ICCJ. Decizia nr. 2103/2009. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 38 din 30 ianuarie 2009, Tribunalul Argeș, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. a fost condamnat inculpatul U.N., în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, la pedeapsa de 20 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
Pedeapsa se va executa prin privare de libertate conform dispozițiilor art. 57 C. pen.
în baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, de la 28 decembrie 2007 până la data pronunțării.
în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14-16 C. proc. pen., art. 998-999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.400 lei către părțile civile F.F., F.I., F.G., F.N. și F.C.E., toți domiciliați în comuna Cicănești, sat Urechești, județul Argeș, cu titlu de daune materiale și la câte 10.000 lei către fiecare parte civilă F.F., F.I., F.G., F.N. și F.C.E. cu titlu de daune morale.
în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 45,64 lei către partea civilă Spitalul Județean Argeș, cu sediul în Pitești, județul Argeș și la 6.018,86 lei către Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni București, cu sediul în București.
S-a luat act că Spitalul Municipal Curtea de Argeș nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 140 lei reprezintă onorariu de avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 13 decembrie 2007 inculpatul U.N., în timpul unui incident în care au fost antrenate mai multe persoane, a lovit, cu intenție, pe U.G., cu toporul în cap, victima decedând.
Instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului de a aplicat victimei o lovitură în cap, folosindu-se de un instrument apt să producă moartea, caracterizează latura subiectivă a infracțiunii de omor, prin intenția de a ucide.
Față de cele mai sus expuse instanța a reținut că în cauză sunt întrunite sub aspectul laturii obiective și subiective elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanța a apreciat că pedeapsa de 20 de ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ce a fost aplicată inculpatului corespunde scopului prevăzut de art. 52 și art. 57 C. pen.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, măsură ce a fost dispusă prin încheierea Tribunalului Argeș din data de 28 decembrie 2007 și a fost menținută în timpul judecății.
Față de soluția ce a fost adoptată în prezenta cauză și modalitatea de executare a pedepsei, instanța a menținut starea de arest a inculpatului în baza art. 350 C. proc. pen., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestului preventiv, de la 28 decembrie 2007 până la data pronunțării.
Cu privire la latura civilă a procesului penal s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 998-999 C. civ., persoana care a săvârșit o faptă ilicită trebuie să repare integral prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia indiferent de caracterul lor, iar conform art. 14 alin. (5) C. proc. pen. acțiunea civilă poate avea ca obiect și tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile.
în ceea ce privește daunele materiale, din probele administrate în cauză (declarații martori P.M., G.V., P.V.) a reieșit că părțile civile au efectuat cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare 8 la 9 zile, 3 săptămâni, 6 săptămâni, o jumătate de an, și un an) al căror cuantum se ridică la suma de 8.400 lei ( 30 milioane cheltuieli de înmormântare și câte 9 milioane pentru fiecare pomenire, pomeni așa cum a reieșit din declarația martorului P.V.).
Prin urmare inculpatul a fost obligat la plata acestei sume cu titlu de despăgubiri materiale, așa cum a reieșit din probele administrate în cauză.
De asemenea, cererea de acordare a daunelor morale este pe deplin justificată, având în vedere să soția și copiii victimei au suferit în mod incontestabil un prejudiciu nepatrimonial care constă în suferințe psihice produse prin lezarea sentimentelor de afecțiune pe care se prezumă că le aveau față de victimă.
Deși nu se poate compensa prin bani pierderea unei vieți s-a apreciat că trauma psihică cauzată prin pierderea unei persoane dragi poate fi atenuată prin acordarea unei sume de bani cu titlu de daune morale către persoanele prejudiciate în acest mod.
Având în vedere că acest gen de prejudicii se localizează în patrimoniul fiecărei persoane și s-a apreciat în funcție de suferința încercată, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului, la plata 10.000 lei către fiecare parte civilă cu titlu de daune morale.
Spitalul Județean Argeș, Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni București au solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor ocazionate de internarea victimei în aceste unități sanitare.
Având în vedere dispozițiile art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, a obligat inculpatul la plata sumei de 45,64 lei către partea civilă Spitalul Județean Argeș și la 6.018,86 lei către Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni București.
S-a luat act că Spitalul Municipal Curtea de Argeș nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul U.N. care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei.
Inculpatul a susținut că fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
S-a mai arătat că lovitura aplicată victimei de către inculpat nu este cauza exclusivă a decesului victimei.
Prin decizia penală nr. 32/A de la 14 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 2177/109/2008 a fost respins apelul declarat de inculpatul U.N., în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale nr. 38 din data de 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, ca nefondat.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a dedus în continuare detenția începând cu data pronunțării sentinței penale și până la data pronunțării deciziei.
A fost obligat apelantul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 lei, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu ce a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
A fost obligat apelantul-inculpat să plătească onorariu de avocat ales în sumă de 1.000 lei conform chitanței nr. 37 din 13 aprilie 2009 către intimații - părți civile F.C.E., F.F., F.G., F.I. și F.N.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit corect situația de fapt în baza unor probe concludente, legal administrate și corect interpretate.
Ansamblul probator compus din declarațiile martorilor F.M.M., F.I.B., R.F., G.I.S., S.F., P.I., U.G., F.F. au demonstrat cu prisosință uciderea victimei F.G. de către inculpatul U.N. la data de 13 decembrie 2007. Suprimarea vieții victimei s-a realizat prin loviri puternice în cap, cu toporul.
De altminteri, inculpatul a recunoscut că a lovit victima în timpul unui incident pe care împreună cu fratele său, U.G. l-a avut cu aceasta și martora F.F.
Aceste probe s-au coroborat cu constatările raportului medico-legal de autopsie A3/2071/2007 întocmit de INML București privind moartea victimei.
în actul medical s-a reținut că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo cerebrale, consecința unui traumatism cranio cerebral cu plagă cranio-duro-cerebrală și fractură craniană.
Afirmația inculpatului în sensul că decesul victimei a fost determinat de alte cauze ulterioare incidentului printre care pierderea în cantitate mare a sângelui și nu lovirea, nu are suport probator, fiind contrazisă de concluziile aceluiași raport medical care relevă legătura de cauzalitate, directă, necondiționată între leziunea traumatică și moartea victimei.
Curtea de apel a mai reținut că nu există niciun lanț cauzal, fiind exclusă intervenția altor cauze care să fi contribuit la producerea urmării imediate, respectiv decesul victimei, după acțiunea de suprimare a vieții săvârșită de inculpat.
S-a susținut de către inculpat că este necesar a se aviza actul medical întocmit.
în legătură cu aceasta, curtea de apel a constatat că nu sunt întrunite cerințele art. 24 din O.G. 1/2000 referitoare la avizarea expertizei medico-legale când se constată concluzii contradictorii cuprinse în actele medicale.
în acest sens, s-a observat că singurul act medical întocmit este cel analizat anterior, nefiind astfel necesară avizarea.
în plus, constatările medicale nu au constituit fundament exclusiv al schimbării încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat, din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Aceasta, deoarece intenția de a ucide este reliefată de toate probele administrate în cauză.
Ar fi lipsit de logică să se susțină că, lovind cu toporul victima, cu putere, în cap, inculpatul nu ar fi urmărit suprimarea vieții acesteia ci doar producerea de leziuni.
Intensitatea loviturii aplicată victimei la cap în timpul conflictului prezentat tot anterior, exclude schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat. Pentru această infracțiune, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa închisorii.
în legătură cu individualizarea judiciară a pedepsei, curtea de apel a apreciat că aceasta a fost realizată just, în baza criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
în acest sens, au fost valorificate gradul ridicat al pericolului social concret al faptei, persoana inculpatului al cărui temperament agresiv este cunoscut în comunitate, lipsa antecedentelor penal, dar și poziția oscilantă adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal.
în mod constant, pe parcursul urmăririi penale și cu ocazia judecării cauzei în primă instanță, inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii, însă, în fața instanței de apel, a recunoscut că este autorul uciderii victimei.
în raport de toată această argumentație, motivele de apel au fost apreciate ca fiind neîntemeiate, iar hotărârea primei instanțe legală și temeinică.
Prin urmare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul U.N.
în legătură cu starea de arest preventiv a inculpatului, curtea a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 148 lit. f) C. proc. pen., care justifică menținerea măsurii, prin raportarea acesteia la art. 350 C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa este mai mare de patru ani și există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. O eventuală lăsare în libertate ar crea o stare de insecuritate la nivelul comunității, inculpatul fiind perceput ca o persoană violentă.
Astfel, subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive privative de libertate.
Un argument în șlus în favoarea acestei opinii l-a constituit și condamnarea inculpatului prin sentința apelată și menținută prin prezenta decizie, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat pentru care a fost trimis în judecată.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă în continuare detenția, începând cu data pronunțării sentinței penale și până la data pronunțării deciziei, văzând și dispozițiile art. 193 și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul U.N., fără a arăta în scris motivele de recurs.
La termenul de astăzi, în recurs s-a referit că intimatele părți civile F.C.E., F.F., F.G., F.I., F.N. au depus la dosar o cerere prin care au solicitat acordarea unui termen pentru angajarea unui apărător.
Față de cererea formulată, apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul Ministerului Public au solicitat încuviințarea acesteia și amânarea cauzei.
înalta Curte, deliberând, a respins cererea formulată de intimatele părți civile, având în vedere calitatea procesuală a acestora de intimate, iar nu aceea de recurente în cauză, neputând să-și valorifice drepturile procesuale în această cale de atac.
Apărătorul recurentului inculpat a depus un memoriu al inculpatului la dosar.
Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 17 și 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului declarat, casarea ambelor hotărâri atacate. în susținerea primului de casare a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 183 C. pen., arătând că din probele dosarului nu a rezultat cu certitudine intenția inculpatului de a o ucide pe partea vătămată, deoarece între inculpat și victimă a izbucnit un conflict spontan. Referitor la al doilea temei de casare a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de inculpat, precum și poziția recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
în memoriul depus la dosarul înaltei Curți și aflat la fila 22, recurentul inculpat U.N. a arătat împrejurările faptice, în sensul că la data de 13 decembrie 2007 deplasându-se de la locuința sa cu două cuțite și un arzător de pârlit porcii, pe drumul public, trecând pe lângă locuința lui F.M., care făcea țuică la ea acasă s-a întâlnit cu fratele său U.G., care avea asupra sa un topor de tăiat lemne, fiind chemat de F.M. să-i dea țuică, menționând că fratele său trăia în concubinaj cu F.M., acesta s-a dus acasă la ea, iar el a rămas în drumul public să-l aștepte. în timpul în care se afla la concubina lui au venit socrii ei cu căruța, având asupra lor o lopată și o săpăligă ca să scoată nisip, precum și doi câini cu ei, l-au întrebat pe fratele său ce caută la nora lor în lipsa fiului lor, acesta luându-se la ceartă în drumul public, fratele său având toporul în mână și s-au luat la bătaie, iar el era la circa 10-20 metri depărtare de ei. La un moment dat l-a văzut pe F.G. că era jos, s-a întors să vadă ce s-a întâmplat și a fost lovit de F.F. în cap cu săpăligă și nu știe ce s-a mai întâmplat. A plecat acasă și a venit fratele său, spunându-i că l-a lovit pe F.G., dar nu știe dacă l-a omorât sau nu. La o oră au venit organele de poliție de la cercetări penale și au luat de la fratele său blugii și toporul. Au fost duși cu toții la postul de poliție după care el a fost dus de către polițiști la spital pentru îngrijiri medicale, iar familia F. a dat declarații aruncând toată vina pe el, fiind participanți la scandal. Toți martorii sunt din familia F., fratele său care trăia în concubinaj cu F.M. a primit bani și alte bunuri de la aceasta și familia ei pentru a declara împotriva sa. A fost obligat de organele de poliție să declare fapte de care nu este vinovat, a menționat că este nevinovat și este arestat pe declarații și nu pe probe. Toate declarațiile care i s-au luat nu au fost luate în considerare, a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pe declarațiile date de familia F. și fratele său ei fiind vinovați de cele întâmplate. De asemenea, recurentul inculpat a mai precizat că la tribunal, F.F., F.M. și alți martori au declarat că nu l-au văzut că l-a lovit cu toporul pe F.G., victima murind după 9 zile.
Examinând recursul declarat de recurentul inculpat U.N. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen., înalta Curte constată recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul său, în baza propriului examen, în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului U.N. în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.
înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor stabilindu-se că fapta inculpatului U.N., care în ziua de 13 decembrie 2007, în conflictul ce a avut loc între frații U. și martora F.M.M., în care au intervenit și socrii martorei, F.G. și F.F., precum și F.B.I., conflict desfășurat pe drumul public, care a degenerat în violență, i-a aplicat victimei F.G. o singură lovitură cu toporul, în cap, care a condus la decesul acesteia, moartea datorându-se hemoragiei meningo cerebrale, consecința unui traumatism cranio cerebral cu plagă cranio-duro-cerebrală și fractură craniană, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Din probele administrate în cursul procesului penal, atât în cursul urmăririi penale, în faza cercetării judecătorești, cât și în apel respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 4-8 dosarul parchetului), planșele foto (filele 11-19 dosarul parchetului), fișa de deces și concluziile provizorii (filele 20-24 dosarul parchetului), rezumatul foii de observație 33041 a numitului F.G. (filele 32-34 dosarul parchetului ), raportul medico-legal de necropsie întocmit de INML Mina Minovici cu nr. A3/2071/2007 (filele 36-38 dosarul parchetului), raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpatul U.N. (filele 40-42 dosarul parchetului), procesele-verbale privind unele bunuri (filele 44-45 dosarul parchetului), fișele de custodie a urmei nr. 431 (filele 46-48 dosarul parchetului), foaia de observație clinică neurochirugicală a numitului F.G. (filele 51-56 dosarul parchetului), procesul-verbal de examinare criminalistică și planșele fotografice (filele 57-64 dosarul parchetului), declarațiile inculpatului U.N., în prezența apărătorului din oficiu avocat S.B.D. și respectiv G.S., așa cum a fost și completată declarația inculpatului la 11 ianuarie 2008, în prezența apărătorului, respectiv avocat S.V., în primă instanță și avocat E.D. la instanța de apel (filele 72-76 dosarul parchetului și fila 89 dosarul tribunalului și fila 54 dosarul curții de apel), procesul-verbal de confruntare între inculpatul U.N. și martorul U.G., întocmit de procuror, în prezența apărătorului (fila 79 dosarul parchetului ), declarațiile martorilor F.F. (filele 80-81 dosarul pachetului ), F.M.M. (filele 82-85 dosarul parchetului și fila 121 dosarul tribunalului), F.B.I. (filele 86-89 dosarul parchetului și fila 122 dosarul tribunalului), S.F. ( filele 90-91 dosarul parchetului și fila 123 dosarul tribunalului), R.F. (filele 92-95 dosarul parchetului și fila 124 dosarul tribunalului), P.I. (filele 96-98 dosarul parchetului și fila 163 dosarul tribunalului), G.I.F. (filele 99-101 dosarul parchetului și fila 125 dosarul tribunalului), U.G. (filele 102-106 dosarul parchetului și 162 dosarul tribunalului), C.M. (fila 126 dosarul tribunalului), S.V. (fila 127 dosarul parchetului), P.M. (fila 128 dosarul parchetului), T.F. ( fila 164 dosarul tribunalului ), declarațiile martorilor sub aspectul laturii civile a cauzei G.V. și P.V. (fila 129 și 161 dosarul tribunalului), declarația părții civile F.F. (fila 107 dosarul parchetului și fila 90 dosarul tribunalului), alte acte aflate la dosarul parchetului, adresele de constituire ca părți civile a Spitalului Județean Pitești - Argeș (fila 48 dosarul tribunalului) și Spitalului Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni (filele 50-52; 62 dosarul parchetului), cererea de constituire ca părți civile a numiților F.I., F.G., F.N. și F.C.E. cu sumele arătate (fila 68 dosarul tribunalului), a fost dovedită contribuția inculpatului U.N. în comiterea faptei, modalitatea concretă în care a acționat, prin lovirea cu un obiect vulnerant, (topor), cu intensitate, într-o zonă vitală a corpului și anume aceea a capului victimei, acesta având reprezentarea urmărilor faptei comise și chiar dacă nu a urmărit producerea morții victimei, acesta a acceptat posibilitatea producerii rezultatului letal.
Astfel, în declarația dată în calitate de martoră, ulterior având calitatea de parte civilă, F.F. a arătat în cursul urmăririi penale, în fața procurorului la data de 28 decembrie 2007 că "...U.N. avea în mână un topor și la un moment dat m-a lovit puternic cu piciorul în piept, eu m-am dezechilibrat și N., a căzut și el lângă mine, s-a ridicat repede ținând toporul în mână, a mers în spatele fratelui lui G. și de acolo l-a lovit cu toporul în cap pe soțul meu o singură dată, lovitura fiind aplicată cu tăișul. U.G. nu avea în acel moment în mâini nici un fel de obiect. După lovitură soțul a căzut la pământ iar frații ureche au plecat. Lângă soțul meu se aflau în acel moment și nora și nepotul încercând să-i acorde primul ajutor. în acel moment nora mea mi-a confirmat ceea ce văzusem și eu, în sensul că U.N. este cel care l-a lovit cu toporul în cap pe soțul meu F.G. De atunci nu am mai vorbit cu frații U. Nu am lovit pe niciunul din frații U. cu sapa, cu alte obiect în timpul altercației. Pe data de 22 decembrie am aflat că soțul meu a decedat în spital la București..." (fila 81 dosarul parchetului).
Partea civilă F.F. în declarația dată în primă instanță, aflată la fila 90 dosarul tribunalului a menționat că "Precizez că în ziua de 13 decembrie 2007, ne-am întâlnit pe drum cu frații Ureche cu care am avut o discuție contradictorie întrucât U.N. a aruncat cu toporul spre câinele nostru. Arăt că U.G. l-a lovit pe soțul meu, iar U.N. m-a lovit pe mine cu piciorul în piept, m-am dezechilibrat și am căzut. Arăt că U.N. inculpatul în cauza de față l-a lovit cu toporul în cap pe soțul meu, nu am văzut când a lovit, însă l-am văzut cu toporul în mână și pe soțul meu căzut la pământ sângerând. Precizez că nu am văzut toporul în mână la U.G. Arăt că după acest incident inculpatul s-a întâlnit cu fiul meu F.I. într-un bar din localitate și i-a pus cuțitul la gât, amenințându-l că îl va omorî așa cum l-a omorât și pe F.G.. Precizez că la locul incidentului se mai aflau nora mea F.M. și nepotul meu F.I.. Precizez că inculpatul s-a întâlnit cu fiul meu F.I. la aproximativ 2 ore de la incident."
în declarația dată în prezența procurorului la 28 decembrie 2007, aflată la fila 83 dosarul parchetului, martora F.M.M. a menționat că "...Eu am încercat să intervin între U.N. și soacra mea, moment în care l-am văzut pe acesta cu toporul în mână. Nicolae a lovit-o cu piciorul pe soacra mea, care a căzut la pământ, apoi U.N. s-a întors cu fața către socrul meu și U.G. și l-a lovit de sus în jos pe socrul meu cu toporul în cap, lovind peste umărul fratelui său U.G....După ce socrul meu a fost lovit cu toporul în cap de către U.N., a căzut la pământ plin de sânge, iar frații Ureche au fugit, eu constatând la câteva minute că luaseră și toporul și săpăliga soacrei mele...".
Martora F.M.M., în declarația dată, în primă instanță, la tribunal, aflată la fila 121 a arătat că "...Arăt că U.N. a lovit-o cu piciorul pe soacra mea, iar când am vrut să intervin între aceștia am văzut că inculpatul U.N. avea toporul în mână. Arăt că am văzut când toporul a lovit în cap pe socrul meu. Lovitura fiind aplicată peste umărul martorului U.G.. Arăt că nu am văzut când inculpatul a lovit efectiv cu toporul, dar arăt că aceasta era singura persoană care avea topor în mână și care ar fi putut să lovească victima întrucât numitul U.G. îl ținea de piept pe socrul meu și cu cealaltă mână îl lovea. Mi s-a părut că inculpatul era în stare de ebrietate. Arăt că U.G. nu avea topor în mână și că la momentul la care socrul meu a fost lovit cu toporul, U.G. îl lovea cu mâna și cu picioarele."
în declarația dată în prezența procurorului la 28 decembrie 2007, aflată la fila 87 dosarul parchetului, martorul F.B.I. a precizat că "...La un moment dat, U.N. a lovit-o pe bunica cu piciorul în zona coastelor, aceasta a căzut la pământ, având în mână săpăliga cu care încerca să se apere și când îmi întorceam privirea spre bunicul meu am văzut un topor care a trecut peste umărul drept a lui U.G. și l-a lovit o singură dată pe bunicul meu în zona capului, cu precizarea că a fost o lovitură aplicată, pentru că apoi toporul a fost ridicat. Cu certitudine nu U.G. a aplicat această lovitură, ci U.N., pentru că el era singurul care avea topor în mână...".
Martorul F.B., în declarația dată în primă instanță la tribunal, aflată la fila 122 dosarul tribunalului a menționat că "... Arăt că numitul U.G. l-a lovit cu pumnii și picioarele pe bunicul meu, iar în urma acestor lovituri bunicul meu s-a dezechilibrat și a căzut pe spate. în acest timp, inculpatul U.N. a lovit-o pe bunica mea în acest timp având toporul în mână. Arăt că, la un moment dat, inculpatul U.G. îl ținea cu o mână de umăr pe bunicul meu, pe care îl lovea cu mâna liberă și cu picioarele și am văzut când inculpatul U.N. i-a dat cu toporul în cap bunicului meu, aplicând lovitura peste umărul martorului U.G....".
în declarația dată în prezența procurorului la 21 ianuarie 2008, aflată la fila 91 dosarul parchetului, martora S.F. a arătat că "...La circa 300 m de locul unde ne-am întâlnit cu aceștia, mai exact în fața locuinței numitei T.F. am văzut un om căzut pe pământ și G. a oprit mașina să vedem ce se întâmplă. Am coborât toți trei din mașină și atunci am văzut că persoana în cauză era F.G., care era murdar de sânge în zona capului și pe haine, iar nora lui, F.M., îi înfășurase capul cu un fular încercând să-i acorde primul ajutor. în zonă se mai afla nevasta lui F.G., lângă o căruță. Am întrebat ce s-a întâmplat și F.M. și soția lui F.G. mi-au spus că au avut un conflict cu frații U., conflict în cadrul căruia U.N. l-a lovit cu toporul în cap pe F.G. De comun acord cu G.I.S. am stabilit să-l ducă cu mașina la spital pe F.G. și chiar l-am ajutat să-l urce în mașină...".
Martora S.F. în declarația dată în primă instanță, la tribunal, aflată la fila 123 dosarul tribunalului a precizată că "Mențin declarația pe care am dat-o în faza de urmărire penală. Arăt că în data de 13 decembrie 2007 împreună cu tatăl meu, P.I. și cu martorul G.I. ne deplasam spre comuna Cicănești, iar în dreptul locuinței numitului F.I. am văzut victima F.G. pe jos, murdar de sânge în zona capului și pe haine. Am oprit mașina și am întrebat ce s-a întâmplat și mi s-a răspuns că cei doi frați U. l-au lovit cu toporul în cap pe F.G. Precizez că la fața locului erau F.M., F.F.."
în declarația dată în prezența procurorului la 21 ianuarie 2008, aflată la fila 93 dosarul parchetului, martora R.F. a menționat că "în data de 13 decembrie 2007, în jurul orelor 12, i-am împrumutat toporul meu lui U.G., care urma să spargă niște lemne la vecini de-ai mei. în jurul orei 16,00, în aceeași zi, U.G. s-a întors la mine, însoțit de fratele său, U.N., și mi-a cerut să-i mai las câteva zile toporul, lucru cu care am fost de acord. Precizez că în acel moment ambii frați erau băuți și din câte știu eu cei doi sunt violenți atunci când consumă alcool. Cei doi au plecat de la mine către centrul comunei, pe un drum ce trece prin fața locuințelor lui T.F. și a fiului lui F.G. După circa o oră, am plecat în sat la o vecină și am trecut prin fața casei fiului lui F.G.. Aici m-am întâlnit cu nevasta acestuia, F.M., care mi-a povestit că ea și socrii ei în urmă cu puțin timp au avut un conflict cu frații U., conflict în cadrul căruia U.N., zis "N. a lui R." l-a lovit cu toporul în cap pe F.G. Tot de la ea am aflat că la scurt timp de la altercație, în zonă a venit G.I.F. cu mașina și că acesta l-a dus pe F.G. la spital la Curtea de Argeș. în seara zilei de 13 am fost chemată la postul de poliție, unde mi s-a prezentat un topor, pe care l-am recunoscut ca fiind cel pe care i-l împrumutasem în jurul orei 12,00 lui U.G. Și din discuțiile pe care le-am auzit ulterior în sat de la diverse persoane am aflat că U.N. este cel care l-a lovit cu toporul în cap pe F.G. în ziua de 13 decembrie 2007...".
Martora R.F., în declarația dată, în primă instanță, la tribunal, aflată la fila 124 dosarul tribunalului a menționat că "Precizez că în ziua de 13 decembrie 2007 am împrumutat toporul meu numitului U.G., iar în aceeași zi, U.G. însoțit de fratele său, U.N., au venit la locuința mea și mi-au cerut să le mai las câteva zile toporul, lucru cu care am fost de acord. După puțin timp, m-am dus la o vecină și am trecut prin fața casei numitului F.I., m-am întâlnit cu nevasta acestuia care mi-a relatat că a avut un conflict cu frații Ureche în urma căruia inculpatul U.N. l-a lovit cu toporul în cap pe F.G. Precizez că atunci când au venit la mine, frații U. erau în stare de ebrietate."
în declarația dată în prezența procurorului la 21 ianuarie 2008, aflată la fila 97 dosarul parchetului, martorul P.I. a precizat că "..La circa 300 m de locul unde ne-am întâlnit cu aceștia, mai exact în fața locuinței numitei T.F. am văzut un om căzut pe pământ și G. a oprit mașina să vedem ce se întâmplă. Am coborât toți trei din mașină și atunci am văzut că persoana în cauză era F.G., care era murdar de sânge în zona capului și pe haine, iar nora lui, F.M., îi înfășurase capul cu un fular încercând să-i acorde primul ajutor. în zonă se mai afla nevasta lui F.G., lângă o căruță. Am întrebat ce s-a întâmplat și F.M. și soția lui F.G. mi-au spus că au avut un conflict cu frații Ureche, conflict în cadrul căruia U.N. l-a lovit cu toporul în cap pe F.G. De comun acord cu G.I.S. am stabilit să-l ducă cu mașina la spital pe F.G. și chiar l-am ajutat să-l urce în mașină...".
Martorul P.I. în declarația dată, în primă instanță, la tribunal, aflată la fila 163 dosarul tribunalul a arătat că "Mențin declarațiile date în faza de urmărire penală. Precizez că în seara zilei de 13 decembrie 2007, trecând pe lângă locuința numitei T.F. am văzut victima căzută la pământ și am înțeles de la cei aflați la fața locului că ar fi fost lovit cu toporul de către inculpatul U."
în declarația dată în prezența procurorului la 21 ianuarie 2008, aflată la fila 100 dosarul parchetului, martorul G.I.F. a arătat că "...La circa 300 m de locul unde m-am întâlnit cu aceștia, mai exact în fața locuinței numitei T.F. am văzut un om căzut pe pământ și am oprit să văd ce se întâmplă. Am coborât toți trei din mașină și atunci am văzut că persoana în cauză era F.G., care era murdar de sânge în zona capului și pe haine, ir nora lui, F.M., îi înfășurase capul cu un fular încercând să-i acorde primul ajutor. în zonă se mai afla nevasta lui F.G., lângă o căruță. Am întrebat ce s-a întâmplat și F.M. mi-a spus că au avut un conflict cu frații Ureche, conflict în cadru căruia U.N. l-a lovit cu toporul în cap pe F.G. Am hotărât să-l duc pe F.G. la spital, l-am urcat în mașină pe bancheta din spate și am plecat către Curtea de Argeș, P.I. și fiica sa rămânând la locul altercației...".
Martorul G.I.S., în declarația dată, în primă instanță, la tribunal, aflată la fila 125 dosarul tribunalului a menționat că "Mențin declarațiile pe care le-am dat în faza de urmărire penală. în data de 13 decembrie 2007 am văzut în fata locuinței numitei F.F. un om căzut la pământ și am oprit mașina să văd ce se întâmplă. Am văzut că persoana este F.G., ir când am întrebat persoanele de față ce s-a întâmplat, acestea mi-au relatat că a avut loc un conflict cu frații Ureche și că inculpatul U.N. l-a lovit cu toporul în cap pe F.G. Precizeze că am transportat victima la spital și că acesta era conștient, însă nu l-am întrebat cine l-a lovit cu toporul."
în declarația dată în primă instanță la tribunal, aflată la fila 126 dosarul tribunalului, martora C.M. a menționat că "Precizez că în seara zilei de 13 decembrie 2007 cei doi inculpați au venit în magazinul din comuna Cicănești de unde au cumpărat un cuțit și au rămas în magazin consumând băuturi alcoolice. La un moment dat, a venit în magazin numitul F.I., iar inculpatul U.N. fără niciun motiv i-a pus cuțitul la gât acestuia, însă nu am auzit dacă inculpatul a adresat amenințări numitului F.I. Arăt că numitul S.V. i-a luat cuțitul din mână inculpatului și i-a spus să stea cuminte."
în declarația dată în primă instanță la tribunal, aflată la fila 127 dosarul tribunalului, martorul S.V. a arătat că "Precizez că în seara zilei de 13 decembrie 2007 m-am deplasat la magazinul din comuna Cicănești unde se aflau și frații Ureche care consumau băuturi alcoolice. Am văzut pe masa la care se aflau aceștia un cuțit și i-am întrebat ce vor să facă cu el, la care, inculpatul U.N., mi-a răspuns "în seara asta vreau să-i dau mațele afară unuia." La un moment dat, a intrat în magazin F.I. și fără niciun motiv, inculpatul U.G. i-a pus acestuia cuțitul la gât amenințându-l că-l taie. Arăt că doar atâta am auzit și nu am auzit alte discuții purtate între inculpat și numitul F.I.."
în raportul medico-legal de necropsie privind pe F.G., întocmit de INML Mina Minovici cu nr. A3/2071/2007, aflat la filele 36-38 dosarul parchetului s-a concluzionat că "1. Moartea numitului F.G. a fost violentă. 2. Corelând datele clinice și paraclinice din FO cu constatările necroptice rezultă că moartea s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecința unui traumatism cranio-cerebral cu plagă cranio-duro-cerebrală și fractură craniană complicată în final cu meningoencefalită acută și bronhopneumonie. 3. între leziunea traumatică constatată și deces există o legătură de cauzalitate directă necondiționată, având în vedere gravitatea leziunilor cranio-cerebrale inițiale. 4. Leziunea traumatică cranio-duro-cerbrală s-a putut produce prin lovire cu un corp dur tăietor-înțepător (posibil topor sau similar), iar celelalte leziuni prin lovire cu corp dur, în condiții ce vor fi stabilite de anchetă. Nu se pot face aprecieri obiective certe asupra caracteristicilor obiectului vulnerant, ca urmare a lipsei descrierii detaliate a plăgii la examenul local și protocolul operator din foaia de observație. 5. Nu s-au constatat alte leziuni traumatice (leziuni de autoapărare) în afara celor menționate. 6. Examenul medico-legal al cadavrului a evidențiat afecțiuni pluriviscerale (scleroemfizem pulmonar, miocardoscleroza difuză, ateroscleroză coronariană, ficat de stază cronică cu focare de necroză, steatoză hepatică, tubulonefroză incipientă, scleroză interstițială cortico-medulară, atero-arterioscleroză renală - sclerolipomatoză pancreatică - BA nr. 85511-512 ). 7. Sângele recoltat de la cadavru aparține grupei A cu aglutinină beta distrusă sau AB cu antigenul B distrus (BA nr. 1676 . 8. Nu s-a recoltat sânge pentru determinarea alcoolemiei datorită perioadei de spitalizare. 9. Decesul a survenit la data de 22 decembrie 2007 la Spitalul Clinic de Urgență "Bagdasar-Arseni."
în raport cu cele mai sus arătate, din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate a rezultat că autorul infracțiunii de omor calificat asupra victimei F.G. este inculpatul U.N., infirmându-se apărările sale cu privire la contribuția fratelui său U.G. la această faptă.
înalta Curte nu poate avea în vedere critica apărătorului recurentului inculpat cu privire la greșita încadrare juridică a faptei și nici solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., deoarece mijloacele de probă administrate, din cadrul cărora a fost mai sus arătat conținutul declarațiilor martorilor indicați, au relevat modalitatea efectivă de săvârșire a faptei de către inculpatul U.N., în sensul că acesta i-a aplicat victimei F.G., o lovitură cu intensitate, cu un topor, obiect vulnerat apt de a produce moartea, în anumite condiții, respectiv folosirea lui, într-o zonă vitală a corpului, cum este zona capului, așa cum a fost cazul în speță, producându-i leziuni grave, care au condus la moartea violentă a acesteia, datorată hemoragiei meningo-cerebrale consecința unui traumatism cranio-cerebral cu plagă cranio-duro-cerebrală și fractură craniană complicată în final cu meningo-encefalită acută și bronhopneumonie, iar între leziunea traumatică constatată și deces există o legătură de cauzalitate directă necondiționată, având în vedere gravitatea leziunilor cranio-cerebrale inițiale, evidențiind atitudinea subiectivă a inculpatului în săvârșirea faptei și anume sub forma intenției indirecte.
Astfel, din actul de executare comis efectiv de inculpatul U.N. a rezultat că acesta și-a putut reprezenta rezultatul letal al faptei, atâta timp cât i-a aplicat victimei, o lovitură cu toporul, cu o intensitate relativ mare și într-o zonă vitală, producându-i acesteia leziuni foarte grave, după care a plecat de la locul faptei și chiar dacă nu a urmărit moartea acesteia, a acceptat producerea ei.
în raport cu cele menționate, înalta Curte consideră că rezultatul letal produs prin fapta săvârșită de către inculpatul U.N., nu s-a realizat din culpă, prin depășirea intenției, deoarece din modul în care a fost concepută și pusă în executarea rezoluția infracțională, s-a evidențiat intenția indirectă a inculpatului de a ucide victima, așa încât nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, fiind corectă cea stabilită inițial, respectiv aceea de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen., nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen.
înalta Curte nu poate avea în vedere nici solicitarea apărătorului recurentului inculpat în sensul reducerii pedepsei aplicate, deoarece în cauză, instanțele au făcut o judicioasă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.
Astfel, în contextul cauzei, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ținându-se cont de gradul de pericol social în concret foarte ridicat al faptei comise, agravat de circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta, prin care s-a adus atingere unei valori sociale fundamentale cum este viața persoanei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, însă este cunoscut ca având un comportament agresiv în comunitate, așa cum rezultă din caracterizarea de la Primăria Cicănești, aflată la fila 164 dosarul parchetului, poziția oscilantă cu privire la recunoașterea faptei, inculpatul, negând comiterea ei, în faza urmăririi penale și în primă instanță, recunoscând în fața instanței de apel că este autorul uciderii victimei.
înalta Curte consideră că pedeapsa principală de 20 de ani închisoare, al cărei cuantum a fost stabilit spre maximul special legal pentru infracțiunea de omor calificat, cu executare în regim de detenție aplicată inculpatului U.N., este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, dând posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și a unei resocializări viitoare pozitive.
De asemenea, prin cuantumul pedepsei aplicate și a modalității de executare, prin privare de libertate s-a dat relevanță, în mod plural tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, precum și principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
în raport cu cele menționate, înalta Curte consideră decizia instanței de apel ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
De asemenea, înalta Curte, verificând hotărârea pronunțată nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen.
Față de aceste considerente, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat U.N. împotriva deciziei penale nr. 32/A din 14 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
S-a dedus din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 28 decembrie 2007 la 4 iunie 2009.
în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4219/2009. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2278/2009. Penal → |
|---|
