ICCJ. Decizia nr. 547/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 547/200.
Dosar nr. 1258/1/2009
Şedinţa publică din 17 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 4 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 1368/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul B.L., preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii şi B.D.V., şef al Serviciului de relaţii cu publicul, registratură, secretariat şi arhivă, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea rezoluţiei procurorul a reţinut următoarele:
La data de 6 octombrie 2008 persoana vătămată H.S. a formulat plângere penală prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, magistratul B.L. şi faţă de şeful Serviciului de relaţii cu publicul, registratură, secretariat şi arhivă al Consiliului, B.V.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Având în vedere calitatea de magistrat în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a preşedintelui C.S.M. B.L., prin ordonanţa nr. 1652/P/2008 din data de 24 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Din verificările efectuate în cauză prin prisma celor sesizate, a fost reţinută următoarea situaţie de fapt:
A. Dosarul nr. 273/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
În cursul anului 2007, persoana vătămată H.S. a adresat mai multe memorii Consiliului Superior al Magistraturii, criticând în esenţă legalitatea şi temeinicia unor hotărâri judecătoreşti pronunţate în cauze civile în care a avut calitatea de parte.
Memoriile astfel formulate au fost examinate la nivelul Biroului de relaţii cu publicul din cadrul Serviciului de relaţii cu publicul, registratură, secretariat şi arhivă al C.S.M., în conformitate cu dispoziţiile OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor aprobată cu modificări prin Legea nr. 233/2002.
Cu privire la modul de soluţionare a memoriilor, petiţionarul a fost încunoştinţat în scris, adresele de comunicare fiind semnate fie de şeful serviciului D.V.B., fie de către magistratul N.A. (detaşat la C.S.M. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), şef al Biroului de relaţii cu publicul.
În acest context, persoana vătămată a apreciat că toate comunicările ce nu purtau semnătura lui D.V.B., sunt false şi a solicitat identificarea semnatarului şi tragerea la răspundere penală a acestuia sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi art. 291 C. pen.
Astfel, la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, s-a constituit dosarul nr. 273/P/2008 soluţionat cu neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul N.A. pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus menţionate, în baza prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei rezoluţii, H.S. a formulat plângere conform art. 278 şi urm. C. proc. pen., ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 6187/3889/II/2/2008 din data de 18 iunie 2008; soluţia a fost menţinută de instanţa de judecată.
B. Lucrarea nr. 1/10956/1154/2008 a Serviciului de relaţii cu publicul, registratură, secretariat şi arhivă – Biroul de relaţii cu publicul.
La data de 7 aprilie 2008, H.S. a adresat un memoriu conducerii Serviciului de relaţii cu publicul, registratură, secretariat şi arhivă, prin care a solicitat indicarea numelui şi a funcţiei persoanei care a semnat o parte din comunicările ce i-au fost adresate, precum şi precizări referitoare la legalitatea modului de soluţionare a memoriilor sale, având în vedere că acestea au fost adresate în mod expres preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii.
Memoriul a fost înregistrat sub nr. 1/10956/1154/2008, iar la data de 9 mai 2008, petiţionarului i-a fost trimisă comunicarea cu acelaşi număr, semnată de D.V.B.
Pe calea plângerii ce a format obiectul dosarului nr. 1368/P/2008, persoana vătămată H.S. a reclamat faptul că răspunsul comunicat la data de 9 mai 2008 nu corespunde întru totul solicitării sale şi că, ulterior, deşi a intervenit cu un alt memoriu prin care a reiterat cererea sa, D.V.B. nu i-a răspuns.
Totodată, H.S. a precizat că formulează plângere penală şi împotriva preşedintelui C.S.M., B.L., „care tolerează batjocorirea petiţionarilor de către funcţionari pe post de cerberi ce încalcă legea şi abuzează de funcţii spre a scuti de răspunderi în această privinţă pe cei aflaţi în fruntea instituţiei",
Împotriva rezoluţiei din 4 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, dispusă în dosarul nr. 1368/8/2008 a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, petiţionarul H.S.
Prin rezoluţia din 12 ianuarie 2009 dată în dosarul nr. 12075/6749/II/2/2008, procurorul şef de secţie, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiţionar, confirmând rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 1368/P/2008. În esenţă, în motivarea acestei din urmă rezoluţii s-a reţinut că rezoluţia nr. 1368/P/2008 din 4 decembrie 2008 este legală şi temeinică deoarece din datele aflate la dosar nu rezultă indicii şi dovezi privind încălcarea atribuţiilor de serviciu de către persoanele care au avut calitatea de făptuitori, cu consecinţa vătămării intereselor legale ale părţii vătămate H.S. În final s-a concluzionat că aspectele de nelegalitate sesizate de către petiţionar sunt lipsite de temei real.
Nemulţumit de cele două rezoluţii, petiţionarul H.S. a formulat plângere adresată instanţei reiterând aceleaşi motive formulate în plângerile iniţiale.
Plângerea formulată de petiţionarul H.S. este nefondată.
Potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Examinând actele şi lucrările de la dosar Înalta Curte, constată că în cauză au fost efectuate acte premergătoare urmăririi penale, urmare plângerii formulate de petent.
Din conţinutul acestor acte rezultă că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva intimaţilor pentru săvârşirea infracţiunii imputate, fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., astfel cum în mod corect a reţinut procurorul care a dispus prin rezoluţie neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul B.L., preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii şi B.D.V., şef al Serviciului de relaţii cu publicul, registratură, secretariat şi arhivă .
Atâta timp cât nu există indicii, respectiv elemente care să genereze cel puţin suspiciuni în sensul săvârşirii de către intimaţi a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi nici a vreunei alte infracţiuni, în mod corect s-a apreciat că în speţă nu se justifică începerea urmăririi penale faţă de intimaţi.
Aşa fiind, rezoluţia atacată prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută, astfel că plângerea formulată de petiţionar va fi respinsă, ca nefondată, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul H.S. împotriva rezoluţiei din 4 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, dispusă în dosarul nr. 1368/P/2008.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 544/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 562/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
