ICCJ. Decizia nr. 4178/2009. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4178/200.
Dosar nr. 914/46/2009
Şedinţa publică din 14 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 89/F din 8 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiţionara SC M. SRL Ioneşti împotriva rezoluţiei nr. 548/P/2007 din 14 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, rezoluţie care a fost menţinută.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionara a fost obligată la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 3 iulie 2009, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost înregistrată plângerea formulată de petiţionara SC M. SRL, prin administratorul său, împotriva rezoluţiei nr. 548/P/2007 din data de 14 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, aceasta susţinând că executorul judecătoresc B.D.T., prin întocmirea în fals a cererii nr. 200/2004 din 7 decembrie 2005, care nu cuprinde hotărârea judecătorească de înfiinţare a interdicţiei de înstrăinare, a determinat pe funcţionarul public G.M. să accepte şi să înregistreze cererea, după care aceasta a notat menţiunea de interdicţie, în mod ilegal, în cartea funciară, deşi cererea nu îndeplinea condiţiile cerute de lege şi, de asemenea, a omis să comunice înregistrarea persoanelor îndreptăţite, pentru a o putea contesta.
Instanţa de fond a apreciat că, în raport de actele existente la dosar, rezoluţia atacată este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută şi pe cale de consecinţă, respinsă plângerea promovată de petiţionară, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei nr. 89/F din 8 octombrie 2009 pronunţată de instanţa de fond, în termen legal, a declarat recurs petiţionara SC M. SRL, prin administrator C.D., solicitând admiterea recursului în temeiul art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen. şi, pe fond, restituirea cauzei la parchetul competent pentru începerea şi completarea urmăririi penale.
Înalta Curte, examinând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen. şi art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
Prin plângerea penală din 4 februarie 2006, persoana vătămată SC M. SRL, prin administratorul său C.D., a solicitat punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a făptuitorilor G.M. – asistent registrator în cadrul Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Vâlcea şi B.D.T. – executor judecătoresc – pentru fapta de abuz în serviciu, constând în aceea că executorul judecătoresc fără a respecta dispoziţiilor legale în materie, a solicitat la data de 7 decembrie 2005 Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vâlcea înscrierea în cartea funciară a interdicţiei de înstrăinare a imobilului situat în municipiul Rm.Vâlcea, proprietatea sa, iar făptuitoarea a dat curs solicitării fără a verifica valabilitatea titlurilor executorii invocate în susţinerea cererii.
S-a mai plâns persoana vătămată şi de faptul că numita G.M. nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu atunci când nu i-a comunicat încheierea nr. 21839 din 7 decembrie 2005 a O.C.P.I. Vâlcea, lipsind-o astfel de posibilitatea de a formula plângere.
După efectuarea actelor premergătoare, în cauză a fost dată rezoluţia nr. 608/P/2006 din data de 28 iunie 2006, prin care procurorul a confirmat propunerea organelor de urmărire penală de a nu se începe urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei fapte prevăzute de legea penală.
Prin sentinţa penală nr. 72 din 9 iunie 2007, Curtea de Apel Ploieşti a admis plângerea formulată de persoana vătămată împotriva rezoluţiei de mai sus, sentinţa rămânând definitivă prin Decizia penală nr. 5298 din 6 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, rezoluţia procurorului a fost desfiinţată, iar cauza a fost trimisă la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitorii G.M. şi B.D.T.
Prin rezoluţia nr. 548/P/2007 din 14 aprilie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi intimaţi, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 10 lit. d) din acelaşi cod, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 25 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Această soluţie a fost contestată de petiţionară în faţa prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, care prin rezoluţia nr. 375/II/2/2009 a respins plângerea ca neîntemeiată, constatând că rezoluţia atacată este legală şi temeinică.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petenta a formulat plângere în instanţă, solicitând desfiinţarea rezoluţiei procurorului invocând în motivare faptul că organele de cercetare penală, deşi au făcut o amplă descriere a situaţiei de fapt, nu au manifestat interes în vederea aflării adevărului, în sensul că au luat în considerare unele dovezi, omiţând să analizeze şi celelalte aspecte ivite pe parcursul procedurii executării silite, hotărârile judecătoreşti şi celelalte acte din dosar.
În cauză se constată că procurorul a administrat toate probele necesare, în sensul că au fost luate declaraţii făptuitorilor, dar şi persoanei vătămate şi au fost solicitate copii certificate după actele efectuate în dosarul de executare silită.
În urma analizei hotărârilor judecătoreşti investite cu titlu executoriu, precum şi a documentaţiei înaintate de O.C.P.I. Vâlcea, se poate observa că notarea interdicţiei de înstrăinare a imobilului asupra căruia purtaseră litigiile, a fost realizată cu respectarea condiţiilor legale, intimata exercitându-şi atribuţiile de serviciu conferite de lege.
Totodată, din actele depuse, rezultă că necomunicarea încheierii către petiţionară nu este imputabilă intimatei, întrucât în perioada de timp în care încheierea O.C.P.I. Vâlcea a fost emisă, comunicările şi expedierea lucrărilor se realizau de către Biroul relaţii cu publicul, iar nu de către aceasta.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că procurorul a solicitat unităţilor bancare date în legătură cu eventualele solicitări ale petiţionarei de a-i fi acordate credite, însă acestea au arătat că nu deţin o astfel de evidenţă. De altfel, reprezentantul petiţionarei a precizat că dosarul de creditare nu i-a fost primit pe motivul existenţei interdicţiei de vânzare, fără a se efectua vreo înregistrare.
Se mai reţine că solicitarea executorului, la cererea creditorului, de a nota interdicţia de vânzare a imobilului ce făcuse obiectul litigiului nu este abuzivă, în mod judicios procurorul constatând că în speţă nu sunt realizate elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Aşa fiind, se observă că hotărârea criticată este temeinică şi legală şi, având în vedere că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii de vinovăţie în activitatea celor doi intimaţi, se apreciază că nu se impune trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de aceştia.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (2) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC M. SRL împotriva sentinţei penale nr. 89/F din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC M. SRL împotriva sentinţei penale nr. 89/F din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4165/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4203/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
