P.M.; art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. - pentru inculpata S.M.; art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. - pentru inculpatul A.M.; art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. - pentru inculpatul B.G.; art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. - pentru inculpatul D.I.; art. 249 alin. (1) si 2 C. pen. - pentru inculpatul B.S.; art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen. - pentru inculpata B.C.C.; art. 26 rap la art. 215. alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. - pentru inculpatul N.G.; art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. - pentru inculpatul I.M.I.M.; art. 26 rap. la art. 215. alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. - pentru inculpatul C.M.

Pentru inculpatul P.C. s-a dispus încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. şi a fost respinsă cererea Parchetului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 248¹C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev.de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) având învedere că nu există probe care să arate că inculpatul a săvârşit fapta pentru care a fost trimis în judecată cunoscând că ceilalţi inculpaţi acţionează în vederea înşelării deponenţilor F.N.I.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii B.S. şi B.C.C. din infracţiunea prev.de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen. iar pentru inculpaţii B.G. şi D.I. din infracţiunea prev. de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap.la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Aceasta întrucât infracţiunea prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. este o infracţiune care se săvârşeşte din culpă şi deci nu există elementul intenţional şi deci nici forma continuată. În ce priveşte pe inculpaţii B.G. şi D.I., s-a apreciat că din materialul probator a rezultat că aceştia au acţionat cu intenţie, ajutând la săvârşirea faptei prin majorarea artificială a valorii plasamentelor în acţiuni, menţionarea în fals a unui număr redus de unităţi de fond, comparativ cu cel real, falsificarea datelor privind disponibilităţile în conturi bancare şi prezentarea într-o formă necorespunzătoare realităţii a valorii acţiunilor necotate.

La individualizarea pedepselor instanţa de fond a avut în vedere pericolul social al faptelor, modalitatea de săvârşire, valoarea prejudiciului şi lipsa antecedentelor penale.

Pentru inculpatul P.M. au fost aplicate disp. art. 86¹ C. pen. combinat cu art. 86³ C. pen. iar pentru inculpaţii B.S. şi B.C.C. cele ale art. 81-82 C. pen.

Au fost aplicate disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) privind computarea duratei reţinerii şi arestării preventive.

Pe latură civilă s-a constatat că inculpaţii au cauzat prejudicii persoanelor fizice care au învestit la F.N.I., fiind întrunite condiţiile prev. de art. 998 C. civ. cu privire la părţile civile menţionate în considerentele sentinţei penale.

În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, instanţa de fond a arătat că acesta nu poate depăşi pe cel al sumelor iniţial investite, având în vedere că valoarea unităţii de fond anunţată de SC S.I. nu avea nici o bază reală şi deci s-ar ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză. Despăgubirea investitorilor se va face după prezentarea originalului certificatului de investitor şi anularea acestuia.

Deoarece inculpaţii au acţionat în calitate de reprezentanţi ai societăţilor din care făceau parte tribunalul a dispus ca aceştia să răspundă în solidar cu părţile responsabile civilmente şi anume: inculpaţii V.I.M., P.M., S.M., A.M., C.M., N.G., I.M.I.M., D.I. şi B.G. în solidar cu S.C S.I. SA, inculpatul P.N. în solidar cu SC G. SA iar inculpaţii B.S. şi B.C.C. în solidar cu C.N.V.M.

Având în vedere că la producerea pagubei a contribuit şi SC CEC V.M., în calitate de distribuire a unităţilor de fond, urmează să răspundă ca parte responsabilă civilmente pentru prejudiciul cauzat părţilor civile.

De asemenea, inculpaţii vor răspunde solidar de plata despăgubirilor chiar dacă au săvârşit infracţiuni diferite, căci fără acţiunea oricăruia dintre aceştia, activitatea infracţională şi rezultatul socialmente periculos ar fi avut alte valenţe.

În ce priveşte acţiunea împotriva părţii responsabile civilmente C.C. care i-a numit în consiliul de administraţie al SC S.I. SA pe inculpaţii D.I. şi B.G., s-a constatat că aceştia au desfăşurat activitatea pentru aceasta din urmă societate de unde au şi fost remuneraţi şi deci nu ne aflăm în situaţia unui raport de prepuşenie cu C.C., nefiind întrunite condiţiile prev. de art. 1000 alin. (3) C. civ.

Referitor la contractul de fidejusiune - cauţiune nr.2205 din 06 decembrie 1999 încheiat între CEC şi S.C. S.I. S.A., tribunalul a apreciat că acesta este valabil încheiat şi produce efecte juridice având în vedere că, chiar dacă a folosit manopere frauduloase inculpatul P.C., în calitate de preşedinte, putea angaja legal CEC-ul prin semnarea contractului.

În această situaţie A.V.A.S., în calitate de succesor în drepturi şi obligaţii al CEC-ului, conform Legii nr. 333/2001, s-a subrogat acestuia şi a fost obligat, în baza contractului de fidejusiune-cauţiune la plata de despăgubiri către părţile civile.

Totodată, s-a menţionat că A.V.A.S.-ul, în calitatea menţionată, urmează să fie despăgubit de inculpaţi şi părţile responsabile civilmente de sumele plătite în baza contractului de fidejusiune-cauţiune, precum şi ca urmare a prejudiciului suferit de CEC ca urmare a raportului cu F.N.I. şi SC S.I. SA.

În ce îi priveşte pe moştenitorii sub beneficiu de inventar ai inculpatului P.C., tribunalul a dispus ca aceştia să fie obligaţi, în limitele activului succesoral, la plata de despăgubiri civile către A.V.A.S. în calitate de succesor în drepturi a CEC-ului.

Au fost respinse, ca nefondate, cererile părţilor civile privind acordarea de daune morale având în vedere că investirea de bani la un fond mutual prezintă din start riscuri, ca orice altă investiţie şi deci a asumării riscului apariţiei falimentului.

Referitor la cererea de despăgubiri civile formulată de Asociaţia Investitorilor la F.N.A. aceasta a fost respinsă, ca nefondată, întrucât falimentul F.N.A. formează obiectul unui dosar separat.

S-a luat act că în cursul urmăririi penale au renunţat la pretenţiile civile formulate iniţial părţile civile indicate în volumele 633 - 634 anexe ale dosarului de instanţă, iar în cursul cercetării judecătoreşti au renunţat la pretenţiile civile investitorii menţionaţi în cuprinsul sentinţei penale.

II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, inculpaţii V.I.M., S.M., A.M., B.G., D.I., C.M., I.M.I.M., N.G., B.S., B.C.C., părţile responsabile civilmente P.D.F., S.D.I. şi P.L., moştenitorii inculpatului P.C., părţile responsabile civilmente C.N.V.M. şi A.V.A.S., Asociaţia Investitorilor Păgubiţi F.N.I. - Brăila, Asociaţia Păgubiţilor F.N.I. - Cugir, Asociaţia Persoanelor Păgubite de către F.N.I. şi F.N.A. Satu Mare, Asociaţia Naţională a Investitorilor F.N.A. şi Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor - A.N.P.I., precum şi 5667 de părţi civile.

Instanţa de control judiciar a citat toate părţile implicate în dosar, a admis probatoriile solicitate, a audiat pe inculpaţii P.M. şi V.I.M. ca şi pe martorii ce s-au prezentat în instanţă.

Prin Decizia penală nr. 164 din 18 iunie 2008 pronunţată în dosarul penal cu nr. 24632/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus următoarele:

Desfiinţează parţial sentinţa penală nr. 423 din 20 martie 2007 şi încheierile din datele de 31 octombrie 2006, 12 decembrie 2006 şi 8 noiembrie 2007 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 24632/3/2006 şi rejudecând :

Descontopeşte pedepsele aplicate inculpatei V.I.M. în pedepse componente.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pentru infracţiunea prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) condamnă inculpata la 10 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 246 rap. la art. 248¹ şi art. 258 C. pen. condamnă inculpata la 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 246 rap. la art. 248¹ şi art. 258 C. pen. condamnă inculpata la 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatei urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. după executarea pedepsei principale.

Deduce din pedeapsa rezultantă prevenţia de la 28 martie 2003 până la 23 octombrie 2003.

Descontopeşte pedepsele aplicate inculpatei S.M. în pedepse componente.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă inculpata la 4 ani închisoare.

În baza art. 86¹C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei.

În baza art. 86² C. pen. stabileşte termen de încercare 9 ani.

În baza art. 86³ C. pen. stabileşte ca pe durata termenului de încercare inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte o dată la 3 luni la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti, conform programului ce va fi stabilit de acest serviciu;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Descontopeşte pedepsele aplicate inculpatului A.M. în pedepse componente.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pentru infracţiunea prev. de art. 289 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită inculpatul pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Înlătură dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. cu privire la inculpatul B.G..

În baza art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) condamnă inculpatul la 2 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, graţiază în întregime pedeapsa aplicată inculpatului.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită inculpatul D.I. pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Descontopeşte pedepsele aplicate inculpatului C.M. în pedepse componente.

Descontopeşte pedepsele aplicate inculpatului I.M.I.M. în pedepsele componente.

Descontopeşte pedepsele aplicate inculpatului N.G., în pedepse componente.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă inculpatul la 3 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului.

În baza art. 86² C. pen. stabileşte termen de încercare 8 ani.

În baza art. 86³ C. pen. stabileşte ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, graţiază în întregime pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B.S.

În baza art. 120 alin. (2) C. pen. reduce termenul de încercare de la 5 la 2 ani.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, graţiază în întregime pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatei B.C.C.

În baza art. 120 alin. (2) C. pen. reduce termenul de încercare de la 5 Ia 2 ani.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Descontopeşte pedepsele aplicate inculpatului P.M., în pedepse componente.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art.10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pentru infracţiunea prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă inculpatul la 4 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului.

În baza art. 86² C. pen. stabileşte termen de încercare 9 ani.

În baza art. 86³ C. pen. stabileşte ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existentă.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Descontopeşte pedepsele aplicate inculpatului P.N., în pedepse componente.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Contopeşte pedepsele aplicate inculpatului de către instanţa de fond pentru infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 215¹ alin. (1), 2 C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă principală de 15 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. după executarea pedepsei principale.

Obligă inculpaţii V.I.M., P.N., P.M., S.M., A.M., B.G., C.M., I.M.I.M., N.G., B.S., B.C.C. în solidar şi pe inculpaţii V.I.M., P.M., S.M., A.M., B.G. în solidar cu SC S.I. SA, pe inculpaţii B.S., B.C.C. în solidar cu C.N.V.M. şi pe inculpatul P.N. în solidar cu SC G. SA şi SC S.I. SA la plata despăgubirilor corespunzătoare sumelor iniţial investite şi indexate cu rata inflaţiei începând cu data de 24 mai 2000 către părţile civile menţionate în dispozitivul sentinţei penale apelate.

Fiecare inculpat va răspunde numai faţă de acele părţi civile care au subscris unităţi de fond în perioada în care şi-a desfăşurat activitatea infracţională, după cum urmează: inculpata V.I.M. pentru perioada 24 august 1998 - decembrie 1999, respectiv martie 2000 - 24 mai 2000; inculpatul B.G. pentru perioada decembrie 1999 - februarie 2000; inculpatul A.M. pentru perioada 21 august 1998 - 02 martie 2000; inculpata S.M. pentru perioada 1997 -31 martie 2000; inculpatul P.M. pentru perioada 13 martie 2007-24 august 1998, iar inculpaţii P.N., C.M., I.M.I.M., N.G., B.S., B.C.C. pentru toată perioada de funcţionare a F.N.I.

Înlătură dispoziţiile privind numărul unităţilor de fond menţionate în cuprinsul dispozitivului sentinţei penale apelate cu referire expresă la fiecare parte civilă.

Despăgubirile cuvenite părţilor civile se vor acorda conform numărului unităţilor de fond astfel cum rezultă din cuprinsul carnetelor de investitor, confirmărilor de sold, ordinelor de plată, chitanţelor, altor acte doveditoare ale achiziţionării şi achitării către fond a contravalorii titlurilor de participare, potrivit Prospectului de ofertă publică continuă, precum şi a Reglementărilor interne privind administrarea şi funcţionarea F.N.I.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a analizat pentru fiecare apelant parte civilă pretenţiile expuse în această fază procesuală şi, de la caz la caz, cu motivări pertinente a admis sau respins cererile respective.

Soluţia pronunţată în apel de Secţia a II-a Penală a Curţii de Apel Bucureşti a fost recurată de inculpaţi şi mai multe părţi civile iar prin Decizia penală nr. 2098 din 4 iunie 2009, s-a soluţionat definitiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie latura penală a cauzei şi în parte latura civilă prin trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond privitor la cereri ce nu au fost soluţionate în această fază, fie prin respingerea, ca nefondate, a celorlalte.

După pronunţarea deciziei penală nr. 164 din 18 iunie 2008, la Curtea de Apel Bucureşti au parvenit prin poştă o serie de apeluri ale părţilor civile din ţară, considerate a fi în termen pentru a se proceda la soluţionarea lor întrucât dispozitivul primei instanţe nu Ie-a fost comunicat.

Astfel învestită şi în limitele arătate (numai ale laturii civile) instanţa a procedat la o audiere riguroasă a părţilor civile prezente cărora li s-au solicitat şi acte doveditoare privind data constituirii de parte civilă, rezolvarea sau nu a cererilor de despăgubiri solicitate în faţa altor instanţe (civile, comerciale sau penale) întrucât unele dintre acestea au arătat că au primit despăgubiri şi în funcţie de cele mai sus reţinute, prin coroborare, a admis pretenţiile dovedit întemeiate şi a respins pe cele nefondate sau inadmisibile (părţi civile constituite în faţa acestei instanţe pentru prima dată deşi procesul este pe rol de mai bine de 9 ani).

S-a constatat că deşi au formulat plângeri la organele de poliţie încă din anul 2000, pentru unele părţi civile acestea nu au fost prinse nici în rechizitoriul parchetului şi, prin urmare, niciuna din instanţele investite nu le-a putut avea în vedere, după cum şi faptul că deşi le-au fost rezolvate favorabil cererile, unele părţi civile au declarat apel (cel prezent), acţiuni conduse astfel de diferiţi „reprezentanţi" ai unor asociaţii constituite la nivel de judeţe sau de ţară pentru care nu există nici un fel de rigoare a declarării căilor de atac, îngreunând cercetarea judecătorească prin depuneri duble, triple etc de cereri de apel, recurs , constituiri de părţi civile.

Faţă de toate aceste considerente Curtea va admite, în parte, conform celor cuprinse în dispozitiv apelurile părţilor civile după cum urmează, va desfiinţa în parte hotărârea atacată şi va trimite cauza spre judecarea fondului (latura civilă a cauzei) la Tribunalul Bucureşti conform dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Va admite şi cererile de apel ale părţilor civile pentru care nu au fost trecute unităţile de fond pe care acestea le-au pretins şi dovedit, urmând a fi obligaţi inculpaţii, în solidar şi la rândul lor, în solidar cu părţile responsabile civilmente ca urmare a raporturilor de prepuşenie în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Va respinge, ca nefondate, apelurile părţilor civile cărora le-au fost soluţionate cererile la fond şi ca inadmisibile pentru cei care s-au constituit părţi civile direct în această cale de atac [dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b),a) C. proc. pen.].

Faţă de relaţiile furnizate de reprezentantul parchetului privind existenţa unui cont bancar în sumă de 78378,57 dolari dolari SUA pe numele inculpatei V.I.M. la banca H. sucursala G. nr. 640 din Israel cu nr. 432819, Curtea va dispune ca măsura asiguratorie în vederea recuperării pagubei instituirea unui sechestru asigurător în conformitate cu dispoziţiilor art. 163, art. 165 C. proc. pen., cu înştiinţarea acestei unităţi bancare prin Direcţia de Drept şi Tratate Internaţionale din cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în acord cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 modificată şi republicată.

Aşa fiind prin Decizia penală nr. 145/A din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au admis apelurile declarate de părţile civile A.M.G., A.E., E.A., A.M., A.I.A., A.N.I., A.M.L., A.G.E., A.C.N., A.G.M., ş.a..

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală a primei instanţe şi rejudecând :

S-a trimis cauza la Tribunalul Bucureşti pentru soluţionarea pe fond a laturii civile.

Definitivă.

S-au admis apelurile următoarelor părţilor civile şi obligă inculpaţii V.I.M., P.M., P.N., S.M., B.G. , D.I., A.M., C.M. , I.M.I.M., N.G., B.S., B.C.C., în solidar şi inculpaţii V.I.M., P.M., S.M. , A.M., B.G. , D.I. în solidar cu SC S.I. SA, inculpaţii B.S. şi B.C.C. în solidar cu C.N.V.M. şi inculpatul P.N. în solidar cu SC G. şi S.I. SA la plata despăgubirilor conform numărului unităţilor de fond solicitate, la nivelul valorii iniţial investite actualizate cu rata inflaţiei începând cu data de 24 mai 2000 către următoarele părţi civile:

A.F.S. - 485 unităţi fond, A.D.A. - 81 u fond, A.D.G. -150 u f, 170 u fond, B.D. -1100 u fond, B.P.I. - 521 u f, 54 u fond, B.V.V. - 120 u fond, C.P.D. - 140 u fond, C.I.C. - 30 u fond, C.T.M. - 736 u fond, 236 u fond, C.I.C. - 21 u f, 540 u fond, C.S.C.G. - 395 u fond, C.A.C. - 390 uf, D.I.E. - 982 u fond, F.M. - 129 u fond, G.R. -1500 u fond, L.L.P. - 129 u fond, M.D.D. - 72 u fond, M.S.N. - 181 u fond, M.I.T. - 60 u fond, M.N.E. -150 u f, 165 u f, M.T.T. - 105 u f, N.E.S. - 360 u fond, P.C.G. - 240 u f, P.D.L. - 46 u fond, P.I.N..- 386 u f, P.I.A. - 805 u f , R.M.A. - 103 u fond, 330 u fond, S.S.I.- 8 u fond , S.N.G. - 104 u f, V.F.D.. 41 u fond, V.N.E.C.- 155 uf.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile: C.N.A., D.I.G., D.N.F., D.N.N.E., D.I.N., E.N.E., F.E., G.A.A., G.A., I.M.C.D., I.M.L, K.G.G.L., K.I.E.A., K.I.I.A., L.M.C., ş.a.,

A respins ca inadmisibile apelurile declarate de părţile civile: A.E.D.F., B.D., B.C., B.M., B.G.M., B.C.F.T., ş.a.

A instituit sechestrul asigurător pe contul bancar deschis pe numele inculpatei V.I.M. Ia banca „B.H., SUCURSALA G. nr. 640 - din Israel şi dispune înştiinţarea acestei unităţi bancare prin Ministerul Justiţiei Direcţia Drept şi Tratate Internationale.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A obligat părţile civile A.E.D.F., B.D., B.C., B.M., ş.a., la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.

Onorariu avocat oficiu pentru intimaţii inculpaţii N.G., P.N. şi V.I.M. în sumă de câte 400 lei fiecare s-a suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

III. Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea responsabilă civilmente A.V.A.S. şi părţile civile Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor (A.N.P.I.), C.G., C.M.A., D.F., D.G., M.C.C.M., R.E.E., S.C.D..

În recursul declarat de partea responsabilă civilmente A.V.A.S. s-a solicitat în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 10 C. proc. pen. înlăturarea omisiunii din dispozitivul deciziei atacate, că recurenta nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal, chestiune despre care s-a statuat cu titlu de autoritate de lucru judecat în cuprinsul deciziei nr. 164/A din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosarul nr. 24632/3/2006 rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2098 din 4 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Prin declaraţia de recurs a părţii civile A.N.P.I. s-a solicitat casarea deciziei atacate, dar această declaraţie a fost restituită la termenul de judecată de astăzi, 18 noiembrie 2009, cu motivele de critică ataşate reprezentantului părţii civile sus-menţionate întrucât, la momentul intrării în dezbateri persoana mai înainte indicată a părăsit sala de judecată refuzând a pune concluzii orale în propriu recurs şi întrucât, declaraţia de recurs nu a fost depusă la instanţa de apel care a pronunţat Decizia recurată urma a fi depusă la acea instanţă ultim arătată prin conformare la dispoziţiile art. 385/4 alin. (1) combinat cu art. 367 alin. (1) C. proc. pen.

În recursurile declarate de părţile civile D.F., D.G., C.M.A., C.G. M.C.C.M., R.E.E. şi S.C.D. Decizia atacată este criticată ca netemeinică solicitându-se casarea ei şi dispunerea admiterii cererilor de despăgubiri pretinse.

Examinând actele şi lucrările dosarului, din oficiu, Înalta Curte are în vedere că partea responsabilă civilmente - A.V.A.S. şi partea civilă Asociaţia Naţională pentru Protecţia Investitorilor au declarat recursuri fără a fi declarat în prealabil calea de atac a apelului.

De altfel, prin referatul scris al Curţii de Appel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, Biroul Executări Penale datat 6 iulie 2009 ( fila 12 dosar recurs) s-a arătat că verificând registrul de evidenţă şi punere în executare a deciziilor în apel cât şi citativul de la ultimul termen de judecată s-a constatat că A.N.P.I. nu figurează ca parte civilă în dosarul nr. 3909/2/2008 (1468/2009). Extrasul deciziei penale nr. 145/A din 23 iunie 2009 a fost comunicat tuturor părţilor care au figurat în citativul din 16 iunie 2009.

În consecinţă, se reţine că prin dispoziţiile exprese şi imperative ale art. 385/1 alin. (4) C. proc. pen. se statuează că nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în dispoziţiile art. 362 C. proc. pen. nu au folosit calea apelului ori, deşi se află în această ipoteză hotărârea pronunţată de instanţa de apel nu le este defavorabilă în urma modificării sentinţei instanţei de fond.

Aşa fiind, pe calea unui silogism logico-formal şi juridic se are în vedere înfrângerea neechivocă a dispoziţiilor legale sus-citate de către partea responsabilă civilmente A.V.A.S. şi partea civilă A.N.P.I., mai sus-menţionate şi în consecinţă, că recursurile declarate de acestea se privesc ca inadmisibile, nefiind îngăduită în mod obiectiv de legea procesual penală şi urmează a fi respinse ca atare în temeiul disoziţiilor art. 385/15 pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen.

Concomitent cu privire la recursurile declarate de părţile civile D.F., D.G., R.E.E., Înalta Curte are în vedere că în mod legal şi temeinic instanţa de apel a respins ca nefondate apelurile declarate de acestea întrucât cererile lor de despăgubiri au fost rezolvate corespunzător de către instanţa de fond prin sentinţa pronunţată în cauză.

Tot astfel, justificat de faptul că recurentul M.C.C.M. s-a constituit parte civilă direct în faţa instanţei de apel fără a promova o astfel de cerere în faţa instanţei de fond în mod legal în sensul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost dispusă de către instanţa de apel soluţia respingerii apelului său ca inadmisibil.

Cu referire la recursurile declarate de părţile civile C.G., C.M.A. şi S.C.D., Înalta Curte reţine că deşi acestea au formulat plângeri la organele de poliţie pentru despăgubiri civile ele nu au fost avute în vedere în rechizitoriul scris al Parchetului şi în consecinţă nu au fost rezolvate prin hotărârea instanţei de fond; faţă de această situaţie se priveşte ca legală soluţia instanţei de apel de admitere a apelurilor lor, de desfiinţare parţială a hotărârii primei instanţe şi de trimitere a cauzei la aceeaşi primă instanţă în vederea rejudecării laturii civile.

Faţă de toate cele mai sus expuse, totalitatea recursurilor declarate de părţile civile ultim mai sus-nominalizate se privesc ca nefondate şi urmează a fi respinse ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de partea responsabilă civilmente - A.V.A.S. şi A.N.P.I. împotriva deciziei penale nr. 145/A din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimaţii – inculpaţi - A.M., B.G., B.C.C., B.S., C.M., D.I., I.M.I.M., N.G., P.M., P.N., S.M. şi V.I.M., precum şi intimaţii - moştenitori ai inculpatului P.C., P.D.F., P.L. şi S.D.I.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de părţile civile C.G., C.M.A., D.F., D.G., M.C.C.M., R.E.E. şi S.C.D., împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurentele la plata sumelor de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi C.M., I.M.I.M., N.G., P.N., S.M. şi V.I.M. se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Obligă recurentele la plata sumelor de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru intimaţii inculpaţi A.M., B.G., B.C.C., B.S., D.I., şi P.M.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2009.

← ICCJ. Decizia nr. 3810/2009. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4035/2009. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3819/2009. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3819/2009. Penal