ICCJ. Decizia nr. 562/2009. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 562/2009
Dosar nr. 2830/333/2008
Şedinţa publică din 18 martie 2009
Asupra plângerii penale de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Iniţial, plângerea petentei M.V., domiciliată în Vaslui, împotriva rezoluţiei nr. 459/P/2008 din 29 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, a fost înregistrată la 28 iunie 2008 pe rolul Judecătoriei Vaslui.
În motivarea acesteia se arată că intimatul făptuitor C.V., în calitate de primar al municipiului Vaslui şi V.G., secretar al municipiului, au semnat (în aceste calităţi) o decizie prin care au refuzat să îi recunoască dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren, situată în Vaslui, şi să îi elibereze un certificat de urbanism necesar construirii unui gard împrejmuitor pentru acest teren.
Prin sentinţa penală nr. 1321 din 26 septembrie 2008, Judecătoria Vaslui a respins, ca nefondată, plângerea petentei împotriva rezoluţiei nr. 459/P/2008 din 29 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.V. pentru art. 271 alin. (2) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi V.G. pentru art. 271 alin. (2) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), soluţie menţinută prin rezoluţia nr. 603/II/2 din 3 iunie 2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui şi a menţinut soluţia din rezoluţia atacată.
Instanţa, verificând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate şi netemeinicie invocate de petenta M.V., a apreciat că plângerea este nefondată, neconstatându-se elemente care să conducă la concluzia că s-a comis una din infracţiunile reclamate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta.
Prin Decizia penală nr. 24 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Vaslui a admis recursul declarat de petentă, a casat hotărârea atacată şi a trimis plângerea formulată de petenta M.V. împotriva rezoluţiei date de procuror în dosarul nr. 459/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui la 29 aprilie 2008 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a fi judecat în primă instanţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că potrivit art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., competenţa de a judeca infracţiunile comise de senatori şi deputaţi revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar din actele cauzei rezultă că persoana cercetată C.V. era, la data adoptării soluţiei de către procuror, primar al municipiului Vaslui, dar din 30 noiembrie 2008 a dobândit calitatea de senator în Parlamentul României.
Aşa fiind şi văzând şi prevederile art. 40 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la dobândirea calităţii ulterior comiterii unei fapte penale, s-a constatat că, competenţa judecării în primă instanţă a faptelor – pentru care a fost cercetat intimatul C.V. – aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza învestirii arătate, procedând la soluţionarea plângerii în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., se constată pentru cele ce urmează că plângerea este nefondată.
Din actele prealabile urmăririi penale a rezultat că la 13 februarie 2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui s-a înregistrat plângerea formulată de M.V. prin care se sesiza că intimaţii C.V. şi V.G., în calitate de primar şi respectiv secretar al Primăriei Vaslui au refuzat să pună în aplicare sentinţa civilă nr. 759/1993 a Tribunalului Vaslui prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra unui teren situat în Vaslui.
Prin rezoluţia nr. 459/P/2008 din 29 aprilie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale pentru cei doi intimaţi, cu motivarea că persoanele şi faptele sesizate au făcut obiectul altui dosar, ocazie cu care s-a pronunţat rezoluţie nr. 1719/P/2007 din 1 octombrie 2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 271 alin. (2) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reclamate de petentă în sarcina intimaţilor.
În condiţiile art. 278 C. proc. pen., prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui a menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale, dispusă în cauză, dispunând prin rezoluţia nr. 603/II/2/2008 din 3 iunie 2008, respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de petentă.
Examinând susţinerile petentei în raport de soluţia dispusă în cauză de procuror şi de actele premergătoare urmăririi penale se constată că soluţia procurorului este legală şi temeinică.
Este adevărat că petentei i s-a admis o acţiune în revendicare a unui teren în suprafaţă de 391,02 mp, hotărâre ce a fost pusă în executare prin procesul verbal de punere în posesie nr. 279 din 31 martie 2004, de către executorul judecătoresc.
Ulterior, printr-o notificare cu nr. 18989 din 6 octombrie 2003, petenta a cerut restituirea în natură a terenului, în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dar, prin dispoziţia nr. 70 din 15 februarie 2006, primarul a dispus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului respectiv, pe motiv că imobilul construcţie a fost distrus urmare a unor calamităţi naturale, dar imobilul teren are destinaţia de utilitate publică (Parcul M + S); s-a propus acordarea de despăgubiri conform Legii nr. 247/2005.
Ori, pentru a fi antrenată o răspundere penală a primarului sau a secretarului primăriei, trebuiau să existe probe sau cel puţin indicii că aceştia şi-au încălcat cu vinovăţie atribuţiile de serviciu şi prin activităţile desfăşurate au încălcat interese legitime ale petentei.
Dar în cauză petentei i s-au comunicat motivele refuzului, respectiv că terenul este de utilitate publică şi nu poate fi restituit în natură, petentei propunându-i-se alte soluţii legale pentru rezolvarea cererilor sale.
Pe de altă parte, din actele efectuate în cauză, se constată că punerea în posesie nu a fost finalizată deoarece procesul verbal nu a fost însuşit de primărie, care a comunicat petentei şi motivul refuzului eliberării certificatului de urbanism (motiv verificat şi menţinut de instanţa de contencios administrativ prin sentinţa civilă nr. 103/CA din 19 iunie 2006 a Tribunalului Vaslui, menţinută prin Decizia civilă nr. 103/CA din 4 decembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi).
Desigur, în împrejurările de fapt amintite, intimaţii nu au desfăşurat activităţi de natură a antrena răspunderea penală, aspect sub care soluţia dispusă de procuror de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută prin respingerea plângerii, potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara M.V. împotriva rezoluţiei din 29 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, dată în dosarul nr. 459/P/2008, pe care o menţine.
Obligă petiţionara la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 547/2009. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 566/2009. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
