ICCJ. Decizia nr. 4261/2009. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4261/2009
Dosar nr. 3313/2/2009
Şedinţa publică din 18 decembrie 200.
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin adresa nr. 284/II-5/2009 din 25 martie 2009 s-a dispus sesizarea de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a Curţii de Apel Bucureşti cu privire la cererea formulată de Ministerul Federal de Justiţie al Republicii Austria prin care se solicită transferarea persoanei condamnate D.I.I. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 20 de luni închisoare aplicată acestuia de către instanţele din statul solicitant.
Din conţinutul documentelor comunicate de statul de condamnare a rezultat că prin sentinţa penală din data de 5 mai 2008 a Tribunalului pentru Cauze Penale Viena pronunţată în dosarul nr. 072 S Hv 14/08s, numitul D.I.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 20 de luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt profesional prin efracţie şi sustragere de înscrisuri oficiale.
Această hotărâre este definitivă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 lit. b) din Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate şi art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004.
Din situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile austriece a rezultat că persoana condamnată D.I.I. a fost arestată, fără întrerupere, din data de 27 martie 2008, durata condamnării împlinindu-se la data de 27 mai 2010, fiind îndeplinită astfel şi condiţia prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate şi art. 129 lit. c) şi art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 privind condiţia dublei incriminări a faptelor reţinute în sarcina persoanei condamnate.
Din conţinutul procesului-verbal încheiat la data de 3 octombrie 2008 de către magistratul competent din cadrul Tribunalului pentru Cauze Penale Viena, rezultă că D.I.I. şi-a manifestat acordul de transferare într-un penitenciar din România, însă ulterior la data de 19 ianuarie 2009 acesta a declarat reprezentanţilor Ambasadei României în Austria că nu este de acord cu transferarea în România în vederea continuării executării pedepsei.
Prin sentinţa penală nr. 102 din 13 aprilie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind transferarea persoanei condamnată D.I.I. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, considerându-se că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 129 din Legea nr. 302/2004.
Împotriva acestei hotărâri persoana condamnată a declarat recurs, fără a fi motivat.
Recursul declarat este nefondat.
Analizând conţinutul actelor dosarului din perspectiva condiţiilor impuse de Legea nr. 302/2004 modificată şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 Curtea constată că în cauză este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e) din legea anterior menţionată, întrucât faptele care au atras condamnarea numitului D.I.I. au corespondent cu legislaţia penală română.
De asemenea, din examinarea actelor dosarului rezultă că în cauză sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 129 lit. a), c), e), în sensul că numitul D.I.I. este cetăţean român şi are domiciliul în România şi hotărârea de condamnare este definitivă.
Instanţa de fond a reţinut că persoana condamnată nu se află în niciuna din situaţiile prevăzute de art. 129 lit. d) teza a II-a şi a III-a şi nu s-a dispus expulzarea sa de către statul ungar, şi că nu este îndeplinită condiţia consimţământului la transfer, astfel cum şi l-a exprimat liber şi în deplină cunoştinţă de cauză asupra consecinţelor juridice care decurg din transferarea sa în România în faţa instituţiei abilitate, respectiv oficiul consular român competent potrivit art. 142 din Legea nr. 302/2004.
Prin urmare, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile speciale de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 302/2004 astfel cum a fost modificată, precum şi condiţiile transferării prevăzute de art. 129 din aceeaşi lege, aşa cum în mod corect au fost reţinute în hotărârea atacată de condamnat, care de altfel îi este favorabilă fiind în consens cu manifestarea sa de voinţă în sensul de a-şi continua executarea pedepsei într-un penitenciar aflat pe teritoriul statului austriac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana condamnată D.I.I. împotriva sentinţei penale nr. 102 din 13 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta persoană condamnată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4203/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4268/2009. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
