ICCJ. Decizia nr. 4203/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4203/2009
Dosar nr. 9112/2/2009
Şedinţa publică din 15 decembrie 2009
Deliberând asupra plângerii de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 293 din 26 octombrie 2009, dată în dosar nr. 9112/2/2009 a respins ca nefondată – în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (1) şi (8) lit. a) C. proc. pen. – plângerea formulată de petenţii M.D. şi M.I., împotriva rezoluţiei procurorului din 20 iulie 2009 adoptată în dosar nr. 900/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, confirmată ulterior cu ocazia controlului administrativ ierarhic prin rezoluţia nr. 1327/II/2/2009 din 28 august 2009 a procurorului general adjunct al organului judiciar sus-menţionat, prin care a fost dispusă soluţia de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. („faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii" în speţă atât elementul material al laturii obiective cât şi laturii subiective) faţă de intimatul-făptuitor avocat P.I.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune în convenţii şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi art. 290 C. pen., menţinând rezoluţia atacată.
În promovarea plângerii petenţii au arătat că îşi menţin acuzaţiile formulate în actul de sesizare (deşi au semnat în anul 2006 contractul cu nr. 107.002 clauza privind onorariul de succes nu era trecută în contract ca fiind completată ulterior de intimatul-făptuitor fără ştiinţa petenţilor) şi au solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. 900/P/2007 ca nelegală şi netemeinică şi reţinerea cauzei spre judecare conform art. 2782 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. pe considerentele că „rezoluţia atacată, cea din data de 28 august 2009 nu cuprinde decât aceleaşi concluzii lapidare ca şi rezoluţiile anterioare fără a ni se explica în ce mod a efectuat parchetul probatoriile solicitate în completare prin sentinţa Curţii de Apel nr. 141/03.2006.2008 (.) mai mult chiar, s-a păstrat aceiaşi interpretare eronată dată situaţiei de fapt ca în rezoluţiile precedente" .
Curtea, hotărând soluţionarea plângerii prin respingerea sa ca nefondată potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. cu solicitarea – în contrarietate cu solicitarea petenţilor de înfiinţare a rezoluţiei ataşate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale conform art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. - a verificat rezoluţia atacată în raport cu motivele invocate pe baza materialului probator aflat în dosar nr. 900/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ajungând la constatări în fapt / în drept similare cu acelea făcute de procurorul de caz pe baza cărora a fost adoptată soluţia contestată de neîncepere a urmăririi penale pentru lipsa elementului material al laturii obiective şi latura subiectivă a infracţiunilor sesizate după cum urmează:
- prin plângerea penală formulată, petenţii au sesizat faptul că au încheiat un contract de asistenţă juridică cu intimatul-avocat (nr. 10702 din 12 aprilie 2005) pentru cauza civilă ce a format obiectul dosarului nr. 467/303/2005 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, fără ca în cuprinsul acestuia să fi fost înserată o clauză privind plata unui onorariu de succes reprezentând 10% din preţul de vânzare al bunului imobil obţinut în urma soluţionării litigiului civil respectiv această clauză fiind adăugată de intimat ulterior, în mod unilateral /fără a fi adusă la cunoştinţa petenţilor care au aflat de existenţa sa cu ocazia executării silite a acestora pentru suma de 24.200 Euro, întrucât au refuzat achitarea de bună voie a onorariului de succes.
În baza actelor premergătoare iniţial efectuate procurorul a reţinut prin rezoluţie că intimatul nu a indus în eroare pe petenţi întrucât avea calitatea cerută de Legea nr. 51/1995, pentru a putea desfăşura activităţile la care s-a obligat prin contract, iar clauza privind plata onorariului de succes a fost consimţită şi a acceptat ca atare de părţi la încheierea convenţiei de asistenţă juridică amintită; prin rezoluţia din 25 martie 2008 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a respins ca neîntemeiată plângerea petenţilor formulată împotriva rezoluţiei din 18 februarie 2008; urmare plângerii formulate de petenţi la instanţă împotriva acestor rezoluţii, Curtea de Apel Bucureşti secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 141 din 03 iunie 2008 a admis plângerea, a desfiinţat rezoluţiile şi a dispus trimiterea cauzei la procuror pentru verificări suplimentare în fapt asupra elementelor constitutive ale infracţiunilor sesizate, indicându-se prin sentinţă aceste împrejurări de fapt şi mijloacele de probă aferente pentru dovedirea lor; în urma suplimentării actelor premergătoare, prin rezoluţia din 20 iulie 2009 s-a dispus aceeaşi soluţie de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu motivarea că nu s-a putut stabili că intimatul a înscris unilateral clauza referitoare la onorariul de succes în contractul de asistenţă juridică/ori că acesta ar fi atestat nereal că această clauză reprezintă înţelegerea părţilor (şi ca atare referitor la infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 290 C. pen. s-a reţinut că fie lipseşte elementul material al laturii obiective, şi latura subiectivă).
- prin rezoluţia din 28 august 2009 Procurorul General al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată plângerea petenţilor, constatând că avocatul – intimat a acordat asistenţă juridică în baza contractului menţionat cu clauza privind onorariul de succes, contract semnat de părţi;
- verificările ansamblul actelor premergătoare efectuate de
prima instanţă au relevat că asemenea că rezoluţiile criticate sunt temeinice şi legale procurorul a suplimentat actele premergătoare dispuse de instanţă prin sentinţa penală nr. 141 din 03 iunie 2008, fără a putea nefiind dovedită existenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor reclamate; între părţi s-a încheiat un contract de asistenţă juridică ce a fost pierdut de către intimat împrejurare făcută publică prin intermediul ziarului „România Liberă"; potrivit dispoziţiilor legale acest contract s-a încheiat în două exemplare, originalul fiind remis petenţilor şi deşi aceştia reclamă existenţa unor fapte penale, nu au putut prezenta acest înscris original aflat în posesia lor ce se pretinde că nu ar fi asemănător cu cel întocmit ulterior pierderii de către intimat în copie conformă cu originalul (fila 24 dosar) şi care ar conţine o clauză neexistentă în contractul original încheiat iniţial, respectiv clauza onorariului de succes, şi în baza căruia s-a solicitat executarea silită; adevărat că cel întocmit ulterior are adăugat de către intimat suma de 24.200 Euro, dar aceasta nu s-a făcut – aşa cum întemeiat s-a reţinut prin rezoluţie – cu intenţia de a falsifica înscrisul şi de a induce în eroare pe petenţi, ci doar pentru a concretiza procentul de 10% regăsit în contrat, inclusiv în cel original întocmit iniţial, ceea ce în fapt reprezintă o chestiune de executare a unei obligaţii asumate şi neexecutată de bună voie.
2. Recursul în termen declarat de petiţionarii M.D. şi M.I. împotriva sentinţei penale nr. 203 din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cale de atac examinată în lipsa petenţilor pe baza motivelor formulate prin memoriul scris de recurs depus la 8 decembrie 2009 reiterând criticile de nelegalitate/netemeinicie invocate la prima instanţă având ca finalitate juridică casarea hotărârii/ desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. – este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Prin motivele scrise în recurs în recurs petenţii îşi menţin susţinerile/criticile împotriva rezoluţiei din 18 februarie 2008 pe care le adresează şi faţă de rezoluţia actuală pronunţată la 27 iulie 2009 fără a învedera alte împrejurări, ori mijloace de probă în susţinerea acuzaţiilor formulate.
Ori astfel cum s-a arătat prin sentinţă rezoluţia pronunţată la 20 iulie 2009 s-a întemeiat pe actele premergătoare strânse înainte de pronunţarea sentinţei penale nr. 141 din 3 iunie 2008 dar şi pe dovezile nou administrate în baza dispoziţiilor instanţei de judecată (audierea părţilor, audierea în calitate de martori a numitei M.G. fiica petenţilor şi a executorului judecătoresc B.C. ce a întocmit dosarul B.E.J. nr. 5488/303/2007 al Judecătoriei sector 4 Bucureşti) în urma cărora situaţia de fapt rezultată a fost aceiaşi şi anume că avocatul a acordat asistenţă juridică în baza contractului nr. 197002 din 12 aprilie 2005 astfel cum a fost refăcut ulterior - datorită pierderii de către intimat în luna iulie 2005 în împrejurări neprecizate / anunţate public a registrelor de contracte de asistenţă juridică - contract refăcut semnat de petenţi ce include şi clauza privind onorariul de succes [„10% din valoarea de piaţă, de vânzare a terenului ce va fi achitată de client după terminarea procesului şi înlăturarea dreptului de proprietate asupra terenului" (f.23 dosar)]; în plus conform clauzei înserate în cuprinsul acestuia la art. 6 contractul incriminat a fost încheiat „în două exemplare ambele părţi atestând că exemplarul original a fost înmânat/comunicat clientului iar copia păstrată de către forma de exercitare a profesiei", însă petenţii, deşi aceştia reclamă existenţa unor fapte penale, nu au putut prezenta acest înscris original dovadă irefutabilă în susţinerea acuzaţiilor formulate; ca atare câtă vreme existenţa contractului de asistenţă juridică este incontestabilă, clauza privind onorariul de succes a fost însuşită prin semnătură odată cu întregul contract de asistenţă, de către petenţi.
Adăugirea, privind suma de 24.200 Euro efectuată de avocat atunci când s-a adresat executorului judecătoresc nu poate constitui un fals prevăzut de art. 290 C. pen. întrucât îi lipseşte latura subiectivă devreme ce – astfel cum s-a reţinut în mod justificat şi prin sentinţă – clauza privind onorariul de succes a existat ca atare iar cuantificarea ulterioară făcută de intimat poate fi modificată în contestaţie la executare funcţie de preţul de vânzare al terenului, fiind lipsită de relevanţă penală.
Având în vedere toate aceste considerente se poate concluziona că sentinţa penală nr. 293 din 26 octombrie 2009 prin care a fost menţinută rezoluţia atacată/soluţia de neîncepere a urmării penal în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. – este legală şi temeinică iar reformarea sa nu se justifică.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurenţii petenţi să plătească statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenţii M.D. şi M.I. împotriva sentinţei penale nr. 293 din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenţii petenţi să plătească statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4178/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4261/2009. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
