ICCJ. Decizia nr. 4057/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4057/2009
Dosar nr. 1040/57/2009
Şedinţa publică din 4 decembrie 2009
Asupra recursului penal de faţă :
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, petiţionarul T.F.B. a formulat plângere în temeiul art. 278/1 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei nr. 793/P/2008 din 29 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul procuror R.A., pentru infracţiunile de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen., solicitând desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Prin sentinţa penală nr. 115 din 1 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul T.F.B. împotriva rezoluţiei din 29 decembrie 2008 dispusă de procuror în dosarul nr. 793/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menţinând rezoluţia atacată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că magistratul procuror R.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu a supravegheat urmărirea penală într-o cauză în care inculpatul-petiţionar a fost arestat preventiv şi trimis în judecată.
Susţinerile petiţionarului care a firmă că în mod abuziv, procurorul a ridicat de la domiciliul concubinei sale mai multe bunuri care au fost restituite părţilor vătămate, nu evidenţiază reaua credinţă a procurorului, de natură a cauza o vătămare intereselor legale ale petiţionarului.
Potrivit art. 96 C. proc. pen., organul de urmărire penală are obligaţia să ridice obiectele şi înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal.
Conform art. 109 alin. (5) C. proc. pen., obiectele care pot servi ca mijloc de probă, pot fi restituite persoanei căreia îi aparţin, chiar înainte de soluţionarea definitivă a procesului.
S-a arătat că în cauză nu rezultă că procurorul ar fi falsificat vreun înscris privind netemeinicia acuzaţiilor precum şi conţinutul şi forma actului de sesizare urmând a fi examinate cu ocazia verificării regularităţii acestui act şi cu ocazia administrării nemijlocite a probelor în faza de judecată.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs petiţionarul, solicitând desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimată.
A arătat că intimata, în mod abuziv a procedat la arestarea şi trimiterea sa în judecată pentru o faptă pe care nu a comis-o, în baza unor probe false şi în lipsa unor dovezi concludente.
Recursul declarat este nefondat.
Prin plângerea formulată împotriva rezoluţiei nr. 793/P/2008 din 29 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia de petiţionarul T.F.B., acesta a solicitat desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerea urmăririi penale faţă de magistratul procuror R.A., pentru infracţiunile de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen.
În motivarea plângerii, petiţionarul a susţinut că intimata a procedat la arestarea şi trimiterea sa în judecată pe baza unor probe false.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, nu rezultă că petiţionarul a făcut dovada afirmaţiilor sale, acestea putând constitui apărări în cadrul procesului penal şi nu s-a constatat existenţa unor date sau indicii din care să rezulte fapte de natură penală, aşa încât în mod corect s-a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimată.
In absenţa dovezilor, actul emis de magistraţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu poate constitui în sine un abuz în sensul penal sau conduce la concluzia că întruneşte conţinutul constitutiv al altor infracţiuni, doar pentru faptul că nemulţumeşte una din părţi, câtă vreme aceştia au acţionat cu bună credinţă, prezumată ca fiind obiectivă.
Ca atare, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul declarat de petiţionar este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul T.F.B. împotriva sentinţei penale nr. 115 din 1 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 4 decembrie 2009
| ← ICCJ. Decizia nr. 4042/2009. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 4060/2009. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
